Romanele lui Yukio Mishima (1925-1970), traduse toate din japoneză în seria de autor de la Humanitas, ne-au convins de singularitatea imaginarului său, de abnegaţia lui morală faţă de tradiţie, de nostalgia pentru codul de onoare al samurailor din a căror stirpe se trăgea. Prozator, poet şi dramaturg cu o cultură clasică, atât europeană cât şi niponă, dispreţuia societatea postbelică din ţara lui înfrântă, pragmatismul burghez lipsit de un ţel superior, oamenii pe care nu-i mai interesa nimic decât satisfacerea nevoilor imediate şi adesea abjecte. Cu atât mai mare e surpriza acestui roman inedit, publicat în volum abia în 2015, la 45 de ani după sinuciderea lui spectaculoasă, prin seppuku, o moarte care a făcut atâta vâlvă încât i-a ocultat într-un fel statura de scriitor prodigios. Nu-mi închipuiam că Mishima poate scrie şi aşa, parodic şi ironic. Publicat iniţial în foileton în 1968, în versiunea japoneză a revistei "Playboy", romanul conţine ingredientele thriller-urilor hollywoodiene de serie B: crime, sex, vampiri, mafioţi, organizaţii secrete, spionaj, politică, urmăriri, suspans etc. Adică ceea ce ţine şi azi de cultura populară globalizată, cu teme poliţiste, pseudoezoterice şi conspiraţioniste pe gustul marelui public infantilizat şi ignar. Şi totuşi există un fir care leagă "Viaţa de vânzare" cu operele importante ale lui Mishima şi cu biografia lui: atracţia neantului, tema morţii voluntare, ca îndrăzneală supremă. (Înainte de a o ilustra prin propria sinucidere după ritualul Bushido în 1970, Mishima făcuse un film după o nuvelă a sa, în care a jucat rolul principal: "Rituri de dragoste şi moarte".) Personajul principal al romanului de azi, Hanio Yamada, agent de publicitate apreciat, decide să se sinucidă la 27 de ani, convins că viaţa omului e lipsită de sens şi e obositor să trăieşti într-un nonsens, cum fac semenii lui - o societate de gândaci. El nu vrea o viaţă de gândac care nu mai admite nimic din ce-i depăşeşte interesele imediate. După o tentativă eşuată, resuscitat fără voie, Hanio dă un anunţ la ziar: "Viaţă de vânzare. În orice scop. Discreţie maximă garantată" - şi clienţii nu întârzie să apară. Un bătrân înşelat de nevasta jună îi cere să o seducă pe aceasta pentru ca amantul gelos să-i ucidă pe amândoi şi să înfunde puşcăria. Nişte occidentali care testează droguri mortale îl angajează drept cobai. Un licean îl plăteşte ca hrană vie pentru mama-vampir. O organizaţie secretă cu scopuri politice îl atrage în afaceri de spionaj între ambasade ş.a.m.d. Fiecare client are povestea lui misterioasă şi nimeni nu e cine pare a fi. Aventurile succesive se lasă cu o mulţime de cadavre şi doar cel ce vrea să fie omorât scapă mereu cu viaţă. Stilul povestirii e simplu, alert şi eficient, dialogurile sunt dueluri verbale, iar reţeaua personajelor bine strânsă în finalul neaşteptat. Doar rar, în câte o frază, mai răzbate scriitura ce-i era proprie lui Mishima. ("Era o după-amiază tare ciudată şi luminoasă. O după-amiază în care parcă fusese uitat pe undeva ceva foarte mare. O după-amiază ca un lot de pământ nedat în folosinţă".) Şi totuşi, chiar şi în acest divertisment ironic, uşor şi plăcut de citit, se străvede cel care, prin memorabile ficţiuni, şi-a exprimat individualismul tragic.
Selecţia "Formula AS"
* Yukio Mishima, "Viaţă de vânzare", traducere şi note de Andreea Sion, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), colecţia "Raftul Denisei", 216 p.
Romanele lui Yukio Mishima (1925-1970), traduse toate din japoneză în seria de autor de la Humanitas, ne-au convins de singularitatea imaginarului său, de abnegaţia lui morală faţă de tradiţie, de nostalgia pentru codul de onoare al samurailor din a căror stirpe se trăgea. Prozator, poet şi dramaturg cu o cultură clasică, atât europeană cât şi niponă, dispreţuia societatea postbelică din ţara lui înfrântă, pragmatismul burghez lipsit de un ţel superior, oamenii pe care nu-i mai interesa nimic decât satisfacerea nevoilor imediate şi adesea abjecte. Cu atât mai mare e surpriza acestui roman inedit, publicat în volum abia în 2015, la 45 de ani după sinuciderea lui spectaculoasă, prin seppuku, o moarte care a făcut atâta vâlvă încât i-a ocultat într-un fel statura de scriitor prodigios. Nu-mi închipuiam că Mishima poate scrie şi aşa, parodic şi ironic. Publicat iniţial în foileton în 1968, în versiunea japoneză a revistei "Playboy", romanul conţine ingredientele thriller-urilor hollywoodiene de serie B: crime, sex, vampiri, mafioţi, organizaţii secrete, spionaj, politică, urmăriri, suspans etc. Adică ceea ce ţine şi azi de cultura populară globalizată, cu teme poliţiste, pseudoezoterice şi conspiraţioniste pe gustul marelui public infantilizat şi ignar. Şi totuşi există un fir care leagă "Viaţa de vânzare" cu operele importante ale lui Mishima şi cu biografia lui: atracţia neantului, tema morţii voluntare, ca îndrăzneală supremă. (Înainte de a o ilustra prin propria sinucidere după ritualul Bushido în 1970, Mishima făcuse un film după o nuvelă a sa, în care a jucat rolul principal: "Rituri de dragoste şi moarte".) Personajul principal al romanului de azi, Hanio Yamada, agent de publicitate apreciat, decide să se sinucidă la 27 de ani, convins că viaţa omului e lipsită de sens şi e obositor să trăieşti într-un nonsens, cum fac semenii lui - o societate de gândaci. El nu vrea o viaţă de gândac care nu mai admite nimic din ce-i depăşeşte interesele imediate. După o tentativă eşuată, resuscitat fără voie, Hanio dă un anunţ la ziar: "Viaţă de vânzare. În orice scop. Discreţie maximă garantată" - şi clienţii nu întârzie să apară. Un bătrân înşelat de nevasta jună îi cere să o seducă pe aceasta pentru ca amantul gelos să-i ucidă pe amândoi şi să înfunde puşcăria. Nişte occidentali care testează droguri mortale îl angajează drept cobai. Un licean îl plăteşte ca hrană vie pentru mama-vampir. O organizaţie secretă cu scopuri politice îl atrage în afaceri de spionaj între ambasade ş.a.m.d. Fiecare client are povestea lui misterioasă şi nimeni nu e cine pare a fi. Aventurile succesive se lasă cu o mulţime de cadavre şi doar cel ce vrea să fie omorât scapă mereu cu viaţă. Stilul povestirii e simplu, alert şi eficient, dialogurile sunt dueluri verbale, iar reţeaua personajelor bine strânsă în finalul neaşteptat. Doar rar, în câte o frază, mai răzbate scriitura ce-i era proprie lui Mishima. ("Era o după-amiază tare ciudată şi luminoasă. O după-amiază în care parcă fusese uitat pe undeva ceva foarte mare. O după-amiază ca un lot de pământ nedat în folosinţă".) Şi totuşi, chiar şi în acest divertisment ironic, uşor şi plăcut de citit, se străvede cel care, prin memorabile ficţiuni, şi-a exprimat individualismul tragic.
Romanele lui Yukio Mishima (1925-1970), traduse toate din japoneză în seria de autor de la Humanitas, ne-au convins de singularitatea imaginarului său, de abnegaţia lui morală faţă de tradiţie, de nostalgia pentru codul de onoare al samurailor din a căror stirpe se trăgea. Prozator, poet şi dramaturg cu o cultură clasică, atât europeană cât şi niponă, dispreţuia societatea postbelică din ţara lui înfrântă, pragmatismul burghez lipsit de un ţel superior, oamenii pe care nu-i mai interesa nimic decât satisfacerea nevoilor imediate şi adesea abjecte. Cu atât mai mare e surpriza acestui roman inedit, publicat în volum abia în 2015, la 45 de ani după sinuciderea lui spectaculoasă, prin seppuku, o moarte care a făcut atâta vâlvă încât i-a ocultat într-un fel statura de scriitor prodigios. Nu-mi închipuiam că Mishima poate scrie şi aşa, parodic şi ironic. Publicat iniţial în foileton în 1968, în versiunea japoneză a revistei "Playboy", romanul conţine ingredientele thriller-urilor hollywoodiene de serie B: crime, sex, vampiri, mafioţi, organizaţii secrete, spionaj, politică, urmăriri, suspans etc. Adică ceea ce ţine şi azi de cultura populară globalizată, cu teme poliţiste, pseudoezoterice şi conspiraţioniste pe gustul marelui public infantilizat şi ignar. Şi totuşi există un fir care leagă "Viaţa de vânzare" cu operele importante ale lui Mishima şi cu biografia lui: atracţia neantului, tema morţii voluntare, ca îndrăzneală supremă. (Înainte de a o ilustra prin propria sinucidere după ritualul Bushido în 1970, Mishima făcuse un film după o nuvelă a sa, în care a jucat rolul principal: "Rituri de dragoste şi moarte".) Personajul principal al romanului de azi, Hanio Yamada, agent de publicitate apreciat, decide să se sinucidă la 27 de ani, convins că viaţa omului e lipsită de sens şi e obositor să trăieşti într-un nonsens, cum fac semenii lui - o societate de gândaci. El nu vrea o viaţă de gândac care nu mai admite nimic din ce-i depăşeşte interesele imediate. După o tentativă eşuată, resuscitat fără voie, Hanio dă un anunţ la ziar: "Viaţă de vânzare. În orice scop. Discreţie maximă garantată" - şi clienţii nu întârzie să apară. Un bătrân înşelat de nevasta jună îi cere să o seducă pe aceasta pentru ca amantul gelos să-i ucidă pe amândoi şi să înfunde puşcăria. Nişte occidentali care testează droguri mortale îl angajează drept cobai. Un licean îl plăteşte ca hrană vie pentru mama-vampir. O organizaţie secretă cu scopuri politice îl atrage în afaceri de spionaj între ambasade ş.a.m.d. Fiecare client are povestea lui misterioasă şi nimeni nu e cine pare a fi. Aventurile succesive se lasă cu o mulţime de cadavre şi doar cel ce vrea să fie omorât scapă mereu cu viaţă. Stilul povestirii e simplu, alert şi eficient, dialogurile sunt dueluri verbale, iar reţeaua personajelor bine strânsă în finalul neaşteptat. Doar rar, în câte o frază, mai răzbate scriitura ce-i era proprie lui Mishima. ("Era o după-amiază tare ciudată şi luminoasă. O după-amiază în care parcă fusese uitat pe undeva ceva foarte mare. O după-amiază ca un lot de pământ nedat în folosinţă".) Şi totuşi, chiar şi în acest divertisment ironic, uşor şi plăcut de citit, se străvede cel care, prin memorabile ficţiuni, şi-a exprimat individualismul tragic.
Alte articole din acest numar
- IONUŢ FULEA - "Lasa-ţi sufletul să aleagă drumul"
- ZODIACUL LUNII OCTOMBRIE
- "Cum se tratează osteoporoza, cu seminţe de susan negru?"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
