Românii trăiau în plină "robie naţională", despre care nu bănuiau că va lua sfârşit peste numai 12 ani, la 1 Decembrie 1918. Puţini ştiu astăzi că, din Evul Mediu şi până la Marea Unire cu Ţara, românii transilvăneni au fost şerbi pe moşie. Nu au avut dreptul să se stabilească în oraşe şi să aibă acces la universităţi. Nu aveau voie să umble călare, ori în haine de postav. Nu puteau umbla înarmaţi şi nu aveau voie să-şi facă biserici de piatră. Au fost consideraţi toleraţi în propria lor ţară, ca etnie şi ca religie. După 1867, nenumărate procese politice şi de presă i-au aruncat pe români în temniţele de stat din Vaţ şi Seghedin. S-a creat o nouă lege a presei, ca "să înăbuşe glasul românilor şi exprimarea liberă a convingerilor lor". Au fost condamnate marile ziare româneşti: "Tribuna", "Gazeta Transilvaniei", "Albina", "Federaţiunea", "Observatoriul", "Romänische Revue" şi altele. Românii au fost privaţi treptat de bunurile comune. Marile fonduri publice, instituite de împărăteasa Maria Tereza şi pentru tinerii români din Transilvania şi Ungaria, au fost însuşite de maghiari. "Totul amintea de tragicul an 1683, când calvinii de la Budapesta au dispus să se interzică jocurile populare româneşti de duminică şi de sărbători". După 1867, s-a maghiarizat liturghia, iar şcolile confesionale au fost închise. În 1915, marele patriot Ghiţă Pop a semnat, alături de alţi ardeleni, o declaraţie publică prin care se cerea intrarea imediată a României în război, contra Austro-Ungariei. Rămânerea României în neutralitate ar fi fost o mare greşeală. Mulţi au încercat să afle "secretul" acestui miracol realizat de ardeleni, la 1 Decembrie 1918. Şi-au dat seama repede că oamenii politici din Transilvania au fost acest "secret". Cităm la întâmplare câteva nume sfinte: George Bariţiu, jurnalistul care a refuzat să plece la Bucureşti, la o slujbă generoasă, pentru a rămâne acasă, cu "Foile" sale (Gazeta de Transilvania). Din păcate, s-a stins din viaţă prea timpuriu, la 2 mai 1893. Un om politic respectat de toată Transilvania a fost Iuliu Maniu. El a creat liniile politice clare pentru făurirea României Mari, lăsându-i muţi pe reprezentanţii maghiari: "Despărţire definitivă". Un viteaz deputat a fost Alexandru Vaida-Voievod, eroul care a citit, în parlamentul de la Budapesta, Declaraţia de autodeterminare. Puţin a lipsit să nu fie linşat de furioşii colegi maghiari. Un important rol a avut şi marele om politic Vasile Goldiş, autorul unor cuvinte de aur: "Oare avem noi dreptul să deposedăm marea noastră familie românească de această bucurie celestă, de a fi prezentă la marea sărbătoare a neamului nostru?". Alţi membri ai Consiliului Dirigent sunt următorii: Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu şi Ion Flueraş. Monarhia austro-ungară era înfrântă şi dezorganizată. Armata ungară era bolşevizată. Comunistul Bela Kun va prelua puterea cu sprijinul lui Lenin. Armata lui Maniu era la Viena, jucând rol de poliţie anti-bolşevică. Cântând "Deşteaptă-te, Române", soldaţii au instaurat ordinea. Aşa cum vor face şi în 1919, la Budapesta, soldaţii generalului Gheorghe Mărdărescu. Acolo, sergentul Iordan şi căprarul Bivolaru au lăsat o opincă pe turnul Parlamentului, în locul drapelului roşu-alb-verde. Să fie de aducere aminte...
Un simbol naţional: opinca de pe parlamentul ungar
Ziarul "Drapelul" din Lugoj evoca, în 1906, tragicul an 1867, când Transilvania a fost alipită forţat la Ungaria.
Românii trăiau în plină "robie naţională", despre care nu bănuiau că va lua sfârşit peste numai 12 ani, la 1 Decembrie 1918. Puţini ştiu astăzi că, din Evul Mediu şi până la Marea Unire cu Ţara, românii transilvăneni au fost şerbi pe moşie. Nu au avut dreptul să se stabilească în oraşe şi să aibă acces la universităţi. Nu aveau voie să umble călare, ori în haine de postav. Nu puteau umbla înarmaţi şi nu aveau voie să-şi facă biserici de piatră. Au fost consideraţi toleraţi în propria lor ţară, ca etnie şi ca religie. După 1867, nenumărate procese politice şi de presă i-au aruncat pe români în temniţele de stat din Vaţ şi Seghedin. S-a creat o nouă lege a presei, ca "să înăbuşe glasul românilor şi exprimarea liberă a convingerilor lor". Au fost condamnate marile ziare româneşti: "Tribuna", "Gazeta Transilvaniei", "Albina", "Federaţiunea", "Observatoriul", "Romänische Revue" şi altele. Românii au fost privaţi treptat de bunurile comune. Marile fonduri publice, instituite de împărăteasa Maria Tereza şi pentru tinerii români din Transilvania şi Ungaria, au fost însuşite de maghiari. "Totul amintea de tragicul an 1683, când calvinii de la Budapesta au dispus să se interzică jocurile populare româneşti de duminică şi de sărbători". După 1867, s-a maghiarizat liturghia, iar şcolile confesionale au fost închise. În 1915, marele patriot Ghiţă Pop a semnat, alături de alţi ardeleni, o declaraţie publică prin care se cerea intrarea imediată a României în război, contra Austro-Ungariei. Rămânerea României în neutralitate ar fi fost o mare greşeală. Mulţi au încercat să afle "secretul" acestui miracol realizat de ardeleni, la 1 Decembrie 1918. Şi-au dat seama repede că oamenii politici din Transilvania au fost acest "secret". Cităm la întâmplare câteva nume sfinte: George Bariţiu, jurnalistul care a refuzat să plece la Bucureşti, la o slujbă generoasă, pentru a rămâne acasă, cu "Foile" sale (Gazeta de Transilvania). Din păcate, s-a stins din viaţă prea timpuriu, la 2 mai 1893. Un om politic respectat de toată Transilvania a fost Iuliu Maniu. El a creat liniile politice clare pentru făurirea României Mari, lăsându-i muţi pe reprezentanţii maghiari: "Despărţire definitivă". Un viteaz deputat a fost Alexandru Vaida-Voievod, eroul care a citit, în parlamentul de la Budapesta, Declaraţia de autodeterminare. Puţin a lipsit să nu fie linşat de furioşii colegi maghiari. Un important rol a avut şi marele om politic Vasile Goldiş, autorul unor cuvinte de aur: "Oare avem noi dreptul să deposedăm marea noastră familie românească de această bucurie celestă, de a fi prezentă la marea sărbătoare a neamului nostru?". Alţi membri ai Consiliului Dirigent sunt următorii: Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu şi Ion Flueraş. Monarhia austro-ungară era înfrântă şi dezorganizată. Armata ungară era bolşevizată. Comunistul Bela Kun va prelua puterea cu sprijinul lui Lenin. Armata lui Maniu era la Viena, jucând rol de poliţie anti-bolşevică. Cântând "Deşteaptă-te, Române", soldaţii au instaurat ordinea. Aşa cum vor face şi în 1919, la Budapesta, soldaţii generalului Gheorghe Mărdărescu. Acolo, sergentul Iordan şi căprarul Bivolaru au lăsat o opincă pe turnul Parlamentului, în locul drapelului roşu-alb-verde. Să fie de aducere aminte...
Românii trăiau în plină "robie naţională", despre care nu bănuiau că va lua sfârşit peste numai 12 ani, la 1 Decembrie 1918. Puţini ştiu astăzi că, din Evul Mediu şi până la Marea Unire cu Ţara, românii transilvăneni au fost şerbi pe moşie. Nu au avut dreptul să se stabilească în oraşe şi să aibă acces la universităţi. Nu aveau voie să umble călare, ori în haine de postav. Nu puteau umbla înarmaţi şi nu aveau voie să-şi facă biserici de piatră. Au fost consideraţi toleraţi în propria lor ţară, ca etnie şi ca religie. După 1867, nenumărate procese politice şi de presă i-au aruncat pe români în temniţele de stat din Vaţ şi Seghedin. S-a creat o nouă lege a presei, ca "să înăbuşe glasul românilor şi exprimarea liberă a convingerilor lor". Au fost condamnate marile ziare româneşti: "Tribuna", "Gazeta Transilvaniei", "Albina", "Federaţiunea", "Observatoriul", "Romänische Revue" şi altele. Românii au fost privaţi treptat de bunurile comune. Marile fonduri publice, instituite de împărăteasa Maria Tereza şi pentru tinerii români din Transilvania şi Ungaria, au fost însuşite de maghiari. "Totul amintea de tragicul an 1683, când calvinii de la Budapesta au dispus să se interzică jocurile populare româneşti de duminică şi de sărbători". După 1867, s-a maghiarizat liturghia, iar şcolile confesionale au fost închise. În 1915, marele patriot Ghiţă Pop a semnat, alături de alţi ardeleni, o declaraţie publică prin care se cerea intrarea imediată a României în război, contra Austro-Ungariei. Rămânerea României în neutralitate ar fi fost o mare greşeală. Mulţi au încercat să afle "secretul" acestui miracol realizat de ardeleni, la 1 Decembrie 1918. Şi-au dat seama repede că oamenii politici din Transilvania au fost acest "secret". Cităm la întâmplare câteva nume sfinte: George Bariţiu, jurnalistul care a refuzat să plece la Bucureşti, la o slujbă generoasă, pentru a rămâne acasă, cu "Foile" sale (Gazeta de Transilvania). Din păcate, s-a stins din viaţă prea timpuriu, la 2 mai 1893. Un om politic respectat de toată Transilvania a fost Iuliu Maniu. El a creat liniile politice clare pentru făurirea României Mari, lăsându-i muţi pe reprezentanţii maghiari: "Despărţire definitivă". Un viteaz deputat a fost Alexandru Vaida-Voievod, eroul care a citit, în parlamentul de la Budapesta, Declaraţia de autodeterminare. Puţin a lipsit să nu fie linşat de furioşii colegi maghiari. Un important rol a avut şi marele om politic Vasile Goldiş, autorul unor cuvinte de aur: "Oare avem noi dreptul să deposedăm marea noastră familie românească de această bucurie celestă, de a fi prezentă la marea sărbătoare a neamului nostru?". Alţi membri ai Consiliului Dirigent sunt următorii: Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu şi Ion Flueraş. Monarhia austro-ungară era înfrântă şi dezorganizată. Armata ungară era bolşevizată. Comunistul Bela Kun va prelua puterea cu sprijinul lui Lenin. Armata lui Maniu era la Viena, jucând rol de poliţie anti-bolşevică. Cântând "Deşteaptă-te, Române", soldaţii au instaurat ordinea. Aşa cum vor face şi în 1919, la Budapesta, soldaţii generalului Gheorghe Mărdărescu. Acolo, sergentul Iordan şi căprarul Bivolaru au lăsat o opincă pe turnul Parlamentului, în locul drapelului roşu-alb-verde. Să fie de aducere aminte...
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
