Cei cinci magnifici - Văzul, auzul, mirosul, atingerea şi gustul

- Fără ele n-am putea exista. Sunt "radarele" prin care percepem lumea în care trăim. Ne produc bucurie sau neplăcere, iar organismul reacţionează la ele cu satisfacţie sau cu stres. De felul în care ştim să le folosim depinde starea noastră de sănătate -

VĂZUL
Culorile înviorează şi scad tensiunea arterială

Ochii sunt cei care ne permit să ne orientăm în lume. Şi mai ales culorile declanşează feluriţi stimuli. Ele acţionează direct asu­pra noas­tră prin retină, de aceea soluţia ideală, când urmărim să obţinem anumite efecte, este să combinăm culorile cu lumi­na: roşul în­viorează, albastrul ne aduce în echilibru, verdele redă calmul. Retina transformă energia luminoasă în impulsuri pe care le transmite creierului, iar acesta eliberează o cantitate de serotonină, sub­stanţă cunos­cută ca "hormonul fericirii". Dimpotrivă, deficitul de lumină, de exem­plu în lunile de iarnă, ne poate crea o dispoziţie melan­colică. Deseori, medicii recomandă per­soanelor care manifestă o depresie sezo­nieră să facă şedinţe de foto­terapie cu lămpi speciale. Însă acum, vara, nu există leac mai bun decât natura. De aceea ar trebui să faceţi câte o plimbare de mini­mum ju­mă­tate de oră, în cursul fie­cărei zile. Copiilor li se recomandă să stea mai mult la lumină, până la două ore pe zi. Astfel se stimulează secreţia de dopamină, care protejează ochii, împiedicând o miopie rezultată din creşterea în lungime a globului ocular.
Verdele ne face bine: un studiu a arătat că sim­pla contem­plare a unui peisaj verde are acţiune terapeutică. Autorii studiului au observat că pacien­ţii aflaţi într-un salon de spital cu ferestrele spre parc au avut nevoie de mai puţine analgezice după intervenţia chirurgicală şi au fost externaţi mai curând. De asemenea, cinci minute de mişcare în­tr-o ambianţă naturală sunt suficiente ca să ne adu­că buna dispoziţie. S-a constatat că oamenii care trec zilnic pe lângă spaţii pline de verdeaţă au un risc de infarct, hipertensiune şi depresie mai redus decât al celor ce au mereu în faţa ochilor doar o sume­denie de clădiri cenuşii de beton. Specialiştii subli­niază eficienţa "băilor de pădure" practicate pe scară largă în Japonia. Acolo se ştie că, numai pri­vind pădurea, îţi reduci nivelul de hormon al stre­­sului cu 13,4%. În cadrul unui studiu sud-coreean, măsurătorile au indicat faptul că la femeile care se plimbaseră timp de o oră prin pădure, tensiunea, elasticitatea arterelor şi ca­pacitatea respiratorie se îmbunătă­ţi­seră cu până la 23%. La grupul de con­trol, care făcuse o plimbare de aceeaşi durată prin oraş, nu s-a descoperit nicio îmbu­nătăţire.

MIROSUL
Sănătate şi bucurie

O undă subtilă de parfum, aroma unei pră­jituri tocmai scoase din cup­tor... mirosurile au o putere tainică, ele ne pot teleporta în trecut. Acesta este "efectul Proust", numit astfel după prozatorul fran­cez Mar­cel Proust, care l-a descris în faimosul său roman "În căutarea timpului pierdut". Nasul este unicul or­gan de simţ aflat în legătură cu cei doi centri de pe scoarţa cerebrală care guver­nează emo­ţiile şi amintirile. În mo­mentul când celulele olfactive din interiorul nasului - 30 de milioane la număr - se­sizează un miros, memoria noastră afectivă pri­meşte un im­puls electric. A­tunci se în­tâmplă lucruri neo­bişnuite, după cum a de­mon­strat un studiu realizat la Uni­versi­ta­tea Münster. Cer­ce­tătorii au realizat un experimen­t asupra unui grup de bărbaţi pe care i-au îm­pre­surat în somn cu arome de trans­piraţie femi­nină. Su­biec­ţilor li s-au mo­di­ficat frec­venţa res­piraţiei, pulsul şi, desigur, visele... Cu pri­le­jul altui studiu, s-a consta­tat faptul amuzant că băr­baţii eva­luează mult mai îngă­dui­tor greutatea corpo­rală a fe­mei­lor parfu­mate cu esenţe de flori, so­cotindu-le cu vreo şase kilograme mai slabe.
Mirosurile plăcute favorizează să­nătatea şi bucuria de a trăi. Uleiurile eterice care se evaporă lent într-o lampă de aro­materapie au efecte di­verse: lavanda alungă anxietatea, ci­tricele înseninea­ză starea de spirit, menta sau busuio­cul alină durerile de cap, iar o pernă umplută cu ace de pin sau un masaj în talpă cu câteva pică­turi de ulei de lavandă ne ajută să adormim mai uşor. Aşadar, aromele acţionează pe trei căi - prin atingere, prin nas şi prin piele. Căci şi aceasta din urmă percepe mi­rosurile: de pildă, atunci când pielea vine în contact cu par­fu­mul de santal, rănile se cicatri­zează mai re­pede. E posibil ca în cu­rând şi cancerul să fie com­bătut cu remedii de aro­materapie, studii prelimi­nare există, iar la chimio­terapie, mi­resmele sunt uti­lizate deja pentru a domoli teama pacienţilor. Receptori olfactivi se gă­sesc în multe organe, chiar şi în bronhii, ceea ce conduce la ideea că s-ar putea încerca o asemenea modalitate com­plemen­tară de tratare a astmului.
În concluzie, merită să ne an­trenăm simţul mirosului, deoa­rece astfel stimulăm formarea de noi celule senzoriale. Din păcate, oamenii care şi-au pierdut mirosul nu pot beneficia de această şansă. Milioane de europeni suferă de lipsa sen­sibilităţii olfactive, adesea intervenită brusc. Anos­mia (cum se numeşte ea în limbaj medical) afec­tează calitatea vieţii în ansam­blu, având o influenţă negativă inclusiv asu­pra psihicului. Căci nu numai mirosul şi gus­tul au de suferit, ci şi libidoul.

SIMŢUL TACTIL
Lipsa atingerii creează depresii

Copiii vor să pipăie totul: acesta este modul lor de a cerceta lumea care îi înconjoară - şi pe sine. Orice experienţă tactilă este în acelaşi timp şi una de autocunoaştere. Din păcate, odată ajunşi la vârsta adultă, noi pierdem această deprindere. Pi­păi­tul este singurul nostru simţ autoreflexiv: prin el, ne percepem pe noi înşine ca persoane cu exis­tenţă autonomă. Senzaţiile tactile sunt im­portante pentru supravieţuirea noastră: senzorii de la nivelul pielii informează imediat creierul că plita este prea fierbinte sau vântul prea rece. Iar atin­gerea creează o legătură cu oamenii de lângă noi, un sentiment de intimitate şi ocrotire. Ea face parte din experien­ţele fundamentale ale fiinţei umane. Dacă o primim în prea mică măsură, echilibrul nostru psihic va fi periclitat, deoarece pielea este organul de care de­pinde conştiinţa de sine. În prezent, se cunoaşte bine faptul că lipsa ataşamentului şi a apropierii fizice în copilărie poate duce mai târziu la depresie sau la tulburări de conduită alimentară, aşa cum sunt anorexia şi bulimia. "Avem nevoie de patru îm­brăţişări pe zi pentru a supravieţui, de opt pentru a ne simţi bine şi de douăsprezece pentru a ne asigura dezvoltarea interioa­ră", precizează psiho­logii. Atin­gerile provoacă eliberarea de oxitocină şi reduc stresul. Un studiu ara­tă că durerile re­simţite de fe­mei se cal­mează atunci când ele se plimbă de mână cu par­tenerul. Masajele au un efect şi mai puternic: cele clasice ac­tivează sistemul imunitar, supli­mentând numă­rul leu­co­citelor "ucigaşe", scad tensiu­nea arte­rială, previn infla­ma­ţiile mus­culare (aşa-numitele miozite) şi chiar s-a constatat că pot atenua sufe­rin­ţele fizice, stările de epui­zare şi labilitatea psihică la pacientele cu can­cer mamar. Există însă şi tipuri speciale de masaj: cel ritmic stimulează anumite organe şi, în primul rând, inima, iar masajul psi­hoactiv constituie un spri­jin eficient pentru persoanele depresive.

GUSTUL
Mâncaţi alimente amare

Unul dintre gusturi ne este nouă cel mai drag - şi anume, dulcele. Îndată ce limba atinge ceva dul­ce, în creier ni se porneşte un adevărat foc de arti­ficii. Responsabilă pentru perceperea gusturilor este limba, dotată cu o mulţime de receptori. Însă noi reuşim să gustăm numai cu condiţia ca şi sim­ţul olfactiv să funcţioneze normal. Orice experienţă gustativă declanşează reacţii metabolice şi stimu­lează organele interne: se formează sucuri gastrice, iar bila începe să lucreze. Foarte sănătoase sunt principiile amare conţinute în alimente cum ar fi anghinarea, adică exact cele pe care, de regulă, tindem să le respingem. Ele accelerează detoxifie­rea. Fica­tul poate începe să lucreze mai bine şi, în conse­cinţă, este întărită capacitatea de autoapărare a orga­nismului. Conform unui studiu, principiile amare ne ajută să devenim mai supli: subiecţilor din grupul care a primit jumătate de grepfruit îna­inte de masă le-a fost mai puţin foame şi au reuşit să piardă în greutate. Pe măsura înaintării în vârstă, cor­puscu­lii din papilele gustative se împuţinează şi tocmai de aceea este util să-i stimulăm. De exem­plu, făcându-ne timp să mestecăm pe îndelete, căci aceasta este o metodă bună de a intensifica gustul mâncării. Când suntem neatenţi la masă, percepem mai puţin gusturile şi, fără să ne dăm seama, mân­căm mai mult, tocmai pentru a compensa deficitul de gust.

AUZUL
Meloterapia potoleşte durerile

Seara simţiţi că vă e dor de puţină linişte? Dacă la birou telefoanele sună întruna, dacă pentru pauza de prânz nu găsiţi niciun colţişor liniştit, iar acasă copiii cer mereu atenţie pe un ton plângăcios, este de înţeles că vi se umple paharul. Fiindcă urechea n-are cum să-şi ia pauză vreodată. Când este expus la zgomot, creierul se află în stare de alarmă. El analizează zgomotele pentru a ne preveni în caz de peri­col. O ambianţă gălăgioasă su­pra­solicită sistemul imunitar, stresează şi îmbolnăveşte organismul. Potrivit unui studiu, la femeile care trăiesc într-un asemenea mediu, riscul de infarct se triplează. Totuşi, organis­mul poate rezista şi în condiţii de zgomot dacă i se dă posibilitatea să se odihnească din când în când. Concluzia: acordaţi-vă momente de tihnă şi linişte. Chiar e nevoie să ţineţi deschis aparatul de radio în timp ce navigaţi pe internet? Pentru sfârşitul de săptămână, alegeţi-vă locuri liniştite - pădurea şi muntele sunt ideale.
Pe de altă parte, sunetele pot fi şi un minunat re­mediu, atunci când sunt întrebuinţate cu un scop precis. În Antichitatea romană, muzica se folosea ca leac pentru depresie. Şi în zilele noastre melote­rapia ameliorează anumite suferinţe, de pildă pe cele provocate de accidentul vascular cerebral, demenţă senilă sau Parkinson. "Când ascultăm mu­zică, sunetele influenţează organismul prin inter­me­diul sistemului nervos vegetativ. Respiraţia de­vine mai liniştită şi încordarea dispare", explică specialiştii. Mai ales melodiile preferate acţionează asupra centrului recompensei din creier, iar hormo­nii fericirii inundă corpul. Aşa se face că pacienţii au nevoie de mai puţine anestezice în sala de ope­raţie dacă li se permite să asculte muzica "lor". Pentru inimă, forţa terapeutică maximă o are mu­zica barocă: în cadrul unui studiu, s-a demonstrat că piesele muzicale ale lui Bach reduc tensiunea la fel ca betablocantele. Pacienţii cu dureri de cap sistematice pot scădea doza de medicamente dacă ascultă regulat muzică clasică, de exemplu Mozart. De reţinut: cei ce cântă cu vocea sau la un instru­ment obţin rezultate mai bune decât cineva care "doar" ascultă.


Ce este bun pentru simţuri

* Uleiurile de masaj - A­tin­­gerile reduc stresul şi eli­be­rează hormoni ai fericirii. Deci fa­ceţi-i partenerului dvs. un ma­saj, preferabil folo­sind un ulei. Şi propriile atingeri au efecte pozi­tive: bătăile inimii se liniş­tesc, apare oxitocina.
* Parfumurile combat stresul - Aromele naturale acţionează direct asupra simţurilor şi a psihicului. Cercetătorii au descoperit că băile cu paciuli şi santal sunt deosebit de relaxante.
* Ajutor pentru auz - Acuitatea auditivă scade cu timpul. De mare ajutor sunt aparatele auditive care, după cum reiese dintr-un studiu, contribuie şi la menţinerea capacităţii cognitive până la o vârstă înaintată. În prezent, industria de profil produce modele foarte discrete, aproape invizibile.
* Susţinere din interior - Vitaminele for­tifică sistemul nervos şi pe cel imunitar. Combi­nând vitaminele B şi C cu magneziu şi zinc, obţi­neţi o creştere a energiei la nivel celular şi vă stimulaţi simţurile.
* Piele catifelată - Renunţaţi la fumat! Cre­mele de întreţinere sunt obligatorii, ca şi pro­tec­ţia solară şi o alimentaţie sănătoasă. În com­ple­­tare, puteţi lua colagen de băut sau în capsule.


Cum ne putem rafina simţurile

Cineva care îşi exersează simţul olfactiv va împiedica pierderea mirosului la bătrâneţe, cine întrebuinţează intens simţul tactil îşi favorizează percepţia propriului corp şi asigură bunul mers al relaţiei de cuplu. Vă oferim mai jos câteva idei pentru antrenarea organelor de simţ.
* Aromaterapie sub cerul liber - Pădurea face minuni: arborii eliberează în aer terpene şi alte substanţe. Inspirând aceste uleiuri eterice, ne întărim sistemul imunitar.
* Atenţie mărită - "Când vă plimbaţi, nu staţi cu ochii în telefonul mobil. Faceţi precum copiii: ob­ser­vaţi atent tot ce se petrece în preajma dvs. Ce foşneşte în tufiş? Ce flori au răsărit pe marginea drumului?", ne sfă­­tuiesc specialiştii.
* Mirosiţi cu nesaţ aromele - Care din ele vă creează bună dispoziţie? Şi care vă facilitează deconectarea, atunci când vă aflaţi într-o situaţie stresantă? De ce puteţi simţi atât de acut mirosul degajat de pielea partenerului dvs.? Întrebările de felul acesta vă rafinează percepţiile şi vă fac mai receptivi la diversitatea infinită a lumii.
* Balsam de rufe, adio - Spray-uri odo­rizante pentru încăperi, nenumărate cosme­tice: suntem în permanenţă înconjuraţi de parfu­muri. Programaţi o zi de abstinenţă pentru celulele dvs. olfactive. Varianta ideală: o excursie în aerul pur de la munte.
* Antrenaţi-vă nasul - Ce mirosuri recu­noaşteţi? Din­tr-un studiu a reieşit că majo­ritatea oamenilor disting cel mai uşor aromele de cafea, men­tă şi vanilie. Începeţi cu acestea, apoi testaţi treptat şi altele, eventual mirodenii. Ast­fel aveţi şansa de a preveni pierderea mirosului când veţi înainta în vârstă.
* Delicatese în sprijinul vederii - Cio­colata amăruie îmbunătăţeşte acuitatea vizuală. Autorii unui studiu afirmă că, timp de două ore după ce aţi mâncat-o, veţi vedea mai bine.
* Un răgaz pentru exerciţii tactile - Închideţi ochii şi încercaţi să pipăiţi diverse obi­ecte. Va fi un joc asemănător cu baba-oarba din copilărie. Şi observaţi ce efect au atingerile. Cum se simte puloverul pe piele? Dar apa caldă sub duş? Aşa, în joacă, veţi afla mai multe despre nevoile dvs. Pielea este cel mai mare dintre orga­nele noastre de simţ - acordaţi-i atenţia cuvenită.
* Scurtă meditaţie - Priviţi vreme de 15 minute flacăra pâlpâitoare a unei lumânări. Ce culoare are ea? Cât de sus urcă? Astfel vă antre­naţi percepţia şi totodată vă eliberaţi mintea de gânduri.
* Faceţi schimb de alintări cu parte­ne­rul - Dar nu oricum, ci cu toată convingerea! Dacă sărutarea de rămas-bun pe care v-o daţi dimineaţa şi îmbrăţişarea de seară se petrec me­canic, organismul nu eliberează oxitocina, hor­monul ce vă creează starea de mulţumire.
* Mergeţi desculţi - În degetele de la mâini şi de la picioare se găsesc cei mai mulţi receptori tac­tili. În ţările vest-europene există parcuri spe­cial ame­najate pentru plimbări cu picioarele goa­le. Acolo, vi­zitatorii calcă pe pietre în­călzite de soare şi păşesc în balans pe trunchiuri de co­pac culcate la pământ, pipăind cu tălpile scoarţa lor aspră.