Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 30 de minute de activitate fizică pe zi sunt suficiente pentru o sănătate de fier. Sport complet, mersul pe jos este benefic în primul rând pentru inimă și problemele legate de circulația sângelui. Când calcă pământul, tălpile picioarelor sunt atât de vascularizate, încât la fiecare pas "pompa" este reamorsată și asigură un retur venos ameliorat. Mersul este, de asemenea, un mijloc excelent pentru menținerea siluetei, pentru că 30 de minute de mers (între 3-6 km parcurși în ritm normal) înseamnă circa 150 de calorii arse, ce permit dezvoltarea masei musculare. În plus, crește suplețea articulațiilor, flexibilitatea mușchilor și amplitudinea mișcărilor. Respirația are, și ea, de câștigat. Accelerând frecvența respiratorie cu 20-30%, volumul aerului inspirat crește, și la fel și cantitatea de oxigen, ceea ce ameliorează în mod considerabil ventilația pulmonară. De aici, acea senzație agreabilă pe care o au mai cu seamă cei care se plimbă prin pădure.
Un antistres natural
Datorită faptului că ameliorează irigarea cu oxigen a creierului, mersul este bun și pentru neuroni. Practicat în afara spiritului de competiție, mersul pune mentalul în repaus, diminuează anxietatea și calmează nervii, grație producerii endorfinelor - hormoni cu virtuți destresante, anti-durere și anti-oboseală. Având o structură moleculară apropiată de cea a opiaceelor, endorfinele produc - în plus - și o senzație de plăcere. Rezultatul: când ți-ai regăsit ritmul și când parcurgi distanțe lungi, poți intra într-o ușoară stare de euforie. O senzație care permite - singur sau în grup - o formă de meditație activă. De practicat în mod ideal în plină natură, pe munte sau pe malul mării. În fine, pentru persoanele insomniace: să știți că cei care "țin" la drum dorm - în general - foarte bine.
Un mod de a restabili legătura cu natura
Practicat mai ales în vacanță, mersul permite redescoperirea plăcerilor simple ale naturii: arome, sunete, culori. Pășind pe terenuri diferite, veți retrăi senzații extrem de agreabile. Pe malul unei ape, iarba catifelată și suplă sub picioarele dvs., pe o cărare acoperită cu frunze sau cu ace de brad, solul este și el moale și elastic și amortizează orice șoc sau risc de torsiune. Călcând pe soluri naturale (nisip, pământ...), picioarele își regăsesc un pic din flexibilitatea lor firească.
5 sfaturi bune pentru mers
1. Țineți capul și coloana vertebrală drepte.
2. Încercați să nu vă aplecați nici în față, nici în spate.
3. Priviți drept înainte.
4. Țineți umerii și brațele relaxate: lăsați-le să se balanseze natural, fără să forțați.
5. Respirați regulat. Nu vă țineți respirația, dar nici nu vă străduiți să respirați profund.
Ați auzit de "mersul afgan"?
Această tehnică este practicată de păstorii de cămile aflați în transhumanță în munții afgani. Fără a fi niște supraoameni, aceștia parcurg 700 km în 12 zile. Cum reușesc? Sincronizând respirația cu numărul pașilor. În felul acesta, se pot parcurge peste 9 km pe oră pe teren plat. Iar urcușul devine o adevărată plăcere! Principiul este simplu:
a) inspirați complet pe nas, pe durata primilor 3 pași;
b) țineți aerul în plămâni la al patrulea pas;
c) expirați la următorii 3 pași;
d) stați cu plămânii goliți la ultimul pas, apoi reluați ciclul.
Pentru început, cel mai simplu este să numărați în minte în timp ce mergeți, până când vă găsiți ritmul. Odată ritmul atins, mersul aduce după sine o supra-oxigenare naturală care vă va regenera și vă va vitaliza.