Era o forfotă, o durere intensă în sânul stâng, de câteva zile. M-am speriat și, cu teamă, mi-am făcut un autocontrol, sperând că nu voi simți vreun nodul. Dar, nu. Era acolo, ca un intrus, prezent permanent, palpabil... Am sperat, totuși, că nu este adevărat. Am luat Acatistul Sfântului Nectarie și l-am citit cu foc câteva zile, apoi m-am hotărât să consult un medic. Da, a simțit și el că este "ceva" și mi-a recomandat să fac analize, lucru pe care, evident, l-am făcut. Între timp am continuat să mă rog continuu, am fost la biserica "Sfântul Nectarie" din orașul meu, convinsă că sfântulețul meu drag mă va ajuta. (Îl simt foarte aproape, am adesea senzația că dacă întind mâna, îl ating.) L-am rugat cu toată ființa mea să îndepărteze răul de la mine, așa cum a făcut-o și în alte situații, ce-i drept, nu așa de grave ca aceasta.
Cu rezultatele analizelor m-am prezentat la medic. Între timp, observasem că "forfota" din sân încetase și, parcă, nici durerea nu o mai simțeam. Mi-am zis că este o iluzie, că se întâmplă, de fapt, ceea ce aș vrea să se întâmple, că mă amăgesc eu pe mine, că îmi transform dorința în realitate...
Dar, nu! Medicul a confirmat ceea ce consider, acum, că a fost o minune. În câteva zile, cu rugăciuni și cu credință în ajutorul Sfântului Nectarie și al Măicuței Domnului, păstorul nostru cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos m-a ajutat și a alungat necazul de la mine.
Nu găsesc niciun cuvânt care să arate mai bine ceea ce sunt convinsă că s-a petrecut. A fost cu siguranță o minune! Mulțumesc Sfântului Nectarie, Măicuței Domnului, tuturor sfinților și îngerilor că sunt cu mine în toată vremea, că mă apără și mă ocrotesc.
Dragile mele cititoare, rugați-vă cu credință, cu sinceritate și cu convingere. Nu există cale mai bună pentru împlinirea dorințelor! Încercați să purtați lumina rugăciunii în suflet, faceți-vă din ea un tovarăș de cale lungă și veți avea protecție permanentă de la Domnul și Dumnezeul nostru! Amin!
L. B. - Ploiești
P. S. Prieteni dragi de la "Formula AS", ce m-aș face fără voi? Săptămâna mea începe cu ziua de vineri, când aduc în casă roadele preocupărilor și căutărilor voastre, prin revista pe care o păstoriți. Prin tot ce scrieți lăsați impresia că răul trebuie biruit prin bine, că încrederea în acest "bine" trebuie să ne țină treji și optimiști. Am ținut să știți că-mi sunteți dragi dar și, mai ales, necesari, prin existența voastră. Vă iubesc, vă respect, vă sărut și mă rog pentru binele vostru și al meu! Dumnezeu cu noi!
L. B.