A fost o săptămână cumplită. Durerea oricărui iubitor de animale este sfâşietoare când pierde un prieten drag. Pierzi, de fapt, un membru al familiei! În timp, această durere amorţeşte, dar nu trece niciodată. Şi, din când în când, ţi-e dor de un cozonăcit, un tors, un mieunat de salut sau măcar să-l mai strângi o dată în braţe.
După moartea Rozicăi, am decis că nu ne mai trebuie altă pisică, pentru că o aveam şi pe Gina, bătrânică, bolnavă de hipertiroidie şi cam preţioasă din fire. Dar, cum spune un proverb, noi facem planuri şi Dumnezeu râde de noi.
În concediu, am petrecut câteva zile într-un sat de munte, aproape de Comăneşti, Bacău. Numai munţi de jur împrejur, flori în culori care să încânte ochiul, aer curat şi Trotuşul - bucuria copiiilor care merg la scăldat când este cald. Avem locuri atât de frumoase în ţara noastră!
Într-o zi, vine copilul meu plâns şi speriat, cu un pui de căţel chihuahua în braţe. L-a scos din mâinile unui băiat, care voia să-l înece pentru că era "căţea şi face pui". Am început să căutăm soluţii. În sat i se cunoşteau stăpânii dar, dacă am fi dus-o înapoi, ar fi avut aceeaşi soartă. Prietena noastră, Corina, a postat poze cu căţeluşa noastră pe unde a putut. Din păcate, nu era nimeni interesat să o adopte. Eram tare necăjiţi!
A doua zi dimineaţa primesc o veste bună: o fundaţie din Bacău va trimite o maşină să ia puiul de chihuahua. Bucurie mare pe capul nostru, dar când să luăm căţeluşa, găsim gol culcuşul improvizat pentru noapte. Cu sufletul la gură, începem s-o căutăm prin sat. În disperarea noastră, ajungem şi pe malul Trotuşului, unde dăm peste un sac mare, alb, legat la gură cu o funie albastră, care părea să conţină ceva destul de mic după greutate. (Ştim cu toţii ce înseamnă un sac legat la gură şi aruncat la gunoi.) Mi-a fost teamă să-l desfac, ca nu cumva să fi ajuns prea târziu, dar când l-a mişcat fetiţa mea, s-a auzit un mieunat. Era un motănel gri, cu şoseţele albe, mirat şi el că îi este dat să mai vadă lumina zilei. Cu ce-o fi greşit bietul pisoi de a determinat pe cineva să irosească atâta timp şi energie ca să caute un sac, să caute sfoară, să-l pună în sac, să-l lege la gură şi să-l lase în caniculă, ca să moară în chinuri de foame şi de sete nu aş putea să vă spun. La ochii mari şi întrebători ai copilului meu, i-am răspuns sec, fără să mai fiu în stare să gândesc: "Îl luăm acasă".
În scurt timp, primim, însă, vestea cea bună: puiul de chihuahua se adăpostise la o vecină care avea şi ea o căţeluşă cu pui. Pronosticul era pozitiv: căţeluşa chihuahua, fiind pui şi de talie mică, va fi adoptată rapid.
Povestea noastră are un final pe placul cititorilor acestei rubrici: Grigore (motănelul) a ajuns la Galaţi şi, ca orice suflet care se ştie iubit, s-a făcut o frumuseţe de motan. În ce-o priveşte pe căţeluşă, ea a fost adoptată de fundaţia din Bacău, şi la ultima convorbire, am aflat că avea actele necesare pentru a pleca în străinătate.
Poate dacă ne-am schimba puţin mentalitatea, am avea toţi loc sub soare!
CARMEN MAFTEI
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
