"Dăncilă rezistă, căci prostia este durabilă"
- Când Victor Ponta declara, acum câţiva ani, că PSD a dat cel mai cinstit guvern, lumea a râs. Astăzi, am fi tentaţi să-l credem, deoarece pare că PSD şi-a atins nivelul de cinste atunci, chiar dacă o seamă dintre miniştrii din acea vreme au făcut obiectul unor dosare penale. Astăzi, PSD ne surprinde cu un nou record: cel mai prost guvern postdecembrist. Nu există zi lăsată de la Dumnezeu fără o gafă monumentală a premierului sau a vreunui ministru. Credeţi că Liviu Dragnea, liderul PSD şi şeful de facto al guvernului, nu a găsit oameni ceva mai inteligenţi care să-l slujească, ori asta e tot ce poate da, în acest moment, rezerva de cadre a PSD?
- Mai întâi, să spunem că acest al treilea guvern Dragnea a împlinit şase luni de existenţă, că de funcţionare nu poate fi vorba. Este cel mai rezistent dintre Cabinetele făcute de Dragnea, căci precedenţii lui viziri, Grindeanu şi Tudose, erau puşi pe făraş deja la această vârstă de guvernare. Viorica Dăncilă a rezistat. Femeile sunt mai longevive, în general. Pe de altă parte, prostia este durabilă. Aşa că ne putem aştepta să dureze mai mult decât ne-am fi putut închipui, poate până în 20-20 - cum spune Dăncilă. Suita de gafe a Vioricăi Dăncilă acoperă numai o mică parte din incompetenţa crasă a acestui guvern. De altfel, acest guvern este un cumul de defecte, ca o culme a degenerării guvernelor PSD. De la prim-ministru la prim-ministru a fost mai rău. Aşa încât, astăzi, lumea îşi aminteşte cu nostalgie ce finuţ era Adrian Năstase, ce descurcăreţ era Victor Ponta... Dar uită că actualul guvern se trage din mantalele acestor oameni, care au păstorit până nu demult PSD. Iliescu, Năstase şi Ponta gândeau la fel şi procedau la fel ca Dragnea & Co, doar că păstrau aparenţele ceva mai bine.
Nu ştim dacă actualul guvern reprezintă ultima resursă de cadre, drojdia PSD, cum s-ar spune, sau mai sunt în partid şi oameni mai calificaţi şi mai oneşti. Probabil că, fiind un partid mare, PSD poate mai mult, dar procedează ca şi celelalte formaţiuni politice de la noi: face permanent contraselecţie. În general, condiţia esenţială pentru urcarea în funcţie este apartenenţa la grupul de interese dominant din partid şi obedienţa faţă de lider, nu competenţa profesională şi cinstea.
- O întrebare se impune tot mai mult, după ultimele declaraţii făcute la momente oficiale de către prim-ministrul Viorica Dăncilă: în ce mod afectează ieşirile sale publice imaginea României?
- În ciuda rezistenţei la tăvăleală, Viorica Dăncilă pare o persoană complet nelocuită, ca o casă părăsită. Altfel, nu-ţi poţi explica de ce nu progresează niciun pic. Şi un copil de şcoală primară ar fi învăţat în şase luni protocolul şi ar fi fost în stare să ţină minte unde merge, nu să se bucure că e la Priştina, capitala Kosovo - un stat nerecunoscut de România -, când se află la Podgoriţa, capitala Muntenegrului, ori să uite cum îl cheamă pe premierul Estoniei, Jüri Ratas, după ce a stat cu el două zile. O întrebi de inundaţii şi ea îţi spune ce program de irigaţii are. Şi aşa mai departe. Are reacţii de neînţeles. Sigur, noi facem haz de necaz, dar acest şirag de "perle" este deprimant. Că se face Dăncilă de râs, e una; că se face de râs şi Dragnea, care a uns-o prim-ministru, e normal, că se face de râs PSD, nu importă, dar se face de râs ţara asta, pe care o conduc astfel de oameni. Cum ajunge Dăncilă la preşedinţia Consiliului UE? Va şti unde se află şi ce să facă, de vreme ce ea nu se descurcă decent nici la Bucureşti? Din nefericire, Dăncilă nu este o excepţie, toţi miniştrii îi seamănă, dar o concurenţă acerbă întru prostie îi face Petre Daea, ministrul Agriculturii, care deunăzi a comparat incinerarea porcilor bolnavi de pestă porcină cu holocaustul evreilor de la Auschwitz! Astfel de declaraţii primejduiesc nu doar imaginea României, ci şi relaţiile ei internaţionale.
"Cea mai importantă realizare a guvernului este că va finanţa filme la Hollywood"
- Ne-aţi amintit că s-a făcut jumătate de an de când Viorica Dăncilă şi-a preluat mandatul în fruntea guvernului. Prilej cu care a şi comunicat un bilanţ. Ce aţi reţinut din realizările acestui guvern?
- Este un bilanţ plin mai degrabă de promisiuni decât de realizări. Totul era la viitor în discursul Vioricăi Dăncilă. De fapt, este în nota care a consacrat PSD: "vom face, vom drege" - iar de făcut fac numai ce e în interesul lor imediat. Din când în când, mai mituieşte electoratul cu un plus la pensie, care e mâncat de inflaţie, ori cu o falsă mărire a salariilor, prin artificii birocratice, care îţi dă iluzia unui portofel mai gros, dar numai iluzia. În tot cazul, din cele şase luni de realizări măreţe ale guvernului Dăncilă-Dragnea, cea mai importantă este colaborarea cu Hollywood-ul. Ne-a anunţat că România va finanţa filme americane. Cred că a pus gând rău Hollywood-ului, cu această colaborare. Sau poate Viorica Dăncilă vrea să-şi cumpere astfel un rol într-un film de comedie. Faţa şi discursul o ajută să producă umor involuntar.
- Mai importantă decât bilanţul guvernului a fost sesiunea extraordinară a Parlamentului...
- Categoric! Au trecut val-vârtej modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Puţin le-a păsat parlamentarilor Puterii de criticile presei, de protestele societăţii civile, de amendamentele Opoziţiei, de avertismentele ambasadelor occidentale şi de recomandările Comisiei de la Veneţia. Anti-Justiţie până la capăt!
"Preşedintele Iohannis nu are un sprijin politic suficient, pentru a se putea opune până la capăt"
- Până la urmă, PSD i-a forţat mâna preşedintelui Klaus Iohannis pentru demiterea Codruţei Kovesi de la şefia DNA şi pentru promulgarea unei legi care instituie un soi de Inchiziţie asupra magistraţilor. Senzaţia este că Iohannis a fost înfrânt, precum odinioară Emil Constantinescu. Ultima iluzie că există cineva care se poate opune tăvălugului pesedist a fost spulberată.
- Există, într-adevăr, un şuvoi de critici la adresa preşedintelui Iohannis, mai ales din partea celor care l-au votat şi l-au creditat cu mai multă forţă în lupta împotriva PSD. Dar să nu uităm că, multă vreme, Klaus Iohannis a fost ultimul apărător al statului de drept în faţa ofensivei furibunde a PSD-ALDE împotriva Justiţiei. Şi este în continuare, căci nu avem altul. În cazul revocării procurorului şef al DNA, Iohannis nu avea ce face, exista o decizie a CCR şi risca suspendarea din funcţie. De altfel, Dragnea a şi spus: "A revocat-o pe Kovesi de frică". Ar trebui să se decidă: Iohannis fie e fricos, fie e dictator, aşa cum îl acuză permanent. Mulţi i-au reproşat preşedintelui că, dacă tot n-a putut evita să semneze decretul de revocare, trebuia să comunice personal decizia, arătând că n-a avut încotro, mulţumindu-i Codruţei Kovesi pentru cum a condus DNA şi reafirmându-şi hotărârea de a sprijini lupta anticorupţie. În loc de asta, şi-a chemat purtătoarea de cuvânt din concediul de maternitate ca să facă anunţul. Eu prefer să interpretez altfel această atitudine a preşedintelui. Preşedintele a vrut, probabil, să se disocieze de demiterea Codruţei Kovesi, care era o decizie a Curţii Constituţionale, nu a lui, dar pe care a fost silit să o contrasemneze. Altfel, Iohannis a rezistat cât a putut, dar nu avea sprijin politic pentru a se opune mai mult. Partidele din opoziţie sunt foarte slabe. Manifestaţiile de stradă au slăbit şi ele. A fost acuzat că a semnat demiterea lui Kovesi pentru a nu fi suspendat din funcţie. E posibil să fi vrut să evite urâtul scandal al suspendării, dar nu pentru a-şi apăra poziţia, ci pentru că un atare eveniment ar fi făcut rău în primul rând statului român. Aşa încât nu e cazul să-l atacăm pe preşedinte, căci dacă şi el pică, într-adevăr vom rămâne fără niciun reper.
Pe de altă parte, Iohannis a promulgat recent, aşa cum aţi spus, Legea Organizării Judiciare, prin care se înfiinţează o direcţie nouă de investigare a magistraţilor. Această inovaţie este o ameninţare la adresa procurorilor, în siajul ambiţiei dintotdeauna a PSD de a trimite Justiţia la închisoare, pentru ca sentinţele să fie dictate de penali.
O aberaţie prevăzută de modificările din legile Justiţiei prevede ca procurorii care înregistrează achitări în instanţă să fie cercetaţi, sancţionaţi şi eventual daţi afară. Păi, ce fel de Justiţie e aceea în care achitarea este interzisă? De ce mai avem judecători, dacă procurorii stabilesc deja vinovăţia? Numai în dictatură rechizitoriul procurorului se transformă în sentinţă judecătorească. În Europa, procentul de achitări este mai mare decât în România, deci oricum există o eficienţă a procurorilor români, nu trebuia stimulată, aşa cum pretind autorii acestei legi. E clar că se urmăreşte intimidarea magistraţilor. Iar acest lucru e foarte periculos, căci poate să-i determine pe oameni să-şi facă dreptate singuri.
- Ce se întâmplă cu acea parte a opoziţiei care mai întreţinea o oarecare speranţă, în speţă PNL, în Parlament, şi Mişcarea România Împreună, a lui Dacian Cioloş, în afara legislativului şi mai mult în societatea civilă?
- Am mai spus-o: când Puterea o ia razna, nici Opoziţia nu se simte prea bine. PNL, de pildă, ca ăl mai mare partid din opoziţie, este măcinat, mai nou, de conflicte interne. Sondajele îl arată fie în scădere, fie într-o uşoară creştere, după voia comanditarilor. În majoritatea sondajelor de opinie, PSD este cotat cu 35-40%. Într-un singur sondaj, PNL avea 29%, iar PSD - 28%. În loc să-şi pună semne de întrebare şi să aştepte evoluţia lucrurilor, Ludovic Orban, liderul PNL, a şi decretat că "PSD s-a dus în cap" şi că nu mai este nevoie de unificarea opoziţiei. O unificare şi-aşa greu de făcut. Tot pe atunci, USR anunţa că vrea candidat propriu la prezidenţiale. MRI e de presupus că-l va scoate la bătaie pentru preşedinţie pe Cioloş... Iar Cioloş însuşi face declaraţii ciudate: că România va trebui să aibă un preşedinte democrat, ca şi cum Iohannis e dictator, şi că legile noastre nu trebuie făcute de Comisia Europeană - un element de discurs pesedist.
Dacă partidele din opoziţie chiar vor avea fiecare candidat propriu, la anul, după mult timp, PSD va câştiga şi funcţia de preşedinte al statului. Revenind la liberali, aceştia încă îşi caută drumul. Orban a încercat să-i reactiveze pe Crin Antonescu şi Vasile Blaga. Primul a refuzat, celălalt pare că vine să întărească latura organizatorică. De altceva nici nu ar fi bun. Însă, Orban este în continuare contestat, iar prestaţia publică a PNL este destul de confuză. Mişcarea lui Cioloş e cam statică, nu se ştie dacă va trece măcar de alegerile europarlamentare, ca să-i îndeplinească unicul obiectiv al liderului, de a-l retrimite la Bruxelles. USR e în scădere, PMP a intrat în marja de eroare - şi oricum nu era sigur ca partid de opoziţie. Speranţele sunt, deci, foarte firave, dacă nu nule.