Prinşi cu agitaţia politică din ţară, suntem adesea tentaţi să gândim după zicala "ca la noi, la nimenea". Numai că, adesea, turbulenţele politice de pe malul Dâmboviţei par furtuni într-un pahar cu apă în comparaţie cu reacţiile pe care le provoacă, pe bandă rulantă, actori politici majori precum preşedinţii Donald Trump, Vladimir Putin, Emmanuel Macron, sau miniştri de prim rang din ţări membre ale Uniunii Europene. Ca într-un joc de domino, fiecare luare de poziţie antrenează noi acuze, iar lumea chinuită oricum de secete şi de ploi e cât pe ce să se scufunde în vara aceasta.
Realitatea internaţională devine pe zi ce trece mai importantă nu doar pentru că produce efecte care ne influenţează şi pe noi, ci şi pentru că România va prelua, de la 1 ianuarie 2019, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, postură din care va trebui să negocieze probleme sensibile, precum Brexit-ul, migraţia în cadrul Uniunii sau taxele vamale pentru importurile din Statele Unite ale Americii. În numai câteva luni, România, prin premierul Viorica Dăncilă (dacă va mai fi premier pe atunci), se va afla în capul mesei Uniunii Europene, într-un context mai complicat ca oricând. Se rup înţelegeri vechi de când lumea, se încalcă tratate, se denunţă pacte agreate la nivel mondial: să fii "Gică contra" a devenit o modă în politica internaţională. Vremea moderaţiei, a cavalerismului şi a diplomaţiei a trecut. I-a luat locul o strategie de tipul "care pe care". Să vedem, deci, cine e mai tare la lovituri...
Lupul transformat în miel
E limpede că nimănui nu-i vine mai bine acest mod tranşant şi agresiv de a pune problema decât preşedintelui american Donald Trump. Numai că, lup când e vorba de unii, Trump a părut mai degrabă mieluşel la întâlnirea de la Helsinki cu omologul său rus, Vladimir Putin. Reacţiile nu au întârziat să apară în SUA, iar cele mai aspre critici vin chiar din interiorul partidului lui Donald Trump, Partidul Republican.
Senatorul republican John McCain crede că întâlnirea lui Trump cu Putin a fost o "greşeală tragică" şi "unul dintre cele mai grave momente din istoria preşedinţiei americane". Un alt republican, Bob Corker, preşedinte al Comisiei pentru Relaţii Externe a Senatului american, spune că afirmaţiile preşedintelui Donald Trump au făcut ca "America să pară uşor de manipulat", arătând că este dezamăgit că liderul american nu a apărat Serviciile Secrete. Trump a lăsat impresia că a acceptat declaraţiile lui Putin, care neagă ingerinţa Moscovei în alegerile prezidenţiale americane din 2016, deşi 12 agenţi ruşi tocmai au fost inculpaţi recent de Departamentul american al Justiţiei.
Germania contra Trump
Atacat la el în ţară, Donald Trump este luat la ţintă şi de lideri din Europa după atitudinea duşmănoasă pe care a avut-o faţă de UE, la recentul summit NATO de la Bruxelles. "Statele Unite ale Americii înseamnă mult mai mult decât Casa Albă, iar Donald Trump nu poate schimba asta", îi transmite ministrul german de Externe, Heiko Maas. "Pentru mine, SUA nu sunt un adversar, ci, dimpotrivă, cel mai important partener şi aliat din afara Uniunii Europene. Trump nu va schimba asta, poate scrie pe Twitter cât vrea", declară şeful diplomaţiei germane, cu aluzie la mesajele belicoase pe care preşedintele SUA obişnuieşte să le adreseze lumii întregi prin intermediul popularei reţele de socializare Twitter. Relaţiile dintre SUA şi Germania se află într-un moment de cumpănă, după ce Donald Trump a atacat dur Berlinul, spunând că Germania e prizoniera Rusiei, pentru că depinde energetic de Moscova. Pe de altă parte, războiul economic cu Uniunea Europeană şi cu China îl costă foarte scump pe Trump, care tocmai a promis ajutoare-record de 12 miliarde de dolari, pentru a-i mai calma pe fermierii americani, afectaţi de conflictul deschis al SUA cu pieţele din UE şi Asia.
Război latin: Roma contra Bruxelles
În timp ce se războieşte cu SUA pe tema taxelor vamale şi îşi caută aliaţi în China şi Japonia, Uniunea Europeană e roasă, ea însăşi, de grave probleme interne. UE caută soluţii disperate pentru rezolvarea crizei imigranţilor: printre măsuri se numără subvenţionarea parţială a centrelor pentru imigranţi în ţările care acceptă astfel de structuri şi stimulente financiare pentru ţările care acceptă extracomunitari, în jur de 6.000 de euro pentru fiecare străin.
Meniţi să pună presiune pe guvernul italian, banii Bruxelles-ului au fost imediat respinşi de Matteo Salvini: "Italia nu are nevoie de acte de caritate. Bruxelles-ul poate să îşi ţină banii! Vrem să oprim afluxul de migranţi, nu vrem bani", spune Salvini.
Cocoşul ungar şi ONU
Nu doar Italia, ci şi Ungaria se manifestă făţiş împotriva viziunii occidentale de rezolvare a crizei migranţilor: Ungaria tocmai a notificat oficial Organizaţia Naţiunilor Unite în legătură cu decizia sa de a se retrage din procesul de adoptare a Pactului mondial al ONU cu privire la migraţie, anunţă ministrul de Externe ungar, Peter Szijjarto. "A devenit clar că diferenţele dintre poziţia Ungariei cu privire la migraţie şi abordarea pe care o are ONU sunt ireconciliabile. Ungaria îşi va menţine poziţia şi niciun pact global nu poate schimba acest lucru". În timp ce pentru ONU migraţia este inevitabilă, benefică şi trebuie susţinută, Budapesta o consideră un pericol pentru Ungaria şi pentru Europa şi susţine oprirea ei. Poziţia Ungariei e că ar fi nefiresc să se schimbe populaţia continentului şi că, în schimb, ar trebui făcute eforturi globale pentru a opri migraţia", susţine Szijjarto. Şi SUA s-au retras, la sfârşitul lui 2017, din procesul de elaborare a Pactului, afirmând că acesta conţine prevederi ce contravin politicii preşedintelui Donald Trump în domeniul imigraţiei.
Macron, ţăranii şi gazele lacrimogene
Un actor politic tot mai ofensiv pe plan extern, unde, profitând de problemele interne ale cancelarului german, Angela Merkel, a devenit purtătorul de cuvând al nucleului dur din UE, preşedintele francez Emmanuel Macron, care nu e nici el ocolit de crize locale. Etapa cu numarul 16 a Turului Franţei la ciclism a oferit lumii întregi imagini nemaivăzute, plutonul fiind blocat pe traseu, în urma unui protest. Un grup de agricultori francezi, care se împotriveşte redefinirii proiectului zonelor defavorizate, promovat de partidul lui Macron, a ales o formă extremă de protest, blocând drumul pe care urma să treacă "Le Tour". Mai bine de 10 minute, cicliştii au rămas blocaţi pe şosea, până când au intervenit forţele de ordine. Doar că, acţionând în stil "Louis de Funés", jandarmii francezi au folosit gaze lacrimogene împotriva protestatarilor, care au ajuns, evident, şi la sportivi, mulţi dintre aceştia având probleme în a relua cursa după ce protestul a fost stins.
Nici natura nu ţine cu noi
Nu doar politicienii, ci şi vremea pare să fi scăpat de sub control vara aceasta. Suedezii, complet străini de arşiţă şi de incendii de vegetaţie, au parte de ambele, din plin, zilele acestea. Seceta îndelungată a uscat vegetaţia, care se aprinde la prima scânteie, iar umiditatea crescută şi vântul au împins flăcările până dincolo de cercul polar. Tot din pricina secetei, fermierii suedezi au ajuns să îşi trimită animalele la abator, pentru că nu mai au hrană. În Suedia nu a mai plouat de la începutul lunii mai, iar ţara se confruntă cu cele mai ridicate temperaturi din ultimul secol.
Între timp, Grecia e în doliu, după ce 79 de oameni au murit în incendii care s-au răspândit rapid în apropierea Atenei. Nu există o cifră oficială a celor dispăruţi, dar nu se mai ştie nimic despre soarta a aproape 100 de oameni. Focul a răvăşit zona dintre Rafina şi Nea Makri, mai ales staţiunile Mati şi Kokkino Limanaki. Premierul Tsipras a lansat o ipoteză şocantă: focurile ar fi fost puse intenţionat, câtă vreme 15 incendii au izbucnit aproape simultan în jurul Atenei.
Trump şi-a ales omul din România
Prins în războiul său cu toată lumea, preşedintele american Donald Trump şi-a făcut timp să semneze, zilele acestea, nominalizarea pentru postul de ambasador al SUA la Bucureşti. Alegerea sa este Adrian Zuckerman, un avocat care a emigrat din România în Statele Unite la vârsta de 10 ani şi care este vorbitor fluent de limba română.
Anterior, Zuckerman a fost co-preşedinte pentru proprietăţi imobiliare şi servicii corporate la "Epstein Becker & Green New York", iar înainte de aceasta, a fost preşedinte pentru proprietăţi imobiliare la "Lowenstein Sandler". De asemenea, el a deţinut şi funcţia de judecător în cadrul Real Estate Board.
Foarte activ în ceea ce priveşte iniţiativele filantropice şi educaţionale, Zuckerman este membru în board-ul Kids Corp şi în board-ul absolvenţilor Facultăţii de Drept din New York. Are diplomă de absolvire de la Massachusetts Institute of Technology (1979), iar diploma în Drept este obţinută la New York Law School (1983).
Conform procedurii, Zuckerman ar urma să fie audiat în Comisia pentru Relaţii Externe a Senatului SUA, iar dacă nominalizarea sa este aprobată, va fi supusă votului în plenul Senatului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
