Cea mai simplă reţetă de sănătate: MERSUL

"O oră de drum, opt ore de să­nă­­tate", spune un proverb en­glezesc.

Conform Organizaţiei Mon­­­diale a Sănătăţii, 30 de minute de acti­vitate fizică pe zi sunt suficiente pen­tru o sănătate de fier. Sport com­plet, mer­sul pe jos este benefic în pri­mul rând pentru inimă şi proble­mele legate de circulaţia sângelui. Când calcă pămân­tul, tălpile picioa­relor sunt atât de vascu­larizate, încât la fiecare pas "pompa" este rea­mor­sată şi asigură un retur venos ame­liorat. Mersul es­te, de ase­menea, un mij­loc excelent pen­­­tru menţinerea si­luetei, pentru că 30 de mi­nute de mers (între 3-6 km parcurşi în ritm normal) în­seamnă circa 150 de calo­rii arse, ce permit dez­vol­tarea masei mus­culare. În plus, creşte supleţea articulaţiilor, flexi­bi­li­tatea muş­chilor şi amplitudinea miş­că­rilor. Respiraţia are, şi ea, de câş­tigat. Accelerând frec­venţa respira­torie cu 20-30%, volu­mul aerului inspirat creşte, şi la fel şi cantitatea de oxigen, ceea ce a­meliorează în mod con­si­de­rabil ven­ti­la­ţia pul­­­mo­nară. De aici, acea sen­za­ţie agreabilă pe care o au mai cu sea­mă cei care se plim­bă prin pă­dure.

Un antistres natural

Datorită fap­­tu­lui că a­me­­li­orează iri­­ga­rea cu o­xi­gen a cre­­ierului, mer­­sul este bun şi pentru neuroni. Prac­ticat în afara spiritului de competiţie, mer­sul pune mentalul în repaus, dimi­nu­ează anxietatea şi calmează nervii, gra­ţie producerii endorfinelor - hor­moni cu virtuţi destresante, anti-du­re­re şi anti-oboseală. Având o struc­­­tură mole­culară apropiată de cea a opia­ceelor, endor­finele produc - în plus - şi o senzaţie de plăcere. Rezul­tatul: când ţi-ai regăsit ritmul şi când par­curgi distanţe lungi, poţi intra într-o uşoară stare de euforie. O senzaţie care per­mite - sin­­gur sau în grup - o formă de me­ditaţie acti­vă. De practi­cat în mod ideal în pli­nă na­tură, pe munte sau pe malul mă­rii. În fine, pentru per­soanele in­som­nia­ce: să ştiţi că cei care "ţin" la drum dorm - în ge­neral - foarte bine.

Un mod de a restabili legătura cu natura

Practicat mai ales în vacanţă, mer­sul permite redescoperirea plăcerilor simple ale naturii: aro­me, sunete, cu­lori. Păşind pe terenuri diferite, veţi retrăi senzaţii extrem de a­grea­bile. Pe malul unei ape, iarba catifelată şi suplă sub picioarele dvs., pe o cărare acoperită cu frun­ze sau cu ace de brad, solul este şi el moale şi elastic şi amortizează orice şoc sau risc de torsiune. Căl­când pe soluri naturale (nisip, pă­mânt...), picioarele îşi regă­sesc un pic din flexibilitatea lor firească.

5 sfaturi bune pentru mers

1. Ţineţi capul şi coloana ver­te­brală drepte.
2. Încercaţi să nu vă aplecaţi nici în faţă, nici în spate.
3. Priviţi drept înainte.
4. Ţineţi umerii şi braţele relaxate: lăsaţi-le să se balanseze natural, fără să forţaţi.
5. Respiraţi regulat. Nu vă ţineţi res­piraţia, dar nici nu vă străduiţi să respiraţi profund.

Aţi auzit de "mersul afgan"?

Această tehnică este practicată de păstorii de cămile aflaţi în transhu­manţă în munţii afgani. Fără a fi nişte supraoameni, aceştia parcurg 700 km în 12 zile. Cum reuşesc? Sincroni­zând res­pira­ţia cu numărul paşilor. În felul acesta, se pot par­curge peste 9 km pe oră pe teren plat. Iar urcuşul de­vine o adevărată plă­cere! Principiul este sim­plu:
a) inspiraţi complet pe nas, pe durata primilor 3 paşi;
b) ţineţi aerul în plămâni la al pa­trulea pas;
c) expiraţi la următorii 3 paşi;
d) staţi cu plămânii goliţi la ulti­mul pas, apoi reluaţi ciclul.
Pentru început, cel mai sim­plu este să numă­raţi în minte în timp ce mer­geţi, până când vă gă­siţi ritmul. Odată ritmul atins, mer­sul aduce după sine o supra-oxi­genare naturală care vă va re­ge­nera şi vă va vitaliza.