Cea mai simplă rețetă de sănătate: MERSUL

Rodica Demian
"O oră de drum, opt ore de să­nă­­tate", spune un proverb en­glezesc.

Conform Organizației Mon­­­diale a Sănătății, 30 de minute de acti­vitate fizică pe zi sunt suficiente pen­tru o sănătate de fier. Sport com­plet, mer­sul pe jos este benefic în pri­mul rând pentru inimă și proble­mele legate de circulația sângelui. Când calcă pămân­tul, tălpile picioa­relor sunt atât de vascu­larizate, încât la fiecare pas "pompa" este rea­mor­sată și asigură un retur venos ame­liorat. Mersul es­te, de ase­menea, un mij­loc excelent pen­­­tru menținerea si­luetei, pentru că 30 de mi­nute de mers (între 3-6 km parcurși în ritm normal) în­seamnă circa 150 de calo­rii arse, ce permit dez­vol­tarea masei mus­culare. În plus, crește suplețea articulațiilor, flexi­bi­li­tatea muș­chilor și amplitudinea miș­că­rilor. Respirația are, și ea, de câș­tigat. Accelerând frec­vența respira­torie cu 20-30%, volu­mul aerului inspirat crește, și la fel și cantitatea de oxigen, ceea ce a­meliorează în mod con­si­de­rabil ven­ti­la­ția pul­­­mo­nară. De aici, acea sen­za­ție agreabilă pe care o au mai cu sea­mă cei care se plim­bă prin pă­dure.

Un antistres natural

Datorită fap­­tu­lui că a­me­­li­orează iri­­ga­rea cu o­xi­gen a cre­­ierului, mer­­sul este bun și pentru neuroni. Prac­ticat în afara spiritului de competiție, mer­sul pune mentalul în repaus, dimi­nu­ează anxietatea și calmează nervii, gra­ție producerii endorfinelor - hor­moni cu virtuți destresante, anti-du­re­re și anti-oboseală. Având o struc­­­tură mole­culară apropiată de cea a opia­ceelor, endor­finele produc - în plus - și o senzație de plăcere. Rezul­tatul: când ți-ai regăsit ritmul și când par­curgi distanțe lungi, poți intra într-o ușoară stare de euforie. O senzație care per­mite - sin­­gur sau în grup - o formă de me­ditație acti­vă. De practi­cat în mod ideal în pli­nă na­tură, pe munte sau pe malul mă­rii. În fine, pentru per­soanele in­som­nia­ce: să știți că cei care "țin" la drum dorm - în ge­neral - foarte bine.

Un mod de a restabili legătura cu natura

Practicat mai ales în vacanță, mer­sul permite redescoperirea plăcerilor simple ale naturii: aro­me, sunete, cu­lori. Pășind pe terenuri diferite, veți retrăi senzații extrem de a­grea­bile. Pe malul unei ape, iarba catifelată și suplă sub picioarele dvs., pe o cărare acoperită cu frun­ze sau cu ace de brad, solul este și el moale și elastic și amortizează orice șoc sau risc de torsiune. Căl­când pe soluri naturale (nisip, pă­mânt...), picioarele își regă­sesc un pic din flexibilitatea lor firească.

5 sfaturi bune pentru mers

1. Țineți capul și coloana ver­te­brală drepte.
2. Încercați să nu vă aplecați nici în față, nici în spate.
3. Priviți drept înainte.
4. Țineți umerii și brațele relaxate: lăsați-le să se balanseze natural, fără să forțați.
5. Respirați regulat. Nu vă țineți res­pirația, dar nici nu vă străduiți să respirați profund.

Ați auzit de "mersul afgan"?

Această tehnică este practicată de păstorii de cămile aflați în transhu­manță în munții afgani. Fără a fi niște supraoameni, aceștia parcurg 700 km în 12 zile. Cum reușesc? Sincroni­zând res­pira­ția cu numărul pașilor. În felul acesta, se pot par­curge peste 9 km pe oră pe teren plat. Iar urcușul de­vine o adevărată plă­cere! Principiul este sim­plu:
a) inspirați complet pe nas, pe durata primilor 3 pași;
b) țineți aerul în plămâni la al pa­trulea pas;
c) expirați la următorii 3 pași;
d) stați cu plămânii goliți la ulti­mul pas, apoi reluați ciclul.
Pentru început, cel mai sim­plu este să numă­rați în minte în timp ce mer­geți, până când vă gă­siți ritmul. Odată ritmul atins, mer­sul aduce după sine o supra-oxi­genare naturală care vă va re­ge­nera și vă va vitaliza.