Târgu-Jiu: Case, Oameni, Destine

Faima planetară a lui Constantin Brân­cuşi, precum şi amplasarea la Târgu Jiu a complexului sculptural format din Co­loana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, s-au răsfrânt asupra orăşelului de pe malul Jiului, fă­cându-l cunoscut în toată lumea.

La un aşa imens câştig de imagine, există şi anumite pierderi în planul cunoaşterii istoriei locale, care a cam dis­părut din atenţia opi­niei publice. Un fost judecător, Ion Duguleanu, ieşit la pensie, şi-a propus să se aplece asupra tre­cutului oraşului şi a reuşit să scrie şi să publice nu mai puţin de şapte volume despre casele de epocă şi străzile de odi­ni­oară, dar şi despre locuitorii de altădată ai Târ­gu Jiului, unii ajunşi celebri în marea politică de la Bucureşti. Unele case au dis­părut sub lo­viturile vremii şi ale vremurilor, dar altele au rămas în picioare, martori elocvenţi ai vechiului oraş gorjenesc.

Prin arhivele oraşului

Ion Duguleanu locuieşte în prezent în Preajba, un sat situat la 10 km de Târgu Jiu, de pe dealurile că­ruia se văd spre nord crestele înalte ale Pa­rân­gului şi Vâlcanului. Aici, fostul preşedinte ale Tri­bu­nalului Gorj creşte capre! De primăvara şi până toamna târziu, îşi scoate animalele prin crângurile din împrejurimi, le păzeşte, dar îşi face şi planuri edi­toriale. Când vine iarna, omul nostru trece pra­gul arhivelor judeţene şi cercetează vechi docu­mente şi fotografii referitoare la istoria oraşului. A scris şi despre neamurile sale şi eroii din comuna natală, Baia de Fier, a scris şi o istorie a tribunalelor din Transilvania, dar lucrarea sa de căpătâi rămâne această istorie în mai multe volume, numită Târgu-Jiu: Case, Oameni, Destine. "Am încercat cunoaşterea parcursului juridic pentru terenuri, apoi am dat detalii despre arhitectura casei şi despre modalităţile în care ele au circulat, juridic vorbind, iar în final, i-am readus din trecut pe cei care le-au locuit cândva, proprietari sau chiar chiriaşi. Unora le-am consacrat spaţii mai largi, chiar de câteva pagini, în timp ce altora le-am rezervat doar câteva rânduri, la fiecare după cât era volumul de informaţii deţinut şi după con­tri­buţia sa la dezvoltarea oraşului. Dacă am cunoscut şi aspecte negative din viaţa şi activitatea unora dintre cei prezentaţi, le-am privit cu bu­năvoinţă şi înţelegere şi le-am lăsat doar în notele întocmite pen­tru fiecare capitol, fă­ră să le fac publi­ce", mărtu­ri­seşte fos­tul judecător, care la cei şaptezeci de ani ai săi îşi împarte viaţa între mica sa fermă din Preajba şi sala de studiu a Arhivelor Ju­deţene Gorj.

Casa "Grigore Iunian"

Peste drum de clă­­direa Liceului "Tu­dor Vladimirescu" din Târgu-Jiu, perla în­văţământului gor­je­nesc, se află casa de­ţi­nută odinioară de omul politic Grigore Iunian. E o clădire cons­truită în stil neo­românesc, între anii 1914-1916, după planurile arhi­tec­­tului şi antre­pre­no­ru­lui de origine ita­liană, Petre Pan­tussi. Cererea pen­tru obţinerea auto­rizaţiei de constru­ire a fost înaintată chiar de Grigore Iunian, în anul acela activând ca avo­cat, după ce ab­solvise, în 1904, Fa­cultatea de Drept din Bucureşti. Mai mult, în acelaşi an, a fost ales deputat din partea PNL Gorj. Onorariile pri­mite în urma pledoariilor sale, leafa şi indemni­za­ţiile de deputat l-au ajutat să ridice în doi ani o fru­museţe de casă. Locuinţa era nou-nouţă, o bijuterie arhitecturală a Târgu-Jiului, când, în toamna anului 1916, trupele germane şi austro-ungare au învins, în cele din urmă, rezistenţa trupelor româneşti şi au trecut mai departe spre inima Olteniei. Din fe­ri­cire, clădirea nu a avut de suferit. În perioada interbelică, Iunian s-a lansat în marea politică de la Bucureşti. Înce­puse ca liberal, dar a ajuns apoi membru al Parti­dului Naţional Ţărănesc, primind pentru aproape doi ani (noiembrie 1928-martie 1930) portofoliul Justiţiei. Nemulţumit de liderii partidului, Iunian şi-a făcut propriul partid, numit "Radical Ţără­nesc". A militat cu arme parla­men­ta­re pentru res­tau­raţie, fiind omul care a depus pro­iectul de lege în baza căruia Coroana a revenit lui Carol al II-lea. Iunian a murit bolnav de cancer, în 19 decembrie 1939, după câteva luni de la de­clan­şarea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind în­mormântat în oraşul său natal. Fiul său, Nicolae Ho­ria Iunian, a participat ca ofiţer în rezervă la campania din Rusia. Autorităţile comuniste l-au arestat în 1950, l-au eliberat în 1956, l-au arestat din nou în 1957, până în 1962, având apoi domi­ci­liu obligatoriu pentru doi ani în comuna Rubla din judeţul Brăila. A murit în 1984. Casa Iunian a fost lo­cuită în 1945 de ofiţeri sovietici, apoi naţio­na­lizată, în 1950, fiind pe rând sediu al coman­da­mentului Securităţii Statului, al policlinicii municipale, al PCR, al ad­ministraţiei combinatului minier etc. Recâştigată de urmaşii lui Iunian, casa a fost vândută de aceştia Universităţii "Constantin Brâncuşi", care a instalat aici sediul Rectoratului.

Casa "Vasile Moangă"

În apropierea casei Iunian, dincolo de parc, se află o altă atracţie arhitecturală a oraşului Târgu Jiul: casa Vasile Moan­gă. Imobilul era supus unor lucrări de re­no­va­re, când am vizitat ora­şul. Atârna o plasă pro­tec­toare pe un perete, dar nu am văzut pe ni­meni trebăluind pe aco­lo. Era poate prea de di­mineaţă. Vasile Moangă a fost un boier gorjean din zona Peştişani, unde avea proprietăţi întinse, dar, ca orice boier de neam, a ţinut să-şi înalţe o casă şi în Târgu Jiu, mai ales că oraşul în­cepuse să se dezvolte atât de mult, încât ve­neau aici şi se aşezau oa­meni din Imperiul Austro-Ungar şi din cel Oto­man. Boierul pri­mi­se şi o funcţie ad­mi­nis­trativă, aceea de is­prav­nic, şi se cădea să aibă în buricul târgului o lo­cu­inţă cu ştaif. Peste drum de casă, se înalţă statuia lui Tudor Vla­­­dimirescu. Re­vo­­­luţionarul gor­jean a fost prieten cu Moangă, a şi fost adăpostit în această casă, în 1814, când era ur­mărit de turci. Mai târziu, în 1821, potrivit istoricului Alexandru Doru Şerban, în cartea Personalităţi care au fost în Gorj, aici, în locul din faţa casei, unde se află acum micul parc, a poposit Tudor Vladimirescu, în drum spre Pa­deş, împreună cu o ceată de arnăuţi. Tudor a intrat în casa lui Moangă şi i-a destăinuit planul său de a strânge o oaste de panduri, ca să atace Bucu­reş­tiul ţinut în mâini de turci. Boierul gorjean, fire prudentă, a refuzat să se alăture lui Tudor şi i-a prezis că nu va scăpa cu viaţă din această răscoală. Moangă s-a dovedit şi un adevărat om de cuvânt. A doua zi, când mai mulţi boieri s-au strâns în casa lui ca să-l întrebe ce a vorbit cu Tudor toată noap­tea, Moangă n-a scos o vorbă. În prezent, casa este de­clarată monument istoric şi a ajuns în proprie­tatea unui om de afaceri local, care a cumpărat şi terenul aferent din spatele casei, unde a construit deja două blocuri. Sper că imobilul va fi păstrat, iar cele două statuete de la colţuri, reprezentând un vânător şi o ţărăncuţă, vor supravieţui oricăror intervenţii moderne.

Târgul cosmopolit

Situat la întretăiere de drumuri comerciale, "Drumul sării", care traversa Nordul Olteniei din Râmnicu-Vâlcea până la Baia de Aramă şi drumul care cobora din Transilvania până la Craiova şi de acolo, mai departe, peste Dunăre, oraşul Târgu-Jiu, reşedinţa Gorjului, a atras negustori şi meseriaşi din alte provincii sau chiar din ţări străine. Pe lângă mulţi Popeşti şi Ioneşti, descoperi nume ca Lang, Caramanliu, Ifcovici, Schmidt sau Doppelreiter. Iulius Doppelreiter a fost arhitect şi a proiectat o seamă de case în oraş, dar şi în alte localităţi din judeţ. Era căsătorit cu Augusta, născută Pogoreltz. Arhitectul a solicitat, în 1924, autorizaţie de cons­truire pentru o casă de locuit. A terminat-o în 1926, o splendidă clădire în stil neoromânesc, dominant în arhitectura interbelică a oraşului. În 1945, familia Doppelreiter a fost obligată de autorităţi să primească în locuinţă chiriaşi impuşi. Arhitectul a murit în 1954, iar soţia i-a mai supravieţuit aproape douăzeci de ani. În 1966, Augusta i-a vândut casa medicului Florin Brădişteanu, tatăl lui Şerban Brădişteanu, autorul primului transplant de inimă din România. Din păcate, volumele de istorie a caselor şi locatarilor, semnate de Ion Duguleanu (avându-i colaboratori pe Titu Pânişoară, Ion Ţâr­lea şi Gabriel Boiangiu) nu se regăsesc nici măcar în librăriile oraşului Târgu-Jiu. Abundenţa de informaţii şi vechi fotografii ar fi o cale sigură de cunoaştere a istoriei oraşului.