Aşa s-a întâmplat că prietena mea Olivia a prins o viroză cu febră şi dureri, care a pus-o la pat şi a sleit-o de puteri. Şi cum credea că va rămâne singură în această stare de rău, se căina jalnic. Dar n-a fost deloc aşa. "Dumnezeu are un plan de salvare pentru fiecare din noi".
Când suntem în necaz, primim atâtea semne de iubire venite prin "soli" binevoitori, numai că nu toţi îi recunoaştem. Dumnezeu ne trimite minunile Sale prin oameni buni şi, deseori, prin necuvântătoare, care n-au cuvinte, dar ne vorbesc prin comportamentul lor. Aşa a trăit prietena mea, Olivia, nişte minuni care i-au dat putere şi încredere în bine, în revenirea stării de sănătate. Am să vă povestesc despre câteva din aceste minuni. Olivia are un prieten fidel, Negruţ, un pisoiaş zburdalnic, plimbăreţ şi frumos. Are "ciuboţele" negre, "frac" negru lucios şi "cămăşuţă" albă, ajurată. Ochii lui albaştri, rupţi parcă din seninul cerului, îi sporesc frumuseţea. Ca orice pisică, şi el caută tovărăşia speciei, chiar dacă uneori se termină cu încăierări din diverse motive. De multe ori, se distanţează de curtea lui şi pleacă în vizite mai îndepărtate. Dar acum, când stăpâna lui era epuizată de boală, Negruţ a renunţat la capriciile lui de motan mofturos şi chiar la plimbările lui amoroase, că doar era februarie, luna nunţilor la pisici. A rămas lângă Olivia o săptămână întreagă şi i-a încălzit picioarele şi sufletul, ba chiar o însoţea din cameră în cameră, ca un protector. A rămas credincios lângă ea şi o privea drept în ochi cu înţelegere. Parcă nici mâncare nu-i mai trebuia. O altă mare minune a fost trandafirul japonez de lângă geamul Oliviei. Atunci, în acele zile grele, de boală, a vrut s-o înveselească şi a înflorit.
Şi acum, a treia minune. Pe pervazul geamului de la sufragerie, a apărut o veveriţă. Făcuse un salt de acrobaţie de pe o ramură răsucită a teiului din apropiere şi ajunsese acolo. Venise poate să admire trandafirul japonez, dar mai precis să bucure ochii şi sufletul prietenei mele. Olivia s-a dus la geam s-o admire de aproape: era roşcată, cu ochi maronii, ca două alune fixate pe căpşorul ei, şi avea o coadă mare, stufoasă. Nici nu-i păsa că era aşa de aproape de un om; poate chiar îi făcea plăcere, că doar era şi ea o minune trimisă de Sus. S-a tot răsucit pe pervaz, a atins geamul cu lăbuţele, a examinat-o pe admiratoarea ei, apoi a întins o lăbuţă, de parcă voia să-i facă urări de sănătate. S-a aruncat apoi pe altă ramură din tei şi, hop, hop, din creangă în creangă, a dispărut. Venise doar să-i facă o bucurie Oliviei? Prietena mea o mai aşteaptă să vină şi acum, când e sănătoasă şi se gândeşte cu ce ar putea-o trata ca să rămână prietene pe vecie.
Totul e bine când se termină cu bine. Acum, Olivia a rămas cu Negruţ, cu trandafirul japonez înflorit şi cu veveriţa care vine cel puţin o dată pe săptămână să-i bată cu lăbuţa în geam. Dacă eşti om bun, Dumnezeu îţi trimite darurile Lui care-ţi alină durerea.
De multe ori, ele vin prin necuvântătoare, dar trebuie să ştii să le vezi, să le primeşti, să le aştepţi. Cred că şi necuvântătoarele ştiu că a fi aşteptat înseamnă a fi iubit.
ELENA - Iaşi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
