Românii trăiau în plină "robie națională", despre care nu bănuiau că va lua sfârșit peste numai 12 ani, la 1 Decembrie 1918. Puțini știu astăzi că, din Evul Mediu și până la Marea Unire cu Țara, românii transilvăneni au fost șerbi pe moșie. Nu au avut dreptul să se stabilească în orașe și să aibă acces la universități. Nu aveau voie să umble călare, ori în haine de postav. Nu puteau umbla înarmați și nu aveau voie să-și facă biserici de piatră. Au fost considerați tolerați în propria lor țară, ca etnie și ca religie. După 1867, nenumărate procese politice și de presă i-au aruncat pe români în temnițele de stat din Vaț și Seghedin. S-a creat o nouă lege a presei, ca "să înăbușe glasul românilor și exprimarea liberă a convingerilor lor". Au fost condamnate marile ziare românești: "Tribuna", "Gazeta Transilvaniei", "Albina", "Federațiunea", "Observatoriul", "Romänische Revue" și altele. Românii au fost privați treptat de bunurile comune. Marile fonduri publice, instituite de împărăteasa Maria Tereza și pentru tinerii români din Transilvania și Ungaria, au fost însușite de maghiari. "Totul amintea de tragicul an 1683, când calvinii de la Budapesta au dispus să se interzică jocurile populare românești de duminică și de sărbători". După 1867, s-a maghiarizat liturghia, iar școlile confesionale au fost închise. În 1915, marele patriot Ghiță Pop a semnat, alături de alți ardeleni, o declarație publică prin care se cerea intrarea imediată a României în război, contra Austro-Ungariei. Rămânerea României în neutralitate ar fi fost o mare greșeală. Mulți au încercat să afle "secretul" acestui miracol realizat de ardeleni, la 1 Decembrie 1918. Și-au dat seama repede că oamenii politici din Transilvania au fost acest "secret". Cităm la întâmplare câteva nume sfinte: George Barițiu, jurnalistul care a refuzat să plece la București, la o slujbă generoasă, pentru a rămâne acasă, cu "Foile" sale (Gazeta de Transilvania). Din păcate, s-a stins din viață prea timpuriu, la 2 mai 1893. Un om politic respectat de toată Transilvania a fost Iuliu Maniu. El a creat liniile politice clare pentru făurirea României Mari, lăsându-i muți pe reprezentanții maghiari: "Despărțire definitivă". Un viteaz deputat a fost Alexandru Vaida-Voievod, eroul care a citit, în parlamentul de la Budapesta, Declarația de autodeterminare. Puțin a lipsit să nu fie linșat de furioșii colegi maghiari. Un important rol a avut și marele om politic Vasile Goldiș, autorul unor cuvinte de aur: "Oare avem noi dreptul să deposedăm marea noastră familie românească de această bucurie celestă, de a fi prezentă la marea sărbătoare a neamului nostru?". Alți membri ai Consiliului Dirigent sunt următorii: Ștefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Braniște, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Hațieganu și Ion Flueraș. Monarhia austro-ungară era înfrântă și dezorganizată. Armata ungară era bolșevizată. Comunistul Bela Kun va prelua puterea cu sprijinul lui Lenin. Armata lui Maniu era la Viena, jucând rol de poliție anti-bolșevică. Cântând "Deșteaptă-te, Române", soldații au instaurat ordinea. Așa cum vor face și în 1919, la Budapesta, soldații generalului Gheorghe Mărdărescu. Acolo, sergentul Iordan și căprarul Bivolaru au lăsat o opincă pe turnul Parlamentului, în locul drapelului roșu-alb-verde. Să fie de aducere aminte...