MÂINILE

- În Europa se produc anual milioane de răniri mai mult sau mai puţin grave la mâini şi la degete. Multe dintre ele necesită intervenţii de urgenţă -

"Unealta" noastră, cea de toate zilele

Structura unei mâini cuprinde nu mai puţin de 27 de oase. Orice mişcare, cât ar fi ea de mică, pre­supune o conlucrare complexă a tuturor articula­ţiilor, tendoanelor, muşchilor, ligamentelor, nervilor şi vaselor de sânge. Mâna se află în funcţiune zi de zi, adesea nici măcar nu conştientizăm acest lu­cru. Ne dăm seama de importanţa ei abia în clipa când, întâmplător, ne rănim, ne doare sau ne ustură, când degetele devin insensibile ori se deformează. În­tr-un cuvânt, când ajunge să aibă probleme. Atunci realizăm câtă nevoie avem de ea. Căci mâna este pentru noi unealta indispen­sabilă prin care in­trăm în contact direct cu obiectele din jur. Toto­dată, mâinile ne ser­vesc neobosit în activităţile noastre zilnice, atât în cele profesionale, cât şi în tre­burile gospodăreşti, fie că scriem, pregătim cina familiei sau meşte­rim ceva cu un ciocan şi un cleşte. Aşadar, nu e de mirare că mem­brele noas­tre superioare au adesea de suferit. În Europa se produc anual milioane de răniri mai mult sau mai puţin grave la mâini şi la degete. Multe din ele ne­cesită intervenţii de urgenţă.

Zeci de accidentări

Mâna este organul cel mai des afectat la acci­dentele de muncă. Iar în cazul când cineva devine inapt să lucreze din pricina unui asemenea trauma­tism, se întâmplă adesea ca el să aibă nevoie de în­grijiri pentru tot restul vieţii. Şi pe terenul de sport, dar şi la treburile casnice, mai ales în bucă­tărie, la tăiatul legumelor, se petrec de multe ori lucruri ne­plăcute. Dr. Simon Eccles, vicepreşe­dintele Socie­tăţii britanice de chirurgia mâinii, a avertizat în legătură cu o modalitate de accidentare de-a dreptul banală. Când se taie un avocado, cuţitul alunecă pe sâmburele rotund şi lucios, nimerind într-un deget sau în mână. La "Chelsea and West­minster Hospi­tal" se prezintă cam patru pacienţi pe săptămână cu asemenea răni: "De aceea, noi con­siderăm că este util să ne preocupăm mai intens de prevenirea trau­matismelor".
Zi de zi, la camerele de gardă, medicii au de-a face şi cu fracturile. Cea mai frecventă dintre ele este fractura de radius, provocată de obicei de în­cercarea reflexă de a te sprijini într-o mână, în clipa când te împiedici şi cazi. "Pe lângă fracturi, avem de tratat de regulă plăgi tăiate, întinderi de liga­mente, răni infectate provenite de la munca în gră­dină, muşcături ale animalelor din gos­podărie, electrocutări sau degerături", spun me­dicii.

Mâna vindecătoare

Numeroase persoane apelează prea târziu la un chirurg. Senzaţia de amorţeală, reducerea capa­cităţii de mişcare şi durerile sunt ignorate o bună bucată de vreme - în speranţa că neplăcerile vor dispărea de la sine. Însă după o contuzie sau în­tindere, simptomele pot dura uneori şi jumătate de an. Medicii dispun în prezent de o gamă largă de posibilităţi pentru tratarea mâinilor. Printre ele se regăsesc metode conservatoare, cum sunt imo­bilizarea cu ajutorul atelei, o medicaţie strict indi­vidualizată, compusă din analgezice şi antiinfla­matoare, precum şi kinetoterapia, cu exerciţii de tonifiere, menite să întărească muşchii şi articu­la­ţiile. Mâna redevine mobilă, viguroasă şi poate strân­ge din nou alte mâini, în semn de salut.
Când întindem mâna cuiva, gestul are semni­ficaţii diverse: bucuria întâlnirii cu celălalt, încre­dere sau com­pasiune - înţelesuri care s-au fi­xat în expresii consacrate. De pildă, spunem că "mergem mâ­nă în mână", ori că "dăm o mână de ajutor". Studiile reali­zate în spitale confirmă faptul că durerile cedează efectiv în mo­mentul când pacienţii se simt atinşi de mâna omului de ală­turi. Cercetătorii de la Uni­versi­­tatea Colorado din Boulder (SUA) au constatat că, atunci când cuplurile se ţin de mână, pulsul şi respiraţia partenerilor se echilibrează la unison. Aşa­dar, o atingere cu mâna are pu­terea de a şterge graniţele ce despart două fiinţe umane.

Tratamente pentru mâini bolnave

Iată câteva din principalele terapii utilizate astăzi în tratarea mâinilor bolnave:
* Tratamentul medicamentos cu antiinfla­matoare şi analgezice, administrate sub formă de tablete sau gel. La inflamaţiile articulare acute, unde este nevoie de un antiinflamator mai puternic, se pot face şi infiltraţii cu cortizon.
* Terapia manuală pentru întreţinerea mobi­lităţii articulaţiilor, pe care artroza tinde să le anchi­lozeze. La fel de impor­tant este şi drenajul limfatic, prin care se urmăreşte reducerea ede­me­lor formate în jurul articu­laţiilor.
* Administrarea de suplimente cu acid hialuronic şi/sau gluco­zamină. Acidul hialuronic poate fi de asemenea injectat direct în arti­culaţia afectată.
* Terapia cu grăsime sau plas­mă proprie. Aceasta constă în in­tro­ducerea în articulaţia bolnavă a grăsimii sau plasmei recoltate de la pacient. Ele urmează să producă un efect dezinflamator şi totodată o stabilizare şi regenerare a cartila­jului.
* Chirurgia mâinii. Abia după epuizarea tuturor acestor metode convenţionale, se ia în considerare şi chirurgia mâinii. Artrozele de gravitate maximă sunt cele ale degetelor mari şi ale ultimei articulaţii falangiene. Artroza policelui este câteodată atât de dureroasă, încât mâna nu mai poate fi folosită la scris sau la executarea unor operaţiuni extrem de simple, cum ar fi deşurubarea capacului unui bor­can. În astfel de situaţii, se poate recurge la recon­struirea chirurgicală a articulaţiei, adică la artro­plastie. Pentru articulaţiile falangiene, cel mai indi­cat este procedeul numit artrodeză (sudura chirur­gicală, blocarea definitivă a unei articulaţii, cu sco­pul de a o face stabilă şi nedureroasă). "Sună înfri­coşător", recunosc medicii. "Însă trebuie să ne gân­dim la faptul că pacientul va fi scutit de dureri şi nu riscă o incapacitate funcţională. În plus, aceas­tă intervenţie are şi un avantaj estetic: se pot corecta total îngroşarea şi deformarea articula­ţiilor".
Şi încă un fapt care nu trebuie pierdut din ve­dere: chirurgia mâinii îşi dovedeşte eficienţa într-o arie extinsă de patologii. Pot beneficia de ajutorul ei şi suferinzii cu boli genetice sau degenerative. Când pacientul şi medicul lucrează "mână în mâ­nă", şansele de vindecare sunt optime.

Construcţia mâinii
Aproximativ un sfert din oasele existente în corpul nostru alcătuiesc scheletul mâinii. Partea ei flexibilă o reprezintă degetele, cu cele 14 oscioare ale lor. Încheietura se constituie între oasele: sca­foid, semilunar, piramidal şi radius.

Cele mai frecvente afecţiuni ale mâinii

Tăieturile
Dacă sunt secţionate numai straturile superioare ale pielii, rana sângerează şi doare, însă poate fi îngrijită simplu şi rapid, prin aplicarea unui plas­ture. În cazul unei plăgi tăiate mai profund, există însă riscul de a fi lezate vasele de sânge, tendoanele, eventual nervii. În această situaţie, este mai prudent ca pacientul să se prezinte la medic. Acesta va exa­mina rana, acordând apoi îngrijirile corespunză­toare, iar dacă observă leziuni ale tendoanelor, nervilor sau vaselor, va trimite persoana accidentată la un specialist în chirurgia mâinii. Importantă este şi vaccinarea preventivă antitetanos, deoarece îm­bolnăvirile de tetanos provin, în marea lor majo­ritate, din leziuni acute ale pielii.

Sindromul de tunel carpian
Degetele amorţesc mereu, apar fur­­nicături, iar ulterior dureri la ară­tător şi degetul mijlo­ciu, mai ales în timpul nopţii. Simptomele se ate­nu­ează prin scuturarea mâinii sau lăsa­rea ei să atârne în jos, peste marginea patului. Şi în­tre­buinţarea unei orteze poate contribui la reduc­erea durerilor noc­turne. Neplăcerile sunt provocate de îngustarea canalului carpian, o struc­tură fibro-osoasă de la nivelul articu­laţiei pumnului, care ajunge ast­fel să apese asupra nervului median al mâinii. Femeile sunt afectate de trei ori mai frecvent decât bărbaţii. Prin­cipalul factor de risc îl reprezintă su­praso­licitarea repetată a încheieturii, la care se adaugă multe altele: trau­matismele osoa­se, anumite boli endocrine sau ale ţesutului con­junctiv, graviditatea, dia­betul, modifi­cările hormo­nale din perioada premenopauzei, fumatul ori, pur şi simplu, înaintarea în vârstă. Tratamentul chirur­gical constă în lărgirea canalului, prin secţionarea structurii fibroase a unui ligament.

Tendovaginita
Este o boală a tecii tendonului, unde un proces inflamator pronunţat dă naştere la dureri violente. Se dezvoltă în general ca o consecinţă a forţării mâi­nilor sau a unei serii de microtraumatisme şi este deseori prezentă la muzicieni (îndeosebi la pianişti), şi la sportivi (tenis­meni, jucători de golf, alpinişti). Prima măsură terapeutică este ţinerea în repaos a mâinii afec­tate. De regulă, simptomele dis­par destul de repede, în urma ad­ministrării antiinflamatoarelor şi analgezicelor. De asemenea, se aplică unguente (inclusiv une­le cu extracte din plante) şi se pot face împachetări cu para­fină. Dacă se constată totuşi că tera­piile conservatoare nu dau rezul­tate, va fi necesară o mică ope­raţie. Printr-o incizie, chirurgul deschide teaca sinovială în locul ei îngustat şi astfel reduce pre­siunea exercitată asupra tendo­nului.

Maladia Dupuytren
Se mai numeşte şi "boala Viking", deoarece a fost răspândită în Europa prin intermediul expe­diţiilor militare întreprinse de vikingi. Ţesutul conjunctiv de pe faţa palmară a mâinii proliferează, formând iniţial noduli care îşi măresc treptat volu­mul, iar apoi corzi fibroase. Acestea aderă la ten­doane, îndoind anumite degete şi împiedicând întin­derea lor. De obicei sunt afectate ultimele două degete, mai rar celelalte. Pacienţii nu mai reuşesc, de exemplu, să-şi pună o mănuşă. 85% dintre sufe­rinzi sunt bărbaţi şi, dintre categoriile cu risc crescut, putem aminti diabeticii, marii fumători şi pe cei ce prestează munci manuale, fiind adesea expuşi la vibraţii. Chirurgul va îndepărta corzile fibroase care blochează degetele respective, dând astfel pacienţilor posibilitatea să le întindă din nou.

Degetul "în resort"
Inflamarea şi îngroşarea tendonului sau for­marea unui nodul pe traiectul lui face imposibilă alunecarea sa normală prin ligamentul inelar. Ca urmare, bolnavul acuză dureri şi nu mai poate îndoi şi îndrepta singur unul sau mai multe degete. La început, extensia degetului se produce încă, dar sacadat, fiind însoţită de un mic trosnet, iar pe mă­sură ce blocajul evoluează, sufe­rindul se vede obligat să-şi mişte degetul ajutându-se cu cealaltă mână. În formele mai uşoare ale afecţiunii, se încearcă imobili­zarea cu o atelă gipsată şi medi­caţia antiinflamatoare. Dacă tra­ta­mentul conservator n-are suc­ces, va trebui luată în considerare varianta operaţiei. Chirurgul sec­ţionează printr-o mică inci­zie ligamentul inelar şi astfel des­chi­de calea pentru o glisare liberă a tendonului.

Chistul sinovial
Suprasolicitările mecanice, traumatismele sau unele modifi­cări ale ţesutului conjunctiv pot determina apariţia la nivelul încheieturii mâinii a acestei formaţiuni subcutanate benigne. Capsula articulară cedează într-un punct unde rezistenţa ei este minimă, iar lichidul sinovial se scurge din ea şi se adună într-un săculeţ constituit din ţesut con­junctiv. De cele mai multe ori, chistul sinovial deranjează doar optic, însă el poate provoca şi du­reri puternice dacă pacientul are neşansa ca "săcule­ţul" să apese pe un nerv. Intervenţia chirurgicală constă în excizia chistului şi, neapărat, în închiderea punctului pe unde iese lichidul sinovial fiindcă, în caz contrar, în proximitatea articulaţiei va apărea nu peste multă vreme un nou săculeţ de ţesut con­junctiv.


Mâini sănătoase şi frumoase

* Pentru piele uscată - Cremele con­sistente, cu un procent ridicat de grăsime, ajută o piele uscată, crăpată şi cu tendinţă de descuamare. Şi unghiile ar tre­bui un­se regulat cu cremă. O baie cu ulei de migdale sau măsline le va întări.

* Contra inflamaţiilor - Mâi­­nile solicitate excesiv de diver­se ac­tivităţi domestice, ca spălatul vaselor, grădinăritul şi altele ne­cesită o îngri­jire specială, ca să nu se usuce prea tare şi să se infla­meze. Erupţiile şi eczemele, cum sunt cele provocate de neurodermită, trebuie tratate co­respunzător. Unguentele cu extracte de plante, de exemplu cu Aloe, reduc inflamaţiile.

* La dureri articulare - Stu­diile confirmă eficienţa altor plan­te, ca drăcila sau tuia. De ase­menea, uleiurile esenţiale de men­tă, eucalipt şi rozmarin sunt de mare ajutor împotriva durerilor şi inflamaţiilor. Iar acidul hialuronic, administrat ca supliment nutriţio­nal, contribuie la stabilizarea oa­selor şi articulaţiilor.

Ce trădează mâna

Mâna este o oglindă a sănătăţii noastre. Ea ne poate descoperi faptul că un anumit organ se află în suferinţă.
* Degete vineţii - Poate fi vorba de o oxi­genare deficitară, în special dacă nuanţa este mai pronunţată la vârfurile degetelor şi pe dosul mâinii. Când patul unghiilor nu mai are obiş­nuita culoare trandafirie, aceasta poate atrage atenţia asupra unei carenţe de fier. La aşa-nu­mitul sindrom Raynaud, pacienţii suferă de tulburări intermitente ale irigaţiei sangvine la nivelul degetelor.
* Degete "în baghetă de toboşar" - Sunt denumite astfel degetele cu proeminenţe rotunjite la ultimele falange. De multe ori, ele au şi unghiile încovoiate. Reprezintă un semn al problemelor apărute la inimă sau plămâni. În momentul când aceste organe nu mai funcţio­nează normal, scade alimentarea cu oxigen în zona degetelor şi a unghiilor.
* Degete umede - Semnalează stres, ner­vozitate şi frică. Alte cauze ale acestui simp­tom ar putea fi durerile severe sau o disfuncţie ti­roidiană. Fenomenul apare frecvent în peri­oada pubertăţii, în premenopauză, ca şi la bol­navii de diabet.
* Striaţii transversale şi longitudi­nale - Nu întotdeauna sugerează prezenţa unei patologii, ci pot fi cauzate şi de traumatisme sau de un defect de creştere a unghiei. În cazuri extrem de rare, striaţiile verticale indică reuma­tism sau afecţiuni hepatice. În schimb, cele ori­zontale arată într-adevăr probleme de sănătate - actuale sau deja depăşite. De pildă, ele apar adesea după infecţii intestinale grave, gripe cu febră sau şedinţe de chimioterapie, când resur­sele organismului sunt epuizate.
* Unghii friabile - Corpul unghiei se fra­gilizează şi devine poros, de exemplu, dacă ne spălăm prea des pe mâini. Sau dacă ne aplicăm mereu unghii artificiale. Însă atunci când unghiile noastre se menţin sfărâmicioase luni de zile, avem motive să ne gândim la o lipsă de vitamine (biotină) sau la o disfuncţie tiroidiană.
* Pete roşii pe mâini - Pot fi interpretate ca un avertisment legat de îmbolnăvirea fica­tului. Deseori se asociază şi cu alte simptome, cum ar fi dilataţiile vasculare în formă de puncte sau steluţe, aşa cum se observă în he­patitele cronice.
* Pete albe pe unghii - Sunt provocate de traumatisme minore, ca lovirile sau strivirile corpului unghiei. Nu semnifică o lipsă de mi­nerale sau oligoelemente, aşa cum se presupune de obicei.