Eliminarea celei ce părea stindardul luptei anticorupție, coroborată cu adoptarea de către Parlamentul dominat de gruparea PSD-ALDE-UDMR a Codurilor Juridice, a apărut pentru cei mai mulți cetățeni drept o capitulare a ultimului bastion al statului de drept, în fața mafiei politice. Penalii castei guvernamentale au răsuflat ușurați, frecându-și mâinile de bucurie, că procuroarea inflexibilă, care le-a întocmit atâtea dosare și i-a trimis pe atâția dintre ei după gratii, a fost scoasă din joc. Pentru gruparea suprapartinică PSD-ALDE-UDMR, demiterea Laurei Codruța Kovesi a reprezentat "cireașa de pe tort". De acuma, și-au spus membrii ei, nu mai există nicio opreliște în impunerea unui stat "după chipul și asemănarea lor", după poftele lor. Modificările codurilor juridice le permite legal asta, dacă ele vor fi promulgate. Pentru opoziție și pentru societatea civilă, acceptul președintelui Iohannis a reprezentat însă o cruntă dezamăgire, concretizată într-o pierdere masivă a simpatiilor electorale pe care se baza în drumul său spre obținerea unui al doilea mandat. Dintr-odată, toate ezitările, tăcerile detașate sau "renunțările" prezidențiale au fost actualizate, iar speranțele că România nu va deraia spre iliberalism și antioccidentalism au părut spulberate. D-lui Iohannis i s-au reamintit "ocaziile" de a bloca "marșul" PSD împotriva Justiției (și, implicit, împotriva demolării structurilor economiei românești, prin "revoluțiile" promovate de guvernanți), ultima fiind nominalizarea "celebrei", deja, Viorica Dăncilă în postul de prim-ministru. Oricât de "argumentate" ar fi acuzele la adresa neimplicării prezidențiale, a "moliciunii" în fața ofensivei PSD-iste continue, trebuie însă remarcat că "oficialul" Klaus Iohannis nu avea legal niciun temei să se sustragă deciziei CCR. Că instituția care ar trebui să asigure riguros constituționalitatea acțiunilor instituționale ale statului român, CCR, este tot mai politizată, este o altă problemă. Demiterea, obligatorie după Legea Supremă (în interpretarea CCR) a d-nei Kovesi va supune "probei focului" instituțiile funcționale din România, echilibrul real al puterilor în stat. În mod normal, lupta anticorupție nu ar trebui să fie dependentă de un singur om, oricât de corect, cinstit și inflexibil ar fi el. Dacă respectă Constituția, așa cum a făcut-o președintele Iohannis, instituțiile juridice ar trebui să funcționeze în aceiași parametri ca până acum. Justiția nu poate fi decapitată. Nu se poate să renunțe la independența ei, atât de greu dobândită, redevenind - ca în vremurile de tristă amintire ale comunismului - sluga Politicului. Iar proba pentru situația ei o va da chiar CCR-ul, în judecarea contestațiilor depuse de președinte și opoziție, față de modificările politice ale codurilor juridice. Speranțele în funcționarea reală a statului de drept în România se vor prăbuși numai dacă CCR le va respinge.