Era o forfotă, o durere intensă în sânul stâng, de câteva zile. M-am speriat şi, cu teamă, mi-am făcut un autocontrol, sperând că nu voi simţi vreun nodul. Dar, nu. Era acolo, ca un intrus, prezent permanent, palpabil... Am sperat, totuşi, că nu este adevărat. Am luat Acatistul Sfântului Nectarie şi l-am citit cu foc câteva zile, apoi m-am hotărât să consult un medic. Da, a simţit şi el că este "ceva" şi mi-a recomandat să fac analize, lucru pe care, evident, l-am făcut. Între timp am continuat să mă rog continuu, am fost la biserica "Sfântul Nectarie" din oraşul meu, convinsă că sfântuleţul meu drag mă va ajuta. (Îl simt foarte aproape, am adesea senzaţia că dacă întind mâna, îl ating.) L-am rugat cu toată fiinţa mea să îndepărteze răul de la mine, aşa cum a făcut-o şi în alte situaţii, ce-i drept, nu aşa de grave ca aceasta.
Cu rezultatele analizelor m-am prezentat la medic. Între timp, observasem că "forfota" din sân încetase şi, parcă, nici durerea nu o mai simţeam. Mi-am zis că este o iluzie, că se întâmplă, de fapt, ceea ce aş vrea să se întâmple, că mă amăgesc eu pe mine, că îmi transform dorinţa în realitate...
Dar, nu! Medicul a confirmat ceea ce consider, acum, că a fost o minune. În câteva zile, cu rugăciuni şi cu credinţă în ajutorul Sfântului Nectarie şi al Măicuţei Domnului, păstorul nostru cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos m-a ajutat şi a alungat necazul de la mine.
Nu găsesc niciun cuvânt care să arate mai bine ceea ce sunt convinsă că s-a petrecut. A fost cu siguranţă o minune! Mulţumesc Sfântului Nectarie, Măicuţei Domnului, tuturor sfinţilor şi îngerilor că sunt cu mine în toată vremea, că mă apără şi mă ocrotesc.
Dragile mele cititoare, rugaţi-vă cu credinţă, cu sinceritate şi cu convingere. Nu există cale mai bună pentru împlinirea dorinţelor! Încercaţi să purtaţi lumina rugăciunii în suflet, faceţi-vă din ea un tovarăş de cale lungă şi veţi avea protecţie permanentă de la Domnul şi Dumnezeul nostru! Amin!
L. B. - Ploieşti
P. S. Prieteni dragi de la "Formula AS", ce m-aş face fără voi? Săptămâna mea începe cu ziua de vineri, când aduc în casă roadele preocupărilor şi căutărilor voastre, prin revista pe care o păstoriţi. Prin tot ce scrieţi lăsaţi impresia că răul trebuie biruit prin bine, că încrederea în acest "bine" trebuie să ne ţină treji şi optimişti. Am ţinut să ştiţi că-mi sunteţi dragi dar şi, mai ales, necesari, prin existenţa voastră. Vă iubesc, vă respect, vă sărut şi mă rog pentru binele vostru şi al meu! Dumnezeu cu noi!
L. B.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
