Chinezii sunt primii oameni care au visat să înalțe în văzduh baloane mici, fără pilot, mai ușoare decât aerul. Au izbutit, și ele sunt cunoscute sub numele de Lanterne Kongming sau Lanterne de cer. La început ele au fost utilizate ca dispozitive de semnalizare, dar mai târziu au devenit o tradiție la festivalurile chinezești: cerul împodobit cu lampioane colorate și plutitoare. Lanternele au fost făcute din hârtie de orez și ulei, fixate pe un cadru de bambus, sursa de căldură utilizată fiind o mică lumânare făcută din ceară.
Indienii Nazca sau preotul portughez?
Prima utilizare din istorie a baloanelor cu aer cald este disputată. Se consideră că indienii Nazca din Peru au folosit baloane cu aer cald, pentru a crea faimoasele desene în linii de pe platoul Nazca, despre care se spune că au fost create în perioada 700 î.e.n. O ediție a ziarului "La Gaceta de Mexico", editat în sec. 18, nota că, în anul 1667, un cetățean al orașului Las Mendarios del Perro, pe nume Veracrus, și-a rupt piciorul după ce s-a urcat într-un dispozitiv plutitor ciudat, umflat cu foc.
La rândul lor, portughezii pretind că un preot, Batholomeu Laurenco de Gasmao, a inventat primul model mic de balon funcțional, pus în funcțiune la 3 august 1709.
Frații Montgolfier
Francezii Jacques și Joseph Montgolfier erau fabricanți de hârtie, din orașul Alchemy. Ei au observat că atunci când ardeau hârtie, cenușa plutea în aer. Convinși că fumul și căldura din flacără aveau o putere specială de ridicare, au hotărât să inventeze un aparat care să le capteze și să se ridice de pe pământ. Astfel, pe 4 iunie 1783, primul balon de dimensiuni mari a fost lansat din orașul Annonay, stârnind curiozitatea unei mari mulțimi de oameni, prezenți la eveniment. Balonul avea 12 metri înălțime și 5 metri lățime și a căzut pe pământ la 7-8 minute după lansare, într-un câmp. El a fost distrus de niște țărani, convinși că era vorba despre luna care căzuse din cer.
Pe 19 septembrie 1793, frații Montgolfier au lansat primul balon cu aer, făcut din pânză și hârtie. Pentru a-l umfla, ei au ars un amestec de paie, lână și bălegar de cal. Când paiele au luat foc, căldura a umflat imediat balonul. Temători, totuși, să-și încerce ei înșiși invenția, au pus în balon o oaie, o rață și un cocoș, pentru a vedea ce se întâmplă. Cei trei piloți de încercare au decolat și au aterizat în siguranță, peste 10 minute. Uluiți de succesul invenției lor, cei doi frați au mers la regele Franței, pentru a primi aprobarea unui zbor cu doi oameni la bord...
Miracolul s-a petrecut pe 21 noiembrie 1793, când un balon cu aer a fost lansat din Paris, în prezența unui public numeros. La bord se aflau doi prieteni apropiați ai fraților Montgolfier, Pilatre de Rozier și Francious Laurent. Balonul s-a înălțat la 150 de metri deasupra acoperișurilor din oraș și a zburat timp de 25 de minute, după care a aterizat liniștit într-o vie. Dar evenimentul n-a fost lipsit de peripeții. După ce balonul a aterizat, țăranii cărora le aparținea via s-au repezit din nou cu furci și topoare pentru a ataca acest obiect straniu, venit din cer. Pentru a-l salva, împreună cu propria lor piele, Pilatre și Francious le-au oferit păgubiților o sticlă de șampanie franțuzească, în fața căreia beligeranții (francezi, deh!) n-au putut rezista. În memoria acestui prim zbor, se obișnuiește și azi ca după o călătorie cu balonul, să se bea un pahar cu șampanie.
Baloanele moderne
Americanul Ed Yost este cel care a dezvoltat balonul modern, umflat cu propan. Cercetările sale au fost făcute sub contract cu armata americană. În octombrie 1955, el s-a ridicat de la pământ cu primul său prototip de balon. Dar cum acesta încă avea probleme cu pierderile de aer, Yost s-a dedicat îmbunătățirii invenției sale, revenind în atenția publică într-o demonstrație din statul Nebraska, când zborul său în balon a durat 1 oră și 36 de minute. Ambițios, Ed Yost a continuat să își îmbunătățeasca balonul și, în 1963, a reușit prima traversare a Canalului Mânecii.