Romanele lui Yukio Mishima (1925-1970), traduse toate din japoneză în seria de autor de la Humanitas, ne-au convins de singularitatea imaginarului său, de abnegația lui morală față de tradiție, de nostalgia pentru codul de onoare al samurailor din a căror stirpe se trăgea. Prozator, poet și dramaturg cu o cultură clasică, atât europeană cât și niponă, disprețuia societatea postbelică din țara lui înfrântă, pragmatismul burghez lipsit de un țel superior, oamenii pe care nu-i mai interesa nimic decât satisfacerea nevoilor imediate și adesea abjecte. Cu atât mai mare e surpriza acestui roman inedit, publicat în volum abia în 2015, la 45 de ani după sinuciderea lui spectaculoasă, prin seppuku, o moarte care a făcut atâta vâlvă încât i-a ocultat într-un fel statura de scriitor prodigios. Nu-mi închipuiam că Mishima poate scrie și așa, parodic și ironic. Publicat inițial în foileton în 1968, în versiunea japoneză a revistei "Playboy", romanul conține ingredientele thriller-urilor hollywoodiene de serie B: crime, sex, vampiri, mafioți, organizații secrete, spionaj, politică, urmăriri, suspans etc. Adică ceea ce ține și azi de cultura populară globalizată, cu teme polițiste, pseudoezoterice și conspiraționiste pe gustul marelui public infantilizat și ignar. Și totuși există un fir care leagă "Viața de vânzare" cu operele importante ale lui Mishima și cu biografia lui: atracția neantului, tema morții voluntare, ca îndrăzneală supremă. (Înainte de a o ilustra prin propria sinucidere după ritualul Bushido în 1970, Mishima făcuse un film după o nuvelă a sa, în care a jucat rolul principal: "Rituri de dragoste și moarte".) Personajul principal al romanului de azi, Hanio Yamada, agent de publicitate apreciat, decide să se sinucidă la 27 de ani, convins că viața omului e lipsită de sens și e obositor să trăiești într-un nonsens, cum fac semenii lui - o societate de gândaci. El nu vrea o viață de gândac care nu mai admite nimic din ce-i depășește interesele imediate. După o tentativă eșuată, resuscitat fără voie, Hanio dă un anunț la ziar: "Viață de vânzare. În orice scop. Discreție maximă garantată" - și clienții nu întârzie să apară. Un bătrân înșelat de nevasta jună îi cere să o seducă pe aceasta pentru ca amantul gelos să-i ucidă pe amândoi și să înfunde pușcăria. Niște occidentali care testează droguri mortale îl angajează drept cobai. Un licean îl plătește ca hrană vie pentru mama-vampir. O organizație secretă cu scopuri politice îl atrage în afaceri de spionaj între ambasade ș.a.m.d. Fiecare client are povestea lui misterioasă și nimeni nu e cine pare a fi. Aventurile succesive se lasă cu o mulțime de cadavre și doar cel ce vrea să fie omorât scapă mereu cu viață. Stilul povestirii e simplu, alert și eficient, dialogurile sunt dueluri verbale, iar rețeaua personajelor bine strânsă în finalul neașteptat. Doar rar, în câte o frază, mai răzbate scriitura ce-i era proprie lui Mishima. ("Era o după-amiază tare ciudată și luminoasă. O după-amiază în care parcă fusese uitat pe undeva ceva foarte mare. O după-amiază ca un lot de pământ nedat în folosință".) Și totuși, chiar și în acest divertisment ironic, ușor și plăcut de citit, se străvede cel care, prin memorabile ficțiuni, și-a exprimat individualismul tragic.