"Unealta" noastră, cea de toate zilele
Structura unei mâini cuprinde nu mai puțin de 27 de oase. Orice mișcare, cât ar fi ea de mică, presupune o conlucrare complexă a tuturor articulațiilor, tendoanelor, mușchilor, ligamentelor, nervilor și vaselor de sânge. Mâna se află în funcțiune zi de zi, adesea nici măcar nu conștientizăm acest lucru. Ne dăm seama de importanța ei abia în clipa când, întâmplător, ne rănim, ne doare sau ne ustură, când degetele devin insensibile ori se deformează. Într-un cuvânt, când ajunge să aibă probleme. Atunci realizăm câtă nevoie avem de ea. Căci mâna este pentru noi unealta indispensabilă prin care intrăm în contact direct cu obiectele din jur. Totodată, mâinile ne servesc neobosit în activitățile noastre zilnice, atât în cele profesionale, cât și în treburile gospodărești, fie că scriem, pregătim cina familiei sau meșterim ceva cu un ciocan și un clește. Așadar, nu e de mirare că membrele noastre superioare au adesea de suferit. În Europa se produc anual milioane de răniri mai mult sau mai puțin grave la mâini și la degete. Multe din ele necesită intervenții de urgență.
Zeci de accidentări
Mâna este organul cel mai des afectat la accidentele de muncă. Iar în cazul când cineva devine inapt să lucreze din pricina unui asemenea traumatism, se întâmplă adesea ca el să aibă nevoie de îngrijiri pentru tot restul vieții. Și pe terenul de sport, dar și la treburile casnice, mai ales în bucătărie, la tăiatul legumelor, se petrec de multe ori lucruri neplăcute. Dr. Simon Eccles, vicepreședintele Societății britanice de chirurgia mâinii, a avertizat în legătură cu o modalitate de accidentare de-a dreptul banală. Când se taie un avocado, cuțitul alunecă pe sâmburele rotund și lucios, nimerind într-un deget sau în mână. La "Chelsea and Westminster Hospital" se prezintă cam patru pacienți pe săptămână cu asemenea răni: "De aceea, noi considerăm că este util să ne preocupăm mai intens de prevenirea traumatismelor".
Zi de zi, la camerele de gardă, medicii au de-a face și cu fracturile. Cea mai frecventă dintre ele este fractura de radius, provocată de obicei de încercarea reflexă de a te sprijini într-o mână, în clipa când te împiedici și cazi. "Pe lângă fracturi, avem de tratat de regulă plăgi tăiate, întinderi de ligamente, răni infectate provenite de la munca în grădină, mușcături ale animalelor din gospodărie, electrocutări sau degerături", spun medicii.
Mâna vindecătoare
Numeroase persoane apelează prea târziu la un chirurg. Senzația de amorțeală, reducerea capacității de mișcare și durerile sunt ignorate o bună bucată de vreme - în speranța că neplăcerile vor dispărea de la sine. Însă după o contuzie sau întindere, simptomele pot dura uneori și jumătate de an. Medicii dispun în prezent de o gamă largă de posibilități pentru tratarea mâinilor. Printre ele se regăsesc metode conservatoare, cum sunt imobilizarea cu ajutorul atelei, o medicație strict individualizată, compusă din analgezice și antiinflamatoare, precum și kinetoterapia, cu exerciții de tonifiere, menite să întărească mușchii și articulațiile. Mâna redevine mobilă, viguroasă și poate strânge din nou alte mâini, în semn de salut.
Când întindem mâna cuiva, gestul are semnificații diverse: bucuria întâlnirii cu celălalt, încredere sau compasiune - înțelesuri care s-au fixat în expresii consacrate. De pildă, spunem că "mergem mână în mână", ori că "dăm o mână de ajutor". Studiile realizate în spitale confirmă faptul că durerile cedează efectiv în momentul când pacienții se simt atinși de mâna omului de alături. Cercetătorii de la Universitatea Colorado din Boulder (SUA) au constatat că, atunci când cuplurile se țin de mână, pulsul și respirația partenerilor se echilibrează la unison. Așadar, o atingere cu mâna are puterea de a șterge granițele ce despart două ființe umane.
Tratamente pentru mâini bolnave
Iată câteva din principalele terapii utilizate astăzi în tratarea mâinilor bolnave:
* Tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare și analgezice, administrate sub formă de tablete sau gel. La inflamațiile articulare acute, unde este nevoie de un antiinflamator mai puternic, se pot face și infiltrații cu cortizon.
* Terapia manuală pentru întreținerea mobilității articulațiilor, pe care artroza tinde să le anchilozeze. La fel de important este și drenajul limfatic, prin care se urmărește reducerea edemelor formate în jurul articulațiilor.
* Administrarea de suplimente cu acid hialuronic și/sau glucozamină. Acidul hialuronic poate fi de asemenea injectat direct în articulația afectată.
* Terapia cu grăsime sau plasmă proprie. Aceasta constă în introducerea în articulația bolnavă a grăsimii sau plasmei recoltate de la pacient. Ele urmează să producă un efect dezinflamator și totodată o stabilizare și regenerare a cartilajului.
* Chirurgia mâinii. Abia după epuizarea tuturor acestor metode convenționale, se ia în considerare și chirurgia mâinii. Artrozele de gravitate maximă sunt cele ale degetelor mari și ale ultimei articulații falangiene. Artroza policelui este câteodată atât de dureroasă, încât mâna nu mai poate fi folosită la scris sau la executarea unor operațiuni extrem de simple, cum ar fi deșurubarea capacului unui borcan. În astfel de situații, se poate recurge la reconstruirea chirurgicală a articulației, adică la artroplastie. Pentru articulațiile falangiene, cel mai indicat este procedeul numit artrodeză (sudura chirurgicală, blocarea definitivă a unei articulații, cu scopul de a o face stabilă și nedureroasă). "Sună înfricoșător", recunosc medicii. "Însă trebuie să ne gândim la faptul că pacientul va fi scutit de dureri și nu riscă o incapacitate funcțională. În plus, această intervenție are și un avantaj estetic: se pot corecta total îngroșarea și deformarea articulațiilor".
Și încă un fapt care nu trebuie pierdut din vedere: chirurgia mâinii își dovedește eficiența într-o arie extinsă de patologii. Pot beneficia de ajutorul ei și suferinzii cu boli genetice sau degenerative. Când pacientul și medicul lucrează "mână în mână", șansele de vindecare sunt optime.
Construcția mâinii
Aproximativ un sfert din oasele existente în corpul nostru alcătuiesc scheletul mâinii. Partea ei flexibilă o reprezintă degetele, cu cele 14 oscioare ale lor. Încheietura se constituie între oasele: scafoid, semilunar, piramidal și radius.
Cele mai frecvente afecțiuni ale mâinii
Tăieturile
Dacă sunt secționate numai straturile superioare ale pielii, rana sângerează și doare, însă poate fi îngrijită simplu și rapid, prin aplicarea unui plasture. În cazul unei plăgi tăiate mai profund, există însă riscul de a fi lezate vasele de sânge, tendoanele, eventual nervii. În această situație, este mai prudent ca pacientul să se prezinte la medic. Acesta va examina rana, acordând apoi îngrijirile corespunzătoare, iar dacă observă leziuni ale tendoanelor, nervilor sau vaselor, va trimite persoana accidentată la un specialist în chirurgia mâinii. Importantă este și vaccinarea preventivă antitetanos, deoarece îmbolnăvirile de tetanos provin, în marea lor majoritate, din leziuni acute ale pielii.
Sindromul de tunel carpian
Degetele amorțesc mereu, apar furnicături, iar ulterior dureri la arătător și degetul mijlociu, mai ales în timpul nopții. Simptomele se atenuează prin scuturarea mâinii sau lăsarea ei să atârne în jos, peste marginea patului. Și întrebuințarea unei orteze poate contribui la reducerea durerilor nocturne. Neplăcerile sunt provocate de îngustarea canalului carpian, o structură fibro-osoasă de la nivelul articulației pumnului, care ajunge astfel să apese asupra nervului median al mâinii. Femeile sunt afectate de trei ori mai frecvent decât bărbații. Principalul factor de risc îl reprezintă suprasolicitarea repetată a încheieturii, la care se adaugă multe altele: traumatismele osoase, anumite boli endocrine sau ale țesutului conjunctiv, graviditatea, diabetul, modificările hormonale din perioada premenopauzei, fumatul ori, pur și simplu, înaintarea în vârstă. Tratamentul chirurgical constă în lărgirea canalului, prin secționarea structurii fibroase a unui ligament.
Tendovaginita
Este o boală a tecii tendonului, unde un proces inflamator pronunțat dă naștere la dureri violente. Se dezvoltă în general ca o consecință a forțării mâinilor sau a unei serii de microtraumatisme și este deseori prezentă la muzicieni (îndeosebi la pianiști), și la sportivi (tenismeni, jucători de golf, alpiniști). Prima măsură terapeutică este ținerea în repaos a mâinii afectate. De regulă, simptomele dispar destul de repede, în urma administrării antiinflamatoarelor și analgezicelor. De asemenea, se aplică unguente (inclusiv unele cu extracte din plante) și se pot face împachetări cu parafină. Dacă se constată totuși că terapiile conservatoare nu dau rezultate, va fi necesară o mică operație. Printr-o incizie, chirurgul deschide teaca sinovială în locul ei îngustat și astfel reduce presiunea exercitată asupra tendonului.
Maladia Dupuytren
Se mai numește și "boala Viking", deoarece a fost răspândită în Europa prin intermediul expedițiilor militare întreprinse de vikingi. Țesutul conjunctiv de pe fața palmară a mâinii proliferează, formând inițial noduli care își măresc treptat volumul, iar apoi corzi fibroase. Acestea aderă la tendoane, îndoind anumite degete și împiedicând întinderea lor. De obicei sunt afectate ultimele două degete, mai rar celelalte. Pacienții nu mai reușesc, de exemplu, să-și pună o mănușă. 85% dintre suferinzi sunt bărbați și, dintre categoriile cu risc crescut, putem aminti diabeticii, marii fumători și pe cei ce prestează munci manuale, fiind adesea expuși la vibrații. Chirurgul va îndepărta corzile fibroase care blochează degetele respective, dând astfel pacienților posibilitatea să le întindă din nou.
Degetul "în resort"
Inflamarea și îngroșarea tendonului sau formarea unui nodul pe traiectul lui face imposibilă alunecarea sa normală prin ligamentul inelar. Ca urmare, bolnavul acuză dureri și nu mai poate îndoi și îndrepta singur unul sau mai multe degete. La început, extensia degetului se produce încă, dar sacadat, fiind însoțită de un mic trosnet, iar pe măsură ce blocajul evoluează, suferindul se vede obligat să-și miște degetul ajutându-se cu cealaltă mână. În formele mai ușoare ale afecțiunii, se încearcă imobilizarea cu o atelă gipsată și medicația antiinflamatoare. Dacă tratamentul conservator n-are succes, va trebui luată în considerare varianta operației. Chirurgul secționează printr-o mică incizie ligamentul inelar și astfel deschide calea pentru o glisare liberă a tendonului.
Chistul sinovial
Suprasolicitările mecanice, traumatismele sau unele modificări ale țesutului conjunctiv pot determina apariția la nivelul încheieturii mâinii a acestei formațiuni subcutanate benigne. Capsula articulară cedează într-un punct unde rezistența ei este minimă, iar lichidul sinovial se scurge din ea și se adună într-un săculeț constituit din țesut conjunctiv. De cele mai multe ori, chistul sinovial deranjează doar optic, însă el poate provoca și dureri puternice dacă pacientul are neșansa ca "săculețul" să apese pe un nerv. Intervenția chirurgicală constă în excizia chistului și, neapărat, în închiderea punctului pe unde iese lichidul sinovial fiindcă, în caz contrar, în proximitatea articulației va apărea nu peste multă vreme un nou săculeț de țesut conjunctiv.
Mâini sănătoase și frumoase
* Pentru piele uscată - Cremele consistente, cu un procent ridicat de grăsime, ajută o piele uscată, crăpată și cu tendință de descuamare. Și unghiile ar trebui unse regulat cu cremă. O baie cu ulei de migdale sau măsline le va întări.
* Contra inflamațiilor - Mâinile solicitate excesiv de diverse activități domestice, ca spălatul vaselor, grădinăritul și altele necesită o îngrijire specială, ca să nu se usuce prea tare și să se inflameze. Erupțiile și eczemele, cum sunt cele provocate de neurodermită, trebuie tratate corespunzător. Unguentele cu extracte de plante, de exemplu cu Aloe, reduc inflamațiile.
* La dureri articulare - Studiile confirmă eficiența altor plante, ca drăcila sau tuia. De asemenea, uleiurile esențiale de mentă, eucalipt și rozmarin sunt de mare ajutor împotriva durerilor și inflamațiilor. Iar acidul hialuronic, administrat ca supliment nutrițional, contribuie la stabilizarea oaselor și articulațiilor.
Ce trădează mâna
Mâna este o oglindă a sănătății noastre. Ea ne poate descoperi faptul că un anumit organ se află în suferință.
* Degete vineții - Poate fi vorba de o oxigenare deficitară, în special dacă nuanța este mai pronunțată la vârfurile degetelor și pe dosul mâinii. Când patul unghiilor nu mai are obișnuita culoare trandafirie, aceasta poate atrage atenția asupra unei carențe de fier. La așa-numitul sindrom Raynaud, pacienții suferă de tulburări intermitente ale irigației sangvine la nivelul degetelor.
* Degete "în baghetă de toboșar" - Sunt denumite astfel degetele cu proeminențe rotunjite la ultimele falange. De multe ori, ele au și unghiile încovoiate. Reprezintă un semn al problemelor apărute la inimă sau plămâni. În momentul când aceste organe nu mai funcționează normal, scade alimentarea cu oxigen în zona degetelor și a unghiilor.
* Degete umede - Semnalează stres, nervozitate și frică. Alte cauze ale acestui simptom ar putea fi durerile severe sau o disfuncție tiroidiană. Fenomenul apare frecvent în perioada pubertății, în premenopauză, ca și la bolnavii de diabet.
* Striații transversale și longitudinale - Nu întotdeauna sugerează prezența unei patologii, ci pot fi cauzate și de traumatisme sau de un defect de creștere a unghiei. În cazuri extrem de rare, striațiile verticale indică reumatism sau afecțiuni hepatice. În schimb, cele orizontale arată într-adevăr probleme de sănătate - actuale sau deja depășite. De pildă, ele apar adesea după infecții intestinale grave, gripe cu febră sau ședințe de chimioterapie, când resursele organismului sunt epuizate.
* Unghii friabile - Corpul unghiei se fragilizează și devine poros, de exemplu, dacă ne spălăm prea des pe mâini. Sau dacă ne aplicăm mereu unghii artificiale. Însă atunci când unghiile noastre se mențin sfărâmicioase luni de zile, avem motive să ne gândim la o lipsă de vitamine (biotină) sau la o disfuncție tiroidiană.
* Pete roșii pe mâini - Pot fi interpretate ca un avertisment legat de îmbolnăvirea ficatului. Deseori se asociază și cu alte simptome, cum ar fi dilatațiile vasculare în formă de puncte sau steluțe, așa cum se observă în hepatitele cronice.
* Pete albe pe unghii - Sunt provocate de traumatisme minore, ca lovirile sau strivirile corpului unghiei. Nu semnifică o lipsă de minerale sau oligoelemente, așa cum se presupune de obicei.