Când istoria înseamnă economie

Ciprian Rus
Cu peste 300.000 de vizitatori pe par­cursul anului trecut, Castelul Cor­vineștilor de la Hunedoara a adus, din vânzarea de bilete și ac­ti­vități conexe, printre care închirierea locului pentru filmarea unor producții cinematografice, peste 6 milioane de lei la bugetul local, adică bine peste 1 milion de eu­ro!

Faptul este cu atât mai spec­ta­culos cu cât banii virați de Castel sunt de trei ori mai mulți decât cei ai urmă­to­rului agent economic din oraș aflat în topul contributorilor.
Castelul va intra, pentru doi ani, într-un program de conservare care presupune investiții de 5 milioane de euro. Recent pusă la punct, la rândul ei, după o investiție de 8 milioane de euro, din fonduri europene, Cetatea Devei trece și ea, deja, de 200.000 de turiști pe an, găzduiește festivaluri cu mare priză la public, dar și expoziții și lecții de istorie în aer liber. Ambele obiective istorice din județul Hune­doa­ra au devenit, în ultimii ani, mo­torul principal de dezvoltare - nu doar a turismului în particular, dar chiar a ora­șelor care le găzduiesc. Au apărut în zonă tot mai multe locuri de cazare, ser­viciile s-au îmbunătățit consi­de­rabil, sute și sute de mici afaceri tră­iesc în mod direct de pe urma acestui "boom" turistic. La fel se întâmplă și cu Cetatea din Alba Iulia, care a de­venit, și ea, inima orașului. La fel se întâmplă la Oradea, unde cochetului centru vechi i s-a dus faima nu doar prin țară, ci și pe afară. Nu vorbim aici de Brașov, care e o destinație turistică prin excelență, nu vorbim de Sibiu, care a furat startul în materie de tu­rism, încă de pe vremea când Klaus Iohannis era primar, iar orașul era Ca­pitală Culturală a Europei, nu vorbim nici de Cluj, unde spiritul antre­pre­no­rial al noii generații a dat naștere unor veritabile fenomene, precum festiva­lu­rile "Untold" sau "Electric Castle", mag­neți de bani pentru oraș. Vorbim de orașe precum Hunedoara, Deva, Al­ba Iulia sau Oradea, în care exploa­tarea în ultimii ani a acestui "dat" is­toric pe care îl au înseamnă foarte mult. Orașe care încep să se dezvolte în jurul acestor obiective turistice, în urma unor investiții nu din cale afară de exorbitante, unde mai pui că e vor­ba și de bani europeni. De atât de pu­țin e nevoie să scoți din amorțeală un loc, o comunitate, un oraș! Un proiect pe bani europeni, un pic de viziune, o poveste care să atragă turiștii - iar de povești minunate e plină România, descoperim asta de fiecare dată când pornim la pas prin țară, cu "Formula AS"! Asta se putea face și la Roșia Montană, dacă autoritățile locale și apoi cele guvernamentale nu ar fi dis­trus dosarul UNESCO. Dacă nici Ro­șia Montană nu are istorie și po­veste, dacă nici Roșia nu are peisaje impre­sionante, dacă nici Roșia nu are spații pentru festivaluri de tot felul, care să antreneze întreaga comunitate, atunci nu are niciun alt loc din România. Rea­­litatea ne spune, iată, că în altă parte se poate. Numai la Roșia Mon­tană, nu. Încă o dovadă a micimii oame­ni­lor care ne conduc!