Tia Șerbănescu - "Nici o speranță pe frontul politicii românești"

Analiza politică a lunii IULIE

"Dăncilă rezistă, căci prostia este durabilă"

- Când Victor Ponta declara, acum câțiva ani, că PSD a dat cel mai cinstit guvern, lumea a râs. Astăzi, am fi tentați să-l credem, deoarece pare că PSD și-a atins nivelul de cinste atunci, chiar dacă o seamă dintre miniștrii din acea vreme au făcut obiectul unor dosare penale. Astăzi, PSD ne sur­prinde cu un nou record: cel mai prost guvern post­decembrist. Nu există zi lăsată de la Dum­nezeu fără o gafă monumentală a premierului sau a vreunui ministru. Credeți că Liviu Dragnea, liderul PSD și șeful de facto al guvernului, nu a găsit oameni ceva mai inteligenți care să-l slu­jească, ori asta e tot ce poate da, în acest moment, rezerva de cadre a PSD?

- Mai întâi, să spunem că acest al treilea guvern Dragnea a împlinit șase luni de existență, că de funcționare nu poate fi vorba. Este cel mai rezistent dintre Cabinetele făcute de Dragnea, căci pre­ce­denții lui viziri, Grindeanu și Tudose, erau puși pe fă­raș deja la această vârstă de guvernare. Viorica Dăncilă a rezistat. Femeile sunt mai longevive, în general. Pe de altă parte, prostia este durabilă. Așa că ne putem aștepta să dureze mai mult decât ne-am fi putut închipui, poate până în 20-20 - cum spune Dăncilă. Suita de gafe a Vioricăi Dăncilă acoperă numai o mică parte din incompetența crasă a aces­tui guvern. De altfel, acest guvern este un cumul de defecte, ca o culme a degenerării gu­vernelor PSD. De la prim-ministru la prim-ministru a fost mai rău. Așa încât, astăzi, lumea își amintește cu nostalgie ce finuț era Adrian Năstase, ce descurcăreț era Victor Ponta... Dar uită că actualul guvern se trage din mantalele acestor oameni, care au păstorit până nu demult PSD. Iliescu, Năstase și Ponta gândeau la fel și procedau la fel ca Dragnea & Co, doar că păstrau aparențele ceva mai bine.
Nu știm dacă actualul guvern reprezintă ultima resursă de cadre, drojdia PSD, cum s-ar spune, sau mai sunt în partid și oameni mai calificați și mai onești. Probabil că, fiind un partid mare, PSD poate mai mult, dar procedează ca și celelalte formațiuni politice de la noi: face permanent contraselecție. În general, condiția esențială pentru urcarea în funcție este apartenența la grupul de interese dominant din partid și obediența față de lider, nu competența pro­fesională și cinstea.

- O întrebare se impune tot mai mult, după ultimele declarații făcute la momente oficiale de către prim-ministrul Viorica Dăncilă: în ce mod afec­tează ieșirile sale publice imaginea Româ­niei?

- În ciuda rezistenței la tăvăleală, Viorica Dăn­cilă pare o persoană complet nelocuită, ca o casă pă­răsită. Altfel, nu-ți poți explica de ce nu pro­gresează niciun pic. Și un copil de școală primară ar fi învățat în șase luni protocolul și ar fi fost în stare să țină minte unde merge, nu să se bucure că e la Priștina, capitala Kosovo - un stat nerecunos­cut de România -, când se află la Podgorița, ca­pitala Muntenegrului, ori să uite cum îl cheamă pe premierul Estoniei, Jüri Ratas, după ce a stat cu el două zile. O întrebi de inundații și ea îți spune ce pro­gram de irigații are. Și așa mai departe. Are reacții de neînțeles. Sigur, noi facem haz de necaz, dar acest șirag de "perle" este deprimant. Că se face Dăncilă de râs, e una; că se face de râs și Dragnea, care a uns-o prim-ministru, e normal, că se face de râs PSD, nu importă, dar se face de râs țara asta, pe care o conduc astfel de oameni. Cum ajunge Dăncilă la președinția Consiliului UE? Va ști unde se află și ce să facă, de vreme ce ea nu se descurcă decent nici la București? Din nefericire, Dăncilă nu este o excepție, toți miniștrii îi seamănă, dar o con­curență acerbă întru prostie îi face Petre Daea, ministrul Agriculturii, care deunăzi a comparat incinerarea porcilor bolnavi de pestă porcină cu holocaustul evreilor de la Auschwitz! Astfel de declarații primejduiesc nu doar imaginea Româ­niei, ci și relațiile ei internaționale.

"Cea mai importantă realizare a guvernului este că va finanța filme la Hollywood"

- Ne-ați amintit că s-a făcut jumătate de an de când Viorica Dăncilă și-a preluat mandatul în fruntea guvernului. Prilej cu care a și comunicat un bilanț. Ce ați reținut din realizările acestui guvern?
- Este un bilanț plin mai degrabă de promisiuni de­cât de realizări. Totul era la viitor în discursul Vio­ricăi Dăncilă. De fapt, este în nota care a con­sacrat PSD: "vom face, vom drege" - iar de făcut fac numai ce e în interesul lor imediat. Din când în când, mai mituiește electoratul cu un plus la pensie, care e mâncat de inflație, ori cu o falsă mărire a salariilor, prin artificii birocratice, care îți dă iluzia unui portofel mai gros, dar numai iluzia. În tot cazul, din cele șase luni de realizări mărețe ale guvernului Dăncilă-Dragnea, cea mai importantă este colaborarea cu Hollywood-ul. Ne-a anunțat că România va finanța filme americane. Cred că a pus gând rău Hollywood-ului, cu această colaborare. Sau poate Viorica Dăncilă vrea să-și cumpere astfel un rol într-un film de comedie. Fața și discursul o ajută să producă umor involuntar.

- Mai importantă decât bilanțul guvernului a fost sesiunea extraordinară a Parlamentului...

- Categoric! Au trecut val-vârtej modificările la Codul Penal și Codul de Procedură Penală. Puțin le-a păsat parlamentarilor Puterii de criticile presei, de protestele societății civile, de amendamentele Opoziției, de avertismentele ambasadelor occi­den­tale și de recomandările Comisiei de la Veneția. Anti-Justiție până la capăt!

"Președintele Iohannis nu are un sprijin politic suficient, pentru a se putea opune până la capăt"

- Până la urmă, PSD i-a forțat mâna pre­șe­dintelui Klaus Iohannis pentru demiterea Co­dru­ței Kovesi de la șefia DNA și pentru promulgarea unei legi care instituie un soi de Inchiziție asupra magistraților. Senzația este că Iohannis a fost înfrânt, precum odinioară Emil Constantinescu. Ultima iluzie că există cineva care se poate opune tăvălugului pesedist a fost spulberată.

- Există, într-adevăr, un șuvoi de critici la adre­sa președintelui Iohannis, mai ales din partea celor care l-au votat și l-au creditat cu mai multă forță în lupta împotriva PSD. Dar să nu uităm că, multă vreme, Klaus Iohannis a fost ultimul apărător al statului de drept în fața ofensivei furibunde a PSD-ALDE împotriva Justiției. Și este în conti­nuare, căci nu avem altul. În cazul revocării procu­rorului șef al DNA, Iohannis nu avea ce face, exista o decizie a CCR și risca suspendarea din funcție. De altfel, Dragnea a și spus: "A revocat-o pe Kovesi de frică". Ar trebui să se decidă: Iohannis fie e fricos, fie e dictator, așa cum îl acuză permanent. Mulți i-au reproșat președintelui că, dacă tot n-a putut evita să semneze decretul de revocare, trebuia să comunice personal decizia, arătând că n-a avut încotro, mulțumindu-i Codruței Kovesi pentru cum a condus DNA și reafirmându-și hotărârea de a sprijini lupta anticorupție. În loc de asta, și-a che­mat purtătoarea de cuvânt din concediul de mater­nitate ca să facă anunțul. Eu prefer să interpretez altfel această atitudine a președintelui. Președintele a vrut, probabil, să se disocieze de demiterea Co­druței Kovesi, care era o decizie a Curții Consti­tuționale, nu a lui, dar pe care a fost silit să o con­trasemneze. Altfel, Iohannis a rezistat cât a putut, dar nu avea sprijin politic pentru a se opune mai mult. Partidele din opoziție sunt foarte slabe. Mani­festațiile de stradă au slăbit și ele. A fost acuzat că a semnat demiterea lui Kovesi pentru a nu fi sus­pen­dat din funcție. E posibil să fi vrut să evite urâ­tul scandal al suspendării, dar nu pentru a-și apăra poziția, ci pentru că un atare eveniment ar fi făcut rău în primul rând statului român. Așa încât nu e cazul să-l atacăm pe președinte, căci dacă și el pică, într-adevăr vom rămâne fără niciun reper.
Pe de altă parte, Iohannis a promulgat recent, așa cum ați spus, Legea Organizării Judiciare, prin care se înființează o direcție nouă de investigare a magistraților. Această inovație este o amenințare la adresa procurorilor, în siajul ambiției dintotdeauna a PSD de a trimite Justiția la închisoare, pentru ca sentințele să fie dictate de penali.
O aberație prevăzută de modificările din legile Justiției prevede ca procurorii care înregistrează achitări în instanță să fie cercetați, sancționați și eventual dați afară. Păi, ce fel de Justiție e aceea în care achitarea este interzisă? De ce mai avem ju­de­cători, dacă procurorii stabilesc deja vinovăția? Nu­mai în dictatură rechizitoriul procurorului se trans­formă în sentință judecătorească. În Europa, pro­centul de achitări este mai mare decât în Ro­mânia, deci oricum există o eficiență a procurorilor ro­mâni, nu trebuia stimulată, așa cum pretind autorii acestei legi. E clar că se urmărește intimidarea magistraților. Iar acest lucru e foarte periculos, căci poate să-i determine pe oameni să-și facă dreptate singuri.

- Ce se întâmplă cu acea parte a opoziției care mai întreținea o oarecare speranță, în speță PNL, în Parlament, și Mișcarea România Împreună, a lui Dacian Cioloș, în afara legislativului și mai mult în societatea civilă?

- Am mai spus-o: când Puterea o ia razna, nici Opoziția nu se simte prea bine. PNL, de pildă, ca ăl mai mare partid din opoziție, este măcinat, mai nou, de conflicte interne. Sondajele îl arată fie în scă­dere, fie într-o ușoară creștere, după voia co­manditarilor. În majoritatea sondajelor de opinie, PSD este cotat cu 35-40%. Într-un singur sondaj, PNL avea 29%, iar PSD - 28%. În loc să-și pună semne de întrebare și să aștepte evoluția lucrurilor, Ludovic Orban, liderul PNL, a și decretat că "PSD s-a dus în cap" și că nu mai este nevoie de unifi­carea opoziției. O unificare și-așa greu de făcut. Tot pe atunci, USR anunța că vrea candidat propriu la prezidențiale. MRI e de presupus că-l va scoate la bă­taie pentru președinție pe Cioloș... Iar Cioloș însuși face declarații ciudate: că România va trebui să aibă un președinte democrat, ca și cum Iohannis e dictator, și că legile noastre nu trebuie făcute de Co­misia Europeană - un element de discurs pese­dist.
Dacă partidele din opoziție chiar vor avea fiecare candidat propriu, la anul, după mult timp, PSD va câștiga și funcția de președinte al statului. Revenind la liberali, aceștia încă își caută drumul. Orban a încercat să-i reactiveze pe Crin Antonescu și Vasile Blaga. Primul a refuzat, celălalt pare că vine să întărească latura organizatorică. De altceva nici nu ar fi bun. Însă, Orban este în continuare contestat, iar prestația publică a PNL este destul de confuză. Mișcarea lui Cioloș e cam statică, nu se știe dacă va trece măcar de alegerile europarla­mentare, ca să-i îndeplinească unicul obiectiv al li­derului, de a-l retrimite la Bruxelles. USR e în scă­dere, PMP a intrat în marja de eroare - și oricum nu era sigur ca partid de opoziție. Speranțele sunt, deci, foarte firave, dacă nu nule.