Dezamăgire amară

Decizia preşedintelui Iohannis de a accepta hotărârea CCR de demitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA, a provocat un val uriaş de nemulţumire în cercurile progresiste ale societăţii civile din România.

Eli­mi­narea celei ce părea stindardul lup­tei anticorupţie, coroborată cu adop­tarea de către Parlamentul dominat de gruparea PSD-ALDE-UDMR a Co­du­­rilor Juridice, a apă­rut pentru cei mai mulţi cetăţeni drept o capitulare a ultimului bastion al sta­tului de drept, în faţa mafiei politice. Penalii castei guvernamentale au ră­suflat uşuraţi, frecându-şi mâinile de bucurie, că procu­roarea inflexibilă, care le-a în­toc­mit atâtea dosare şi i-a trimis pe atâţia dintre ei după gratii, a fost scoa­să din joc. Pentru gruparea suprapar­ti­nică PSD-ALDE-UDMR, demiterea Laurei Codruţa Kovesi a re­prezentat "cireaşa de pe tort". De acuma, şi-au spus membrii ei, nu mai există nicio oprelişte în impunerea unui stat "după chipul şi asemănarea lor", după pof­tele lor. Modificările co­durilor juri­dice le permite legal asta, dacă ele vor fi promulgate. Pentru opo­­ziţie şi pen­tru societatea civilă, ac­ceptul preşe­din­telui Iohannis a repre­zentat însă o cruntă dezamăgire, con­cretizată într-o pier­dere masivă a sim­patiilor elec­torale pe care se baza în drumul său spre obţinerea unui al doi­lea mandat. Dintr-odată, toate ezită­rile, tăcerile detaşate sau "renunţările" prezi­den­ţiale au fost actualizate, iar speranţele că România nu va deraia spre ilibe­ra­lism şi antioccidentalism au părut spul­berate. D-lui Iohannis i s-au reamintit "ocaziile" de a bloca "mar­şul" PSD îm­­potriva Justiţiei (şi, im­­plicit, împo­triva demolării structu­rilor economiei româneşti, prin "re­vo­luţiile" promo­vate de guvernanţi), ul­ti­ma fiind no­minalizarea "celebrei", deja, Viorica Dăncilă în postul de prim-mi­nistru. Oricât de "argumentate" ar fi acuzele la adresa neimplicării prezi­den­ţiale, a "moliciunii" în faţa ofen­si­vei PSD-iste continue, trebuie însă re­marcat că "oficialul" Klaus Iohannis nu avea legal niciun temei să se sus­tragă de­ciziei CCR. Că instituţia care ar tre­bui să asigure riguros constituţio­nalitatea acţiunilor instituţionale ale statului ro­mân, CCR, este tot mai poli­tizată, este o altă pro­­blemă. Demiterea, obli­ga­to­rie du­pă Legea Supremă (în inter­pre­tarea CCR) a d-nei Kovesi va su­pune "pro­bei focului" instituţiile func­ţio­nale din România, echilibrul real al pute­ri­lor în stat. În mod normal, lupta anti­co­rupţie nu ar trebui să fie depen­den­tă de un sin­gur om, oricât de co­rect, cin­stit şi in­flexibil ar fi el. Dacă respectă Cons­tituţia, aşa cum a făcut-o preşe­din­tele Iohannis, instituţiile ju­ridice ar trebui să funcţioneze în ace­iaşi para­me­tri ca până acum. Justiţia nu poate fi decapitată. Nu se poate să renunţe la in­depen­denţa ei, atât de greu dobân­di­tă, redevenind - ca în vre­­­murile de tris­tă amintire ale co­mu­nis­mului - sluga Politicului. Iar proba pentru situaţia ei o va da chiar CCR-ul, în judecarea con­testaţiilor depuse de preşedinte şi opo­ziţie, faţă de mo­dificările politice ale co­durilor ju­ri­dice. Speranţele în func­ţio­­narea rea­lă a statului de drept în Ro­mânia se vor prăbuşi numai dacă CCR le va res­pinge.