Faptul este cu atât mai spectaculos cu cât banii viraţi de Castel sunt de trei ori mai mulţi decât cei ai următorului agent economic din oraş aflat în topul contributorilor.
Castelul va intra, pentru doi ani, într-un program de conservare care presupune investiţii de 5 milioane de euro. Recent pusă la punct, la rândul ei, după o investiţie de 8 milioane de euro, din fonduri europene, Cetatea Devei trece şi ea, deja, de 200.000 de turişti pe an, găzduieşte festivaluri cu mare priză la public, dar şi expoziţii şi lecţii de istorie în aer liber. Ambele obiective istorice din judeţul Hunedoara au devenit, în ultimii ani, motorul principal de dezvoltare - nu doar a turismului în particular, dar chiar a oraşelor care le găzduiesc. Au apărut în zonă tot mai multe locuri de cazare, serviciile s-au îmbunătăţit considerabil, sute şi sute de mici afaceri trăiesc în mod direct de pe urma acestui "boom" turistic. La fel se întâmplă şi cu Cetatea din Alba Iulia, care a devenit, şi ea, inima oraşului. La fel se întâmplă la Oradea, unde cochetului centru vechi i s-a dus faima nu doar prin ţară, ci şi pe afară. Nu vorbim aici de Braşov, care e o destinaţie turistică prin excelenţă, nu vorbim de Sibiu, care a furat startul în materie de turism, încă de pe vremea când Klaus Iohannis era primar, iar oraşul era Capitală Culturală a Europei, nu vorbim nici de Cluj, unde spiritul antreprenorial al noii generaţii a dat naştere unor veritabile fenomene, precum festivalurile "Untold" sau "Electric Castle", magneţi de bani pentru oraş. Vorbim de oraşe precum Hunedoara, Deva, Alba Iulia sau Oradea, în care exploatarea în ultimii ani a acestui "dat" istoric pe care îl au înseamnă foarte mult. Oraşe care încep să se dezvolte în jurul acestor obiective turistice, în urma unor investiţii nu din cale afară de exorbitante, unde mai pui că e vorba şi de bani europeni. De atât de puţin e nevoie să scoţi din amorţeală un loc, o comunitate, un oraş! Un proiect pe bani europeni, un pic de viziune, o poveste care să atragă turiştii - iar de poveşti minunate e plină România, descoperim asta de fiecare dată când pornim la pas prin ţară, cu "Formula AS"! Asta se putea face şi la Roşia Montană, dacă autorităţile locale şi apoi cele guvernamentale nu ar fi distrus dosarul UNESCO. Dacă nici Roşia Montană nu are istorie şi poveste, dacă nici Roşia nu are peisaje impresionante, dacă nici Roşia nu are spaţii pentru festivaluri de tot felul, care să antreneze întreaga comunitate, atunci nu are niciun alt loc din România. Realitatea ne spune, iată, că în altă parte se poate. Numai la Roşia Montană, nu. Încă o dovadă a micimii oamenilor care ne conduc!