Orgolii prezidenţiale

Ministrul Finanţelor, Eugen Teo­do­rovici, a fost invitat, recent, în stu­dio­ul TVR.

- Cum ar trebui să arate candidatul PSD la Preşedinţie?, vine întrebarea moderatorului.
- Îmi doresc şi eu un preşedinte care să mă reprezinte în afara ţării cu demnitate, să mă mândresc când iese pe scenele internaţionale în discuţii, să văd că este şi ferm, şi glumeşte, zâm­beş­te şi are relaţii de prietenie cu cei­lalţi demnitari ai lumii. În ţară, să asi­gure coerenţă, eleganţă, diplomaţie, dialog", răspunde ministrul PSD.
- Credeţi că aţi fi un bun pre­şe­dinte?, întreabă moderatorul. La care Teodorovici, uşor fâstâcit, admite că "orice om politic vrea mai mult... cel care nu recunoaşte e ipocrit".
Acest scurt moment de sinceritate s-ar putea să i se întoarcă împotrivă lui Eugen Teodorovici, când îi va fi lu­mea mai dragă. Declaraţia lui trebuie să fi atins multe orgolii în partidul şi în alianţa de guvernământ. Blocat de le­ge să fie premier, preşedintele PSD, Li­viu Dragnea, a rămas cu obsesia unei funcţii cu greutate. Problema e că, pentru a pune botniţă Justiţiei şi pentru a scăpa de belelele penale, are nevoie de aliaţi cărora ce altceva le poate oferi, dacă nu funcţii peste func­ţii? Preşedintele Senatului şi şeful ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, fa­ce, de mai bine de un an, un joc de stra­­tegie cu Dragnea, al cărui final nu poate fi decât dorinţa fostului premier liberal de a ajunge la Cotroceni. Nu­mai că ambiţiile lui Tăriceanu se lo­vesc de cele ale altor aliaţi (de con­junctură) ai lui Liviu Dragnea. Iar aici, Eugen Teodorovici e cel mai puţin periculos dintre toţi. "Orice om politic vrea mai mult", remarca lui Teodo­ro­vici i se potriveşte perfect Gabrielei Firea, care simte că un mandat la Primăria Bucureşti poate fi trambulina ideală pentru prezindenţiale.
De la alegerea candidatului pentru Cotroceni s-ar putea să i se înfunde lui Dragnea. Orgoliile sunt atât de mari, încât o ruptură în PSD sau în coaliţia PSD-ALDE e absolut plauzibilă. La fel cum se întâmplă şi mai la dreapta scenei politice. Preşedintele Klaus Iohannis a "furat" startul, anunţând că e foarte interesat de încă un mandat în fruntea statului. De voie, de nevoie, PNL s-a aliniat în spatele candidatului său de la precedentele alegeri. Dar, sin­gur, PNL nu e în stare să susţină un can­didat cu şanse. Mai ales un pre­şedinte în funcţie, tot mai des criticat pentru inabilitatea de a bloca planurile de atac, pe toate fronturile, ale PSD. Dovada că USR şi Mişcarea România Împreună nu au fost întrebate e că primii au invitat-o, formal, în partid, pe Codruţa Kovesi - văzută şi ea ca o figură prezidenţiabilă (fosta şefă a DNA a declinat oferta, cel puţin pen­tru moment), iar Dacian Cioloş toc­mai a anunţat că "nu înlătură deloc" va­rianta unei candidaturi la preziden­ţia­lele din 2019: "Pentru mine, prin­ci­palul obiectiv e ca, la sfârşitul lui 2019, România să aibă un preşedinte democrat, care să apere valorile şi ins­ti­tuţiile democratice". Dacă la stânga, candidatul va fi, ca de obicei, impus cu forţa - cu toate riscurile de rigoare pentru Liviu Dragnea - dreapta tre­buie să negocieze dacă vrea să aibă vreo şansă. Iar dacă vrea ca toată opo­ziţia să se încoloneze cuminte în spatele lui, Klaus Iohannis trebuie să facă minuni în ultimul an la Cotroceni.
Deşi vizează o funcţie tot mai golită de putere, lupta pentru Cotro­ceni va fi, mai mult ca sigur, cheia re­zol­vării crizei politice actuale. Şi de o parte, şi de alta, orgoliile le-ar putea fi fatale unora dintre cei care se visează preşedinţi.