Tinereţe fără bătrâneţe

- Se poate amâna îmbătrânirea? Ceea ce vreme de secole a părut imposibil, azi a devenit o realitate. Cu o condiţie: a ne menţine în formă principalele organe interne, pe o perioadă cât mai îndelungată. Cum anume? Citiţi şi veţi afla -

Tinereţea veşnică - o frumoasă utopie. To­tuşi, cercetătorii ştiu în prezent că fiecare dintre noi poate contribui în mare măsură la prelungirea cu ani buni a perioadei în care arată şi se simte tânăr şi în putere. Cine îşi păstrează sănătoase organele interne se află pe calea cea bună spre atingerea acestui scop. În cele ce ur­mează, vă vom arăta cum puteţi în­cetini procesul de îmbă­trânire a creierului, pielii, plă­mânilor, ca şi a celorlalte or­gane şi sis­teme importante.

Pielea - Bucuraţi-vă de soare, fără exagerări

Neted, ferm şi suplu: aşa ne-am dori să fie învelişul corpului nostru. Chiar dacă diminuarea capacităţii de regenerare şi pierde­rea elasticităţii nu se pot evita complet, pielea pose­dă în ge­neral însuşirea de a radia frumuseţe şi pros­peţime la orice vârstă. Doar că, pentru aceasta, ea are nevoie de ajutorul nostru. Adică: să nu fumăm (deoarece nicotina îi conferă pielii o tentă cenuşie), să consumăm mai puţin alcool, să ne gestionăm bine stresul şi să mâncăm multe legume şi fructe, căci ele ne aprovizionează cu antioxidanţi, care protejează celulele împotriva acţiunii radicalilor liberi.Odihna nocturnă sufi­cientă (minimum şase ore de somn) reprezintă o altă premisă a reînnoirii tegumentelor. "În timpul som­nului, în interiorul celulelor cutanate se activează alte gene decât în cursul zilei. Unele procese de regenerare nu pot avea loc decât în condiţiile unui repaus nocturn satisfăcător", precizează dermato­logii.
Dar reţeta optimă anti-aging, capabilă să con­serve frumuseţea pielii, constă într-o expunere aten­tă la lumina solară. Specialiştii apreciază că până la 80% din semnele de îmbătrânire vizibilă a tenului sunt cauzate de soare: "Razele UV-A activează enzi­me aflate în profunzimea dermei, care distrug fi­brele de colagen, provocând astfel formarea ridu­rilor. La rândul lor, radiaţiile de undă scurtă UV-B prejudiciază celulele epidermei. Tot ele sunt res­ponsabile şi pentru arsurile de soare." Pentru tenul sensibil sau în primele zile de plajă se reco­mandă o cremă cu un factor de protecţie solară de minimum 30. Şi, dacă vreţi să fiţi bine potejaţi, nu este cazul să faceţi economie la aplicarea ei: un tub de 200 mililitri trebuie consumat în cinci zile. Mai mult decât atât, dermatologii propun ca şi fondul de ten şi chiar crema de îngrijire zilnică să aibă integrat un factor de protecţie de 10-15. Şi atenţie: nu pentru plajă, ci pentru drumurile prin oraş la cumpărături sau plimbarea de după masa de prânz.

Plămânii - Exerciţiu fizic pentru întărirea căilor respiratorii

Douăsprezece respiraţii pe minut, 17.000 pe zi, jumătate de miliard în cursul unei vieţi - aerul inhalat lasă urme pe căile noastre respiratorii. "Plămânii îmbătrânesc cu atât mai repede cu cât sunt încărcaţi mai mult cu noxe", avertizează pneumologii. Mai ales fumul de ţigară ne îngreu­nează în timp respiraţia. Plămânii fumătorilor pierd anual până la 80 de mililitri din capacitatea respi­ratorie, comparativ cu scăderea determinată de vârstă la nefumători, care nu depă­şeşte 30 de mililitri pe an. Probabil că această dife­renţă nu impresio­nează la prima vedere, însă medi­cii ne atrag atenţia că, multiplicată la durata întregii vieţi, ea va decide la un moment dat dacă un om îşi menţine sănătatea aparatului respi­rator sau devine un invalid. Printre alte consecinţe ale consumului de nicotină trebuie amintite bronşita cronică şi riscul de cancer. Din zece pa­cienţi diagnosticaţi cu carcinom bronşic, nouă sunt fumători.
Şi pulberile fine care murdăresc aerul din marile oraşe, ca şi tusea netratată influenţează negativ vârsta biologică a plămânilor. Pneu­mologii ne sfătuiesc să purtăm o mască atunci când meşterim ceva în micul nostru atelier per­sonal, ba chiar şi la activităţile cas­nice care produc praf. Iar cine doreşte, într-adevăr, să-şi păs­treze plămânii vi­guroşi şi elastici ar trebui să-şi facă timp pentru un program de exerciţiu fizic de minimum 30 de minute, pre­fe­rabil de două-trei ori pe săptămână. Nordic walking, plimbările cu bicicleta, drumeţiile sau dansul ventilează căile respiratorii până în cele mai mici ramificaţii şi, totodată, antrenează mus­cu­latura bronhiilor. De ase­menea, mişcarea îi ajută pe cei predispuşi la astm sau la BPOC (bronhopneumopatie ob­struc­tivă cronică) să-şi reducă vulne­rabilitatea faţă de aceste afecţiuni.
Întrucât după vârsta de 60 de ani şi, în special, la pacienţii cu bronşită cronică, infecţiile se mani­festă prin simptome mai supărătoare şi durează de obicei mai mult decât la tineri, aceste categorii de persoane ar trebui să se vaccineze împotriva gripei şi a infecţiei cu pneumococ. Imunizarea prin vaccin previne pericolul unor complicaţii grave, cum ar fi pneumonia.

Ficatul - Talia suplă vine în ajutorul responsabilului cu detoxifierea

Ca principal organ participant la metabolism, cu rolul său de centrală de detoxifiere a organismului, ficatul se află în activitate 24 de ore din 24. Produce energie, folosind ca materie primă grăsimile, elimi­nă alcoolul şi atenuează efectele secundare ale me­di­camentelor. Mare şi robust, el nu are nevoie de prea multă îngrijire pentru a-şi face datoria până la o vârstă înaintată. Cei ce au o alimentaţie echili­bra­tă, nu consumă alcool peste măsură şi se protejează contra viru­şilor ce provoacă inflamaţiile hepatice (de exem­plu, cu vaccinul împotriva hepatitei A şi B) vor avea acest organ tânăr pentru mult timp. Este important, de asemenea, să ne supraveghem per­ma­nent greutatea corporală. Gastroenterologii su­bli­niază că supraponderalitatea este cea mai frec­ventă dintre cauzele disfuncţionalităţii hepatice.
Nefiind dotată cu ţesut nervos, centrala meta­bolismului nostru nu reacţionează dacă este su­pra­solicitată. "Când ficatul se îmbolnăveşte, ade­sea persoana afectată îşi dă seama de acest lucru abia după ce a ajuns într-un stadiu avansat. Starea de oboseală şi deprimarea, două dintre simptomele timpurii caracteristice, nu se fac observate întot­deauna", spun medicii. Nu arareori, doar analizele de laborator efectuate cu prilejul controalelor me­dicale periodice pun în evidenţă faptul că valorile GOT, GPT sau GGT sunt mărite, indicând un pro­ces de distrugere a celulelor hepatice. Vestea bună este următoarea: cei ce iau în serios aceste semnale de avertizare şi îşi corectează stilul de viaţă izbu­tesc să readucă valorile hepatice la nive­lul normal. Iar în încheiere, marea surpriză: există studii care arată că un consum zilnic de cafea protejează ficatul împotriva inflamaţiilor şi chiar a cancerului. Însă pentru a obţine acest efect, trebuie să beţi minimum patru ceşti pe zi.

Inima - Un partener afectuos vă ţine sistemul cardiovascular în formă maximă

Vreţi să vă feriţi de rugină motorul vieţii până în ultima clipă? Atunci con­struiţi o relaţie armonioasă cu parte­nerul (partenera) dvs. Căci iubirea vă păstrează tineri: dacă o relaţie de cu­plu se îmbunătăţeşte de-a lungul ani­lor, acelaşi lucru îl vor face şi valorile coles­terolului, tensiunea şi greutatea corporală - trei factori hotărâtori pentru declanşarea bolilor de inimă. Aceasta a reieşit dintr-un studiu britanic de lungă durată, ai cărui autori şi-au pu­bli­cat concluziile în 2017.
Dar şi persoanele singure pot evita hipertensiu­nea (peste 140/90 mmHg) şi nivelul ridicat al co­lesterolului (valoarea LDL mai mare de 160 mg/dl). Cine arde 2000 de calorii pe săptămână practicând un sport oarecare (de pildă aerobic, înot, plimbări pe bicicletă) îşi scade la jumătate riscul de îmbol­nă­vire a inimii. S-a dovedit că şi dieta meditera­nea­nă asigură tinereţea pompei sistemului cardiovas­cular. Cercetătorii recomandă de două-trei ori pe săptămână peşte oceanic, zilnic 400 grame fructe şi legume, 150 mililitri de vin şi 2,7 grame de usturoi. Fiindcă tensiunea, glicemia şi colesterolul obiş­nuiesc să crească pe nesimţite, ele ar trebui verifi­cate regulat, la anumite intervale: anual, înce­pând de la vârsta de 40 de ani, iar după 50 de ani, din şase în şase luni. "Numai prin verificări periodice se poate împiedica o creştere insidioasă a valorilor, până în zona de risc corespunzătoare infarctului, accidentului vascular cerebral şi altor complicaţii severe", precizează cardiologii.

Sistemul imunitar - Somnul consolidează capacitatea de autoapărare a organismului

Când sistemul imunitar reacţionează prompt, ger­menii patogeni sunt distruşi rapid. Se ocupă de aceasta o armată de macrofage, granulocite şi lim­focite care patrulează prin sânge pentru a împiedica pătrunderea intruşilor. Din păcate, în momentul când atingem vârsta de 70 de ani, com­bativitatea vajnicilor noştri soldaţi în­cepe să slăbească vizibil. Se produc mai puţini anticorpi, iar organismul devine mai sensibil la atacurile microorganismelor patogene. A­fec­ţiunile evoluează mai des spre diverse complicaţii. Totuşi, şi aici avem posibilitatea de a lua mă­suri salvatoare, apelând la ajuto­rul unor micronutrienţi, care ne activează din nou imunitatea. Cei mai eficienţi dintre ei sunt:
* Vitamina C - prezentă în citrice, kiwi, mango, ananas, coacăze negre, pepene galben, cireşe, prune, caise, piersici, struguri, ardei iuţi, ardei graşi (verzi, dar mai ales roşii), pătrunjel, varză, conopidă, broccoli, usturoi.
* Vitamina E, pe care o găsim în nuci, alune, migdale, seminţele de pin şi cele de floarea-soare­lui, caise uscate, spanac fiert, măsline verzi şi ule­iuri vegetale (de măsline, floarea-soarelui, cocos şi altele).
* Zincul - oferit din belşug de seminţele de do­vleac şi susan, nucile caju, ciocolata neagră, peştele oceanic, lapte, carnea de vită şi de miel.
* Seleniul, pe care ni-l furnizează seminţele de floarea-soarelui, nucile brazi­liene, ciupercile, cerealele in­tegrale, peştele (somon, ton, sardine, halibut), crustaceele, ouăle, carnea de pui şi curcan.
Foarte importante sunt, de asemenea, durata şi calitatea somnului. În timpul repau­sului nocturn, sistemul imunitar (care este un mare consumator de ener­gie) îşi reface rezer­vele şi compensează uzura globulelor albe. Tulburările de somn reprezintă un ob­sta­col serios în calea proliferării limfocitelor T, aflate în prima linie de respingere a atacurilor din partea microorganismelor agresive. O contri­bu­ţie preţioasă la întărirea mecanismelor de autoapă­rare ale organismului o constituie şi buna gestionare a stresului, precum şi legăturile strânse cu familia şi prietenii. Cercetătorii americani au constatat că, dimpotrivă, izolarea socială activează unele gene din interiorul globulelor albe, care favorizează in­fla­maţiile şi slăbesc capacitatea de combatere a germenilor patogeni.

Oasele - Antrenament de forţă pentru un schelet rezistent

Cam de la vârsta de 35 de ani, oasele noastre în­cep să piardă anual 1% din densitatea lor mine­rală, iar la femeile aflate la menopauză, demineralizarea merge chiar până la 5% pe an. Când aţi ajuns în acest punct, este necesar să luaţi urgent contra­mă­suri pentru a preveni osteoporoza, temuta rare­fiere a ţesutului osos. Rezultate deosebit de bune se pot obţine cu două antrenamente de forţă pe săptă­mână, de exemplu la o sală de fitness. "Scheletul se conso­lidează prin intermediul muşchilor care, după cum se ştie, sunt legaţi de oase. Contracţiile musculare se transmit asupra osului, iar acesta răs­punde, cres­cându-şi masa osoa­să", ex­plică me­di­cii. Studiile confirmă efici­enţa sportu­lui de forţă, indiferent dacă e vorba de tenis, badminton sau gimnastică ae­robică. În plus, miş­carea îmbu­nă­tăţeşte şi stoca­rea calciului în orga­nism. Doza de calciu reco­mandată pentru o zi se ridică la 1.200-1.500 de mili­grame. O pu­teţi obţine foarte sim­plu din ali­mentaţie, de pildă, con­sumând un sfert de litru de lapte, un pahar de iaurt şi 50 grame de brânză tare. Însă nu numai calciul este indis­pen­sabil, ci şi vitamina D, care asigură asimilarea lui, iar aceasta se sintetizează automat în piele, sub acţiunea razelor ultraviolete. Cercetătorii spanioli au calculat cât timp ar fi nevoie să petre­cem sub cerul liber pentru a realiza cantitatea de vitamină D aptă să producă efectul dorit. Evident, intervalul de expunere la soare va trebui să varieze, în funcţie de anotimp. Şi iată la ce concluzii au ajuns în final: 10 minute în aprilie şi iunie (având acoperit numai un sfert din corp), circa 30 de mi­nute în octombrie, dar 130 de minute în ianuarie (cu 10% din suprafaţa corpului expuse la radiaţiile UV).

Cum îmbătrânesc organele noastre

Inima, creierul, rinichii - toate îşi pierd vita­litatea încetul cu încetul. Puneţi frână acestui proces lent de degradare. Se poate!
* Pielea - Primele semne de îmbătrânire apar în jurul vârstei de 35 de ani. De la 40, ritmul de reînnoire celulară încetineşte vizibil.
* Muşchii - De la 30 de ani, masa musculară se micşorează cu aproximativ 6% la fiecare de­ceniu.
* Plămânii - Femeile ating volumul respirator maxim între 20 şi 35 de ani, iar bărbaţii, între 25 şi 35.
* Rinichii - Capacitatea lor de filtrare ajunge la nivelul de vârf în fragedă copilărie, îndată după împlinirea a trei ani de viaţă. De la opt ani, irigarea cu sânge a ţesutului renal începe să scadă.
* Creierul - El se atrofiază abia după 65 de ani. Viteza de transmitere a influxului nervos se reduce lent încă de la 15 ani, dar fără a prejudicia inteligenţa.
* Oasele - După 30 de ani, densitatea mine­rală a scheletului se diminuează. Pierderea de masă osoasă echivalează cu 0,5-1% în decurs de un an.
* Inima - De la 30 de ani, pereţii vaselor de sânge se îngroaşă, devenind mai puţin elastici.


OPINIA SPECIALISTULUI
"Stresul controlat prelungeşte viaţa cu 15 ani"

Stresul ne păstrează tineri? Pare neverosimil... Şi cum anume se petrec lucrurile? Pe mar­ginea acestui subiect, am cerut câteva răspunsuri de la medicul elveţian Matthias Lindner.

- Sunteţi adeptul unei teorii in­teresante, conform căreia organis­mul nostru ar avea nevoie de stres. V-am ruga să ne explicaţi de ce.

- Sună paradoxal, totuşi corpul unui om nu îmbătrâneşte mai sănă­tos dacă este menţinut într-o stare de confort per­manent. Dimpotrivă, el necesită soli­citare, stres, o doză mo­derată de toxine. La aceste mici provocări şi preju­dicii, organismul răspunde punându-şi în funcţiune mecanismele reparatorii, care îi asigură apărarea pentru viitor.

- Concret, cum funcţionează toate acestea?

- De exemplu, când practicăm un sport. A face efort fizic până la limita epuizării este, în fond, ira­ţio­nal: corpul secretă factori de îmbătrânire, for­mează radicali liberi, apar fisuri minuscule pe fibrele musculare. Dar, totodată, el reacţionează, declan­şând mecanismele sale de protecţie şi dez­voltând masa musculară. Ceva similar se întâmplă şi atunci când facem un duş rece ca gheaţa după o şedinţă de saună. Stimulii de stres determină orga­nismul să-şi forţeze limitele şi să le depă­şească. De aici şi nu­mele teo­riei respective: hor­mesis.

- Care este semnificaţia acestei denumiri?

- Ea provine din limba grea­că, de la cuvântul "horman", care înseamnă "a impulsiona, a pune în mişcare". Organismul derulează un fel de program destinat să ne repare ADN-ul. Important este să-i acordăm suficient timp pentru aceste activităţi de refacere, de pildă, să ne odihnim după ce am ieşit de la saună.

- Dar cum pot fi sănătoase pentru noi acele toxine pe care le-aţi menţionat anterior?

- Substanţele vegetale secundare, ca de pildă resveratrolul din vinul roşu, inhibă inflamaţiile, scad tensiunea arterială şi oferă protecţie împotriva cancerului, cu toate că ele nu sunt altceva decât nişte arme chimice ale plantelor, cu care acestea se apără de inamicii care ar vrea să le mănânce. Aşadar, nu substanţa în sine este sănătoasă, ci reacţia organis­mului provocată de ea. Judecând după acelaşi prin­cipiu, am putea presupune chiar şi faptul că o ira­diere moderată ne-ar proteja împotriva cancerului. De altfel, există deja studii care arată că muncitorii din centralele atomoelectrice dezvoltă mai rar tu­mori decât restul populaţiei. Un con­cediu petrecut vara, la munte, ar trebui să aibă un efect si­milar. Radioac­tivi­tatea naturală, cres­cută la altitudine, este un stimul de stres.

- În concluzie: să ne dorim mai mult stres în viaţa noastră?

- Da. Trăim as­tăzi într-o societate care ne pune la dis­poziţie multe faci­lităţi şi nu mai cere de la noi eforturi prea mari pentru a ne procura cele ne­cesare traiului. În acest sens, prin­ci­piul hor­mesis poate fi înţeles şi ca o cri­tică adre­sată civili­zaţiei contem­po­ra­ne.