Atras din tinereţe de viaţa duhovnicească a creştinilor ortodocşi, el parcurge toate treptele iniţiatice. Copil de ajutor prin curţile mânăstirilor la început, ajunge în cele din urmă elev la Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti din Chişinău şi paralel dă examene la un liceu din Odesa. După un timp, ajunge la Praga, unde obţine licenţa în teologie şi este hirotonisit preot. Trei ani lucrează exemplar în Cehoslovacia, unde i se acordă distincţia "Crucea de Aur" şi titlul de econom stavrofor. Se transferă apoi în România, lucrează în judeţul Maramureş (unde primeşte rangul de vicar), la Arad, în Transilvania, din nou în Arad, iar din 1951 la Cepleniţa - Iaşi.
Umblatul mult pe jos, alimentaţia bogată în carne, grăsime etc. (pe vremea aceea era foarte răspândit TBC-ul, şi doctorii recomandau această alimentaţie) l-au făcut să aibă probleme cu picioarele, îmbolnăvindu-se de varice, apoi de tromboflebită.
În 1962, când părintele avea 65 de ani, doctorii, constatând gravitatea extremă a bolii, i-au prezentat verdictul: ambele picioare trebuie amputate de la gleznă. După un zbucium de neînchipuit şi o rugăciune rostită din adâncul sufletului, părintele simte îndemnul să treacă la un regim alimentar sănătos. O alimentaţie strict vegetariană, bazată pe vegetale crude. A consumat şi sucuri din legume, fructe, plante medicinale (păpădie, urzică etc.), dar baza au fost crudităţile. Un alt aliment de prim plan a fost grâul încolţit. Nimic fiert, nimic copt. A scos complet din alimentaţia sa: zahărul, pâinea de orice fel, sarea, carnea, grăsimile animale, uleiul, brânzeturile, untul, smântâna, ouăle.
Treptat, a obţinut următoarele rezultate: boala (tromboflebita - extrem de gravă) a stagnat, s-a îmbunătăţit circulaţia sângelui; la 70 de ani (deci după 5 ani de regim alimentar cu grâu încolţit şi alte vegetale crude), starea picioarelor era mult îmbunătăţită; i-a crescut o unghie la degetul mare de la picior, pe care o pierduse în copilărie, ca urmare a unui accident; barba şi părul de pe cap au început să i se înnegrească; la vârsta de 75 de ani (deci după 10 ani de regim alimentar cu grâu încolţit şi alte vegetale crude), părintele, împreună cu cei doi fii ai săi, a trecut Dunărea înot la Brăila, dus şi întors (căpătase o vigoare deosebită!); aparatul digestiv funcţiona excelent; nu acuza niciun fel de dureri; după 90 de ani (deci după 25 de ani de regim alimentar cu grâu încolţit şi alte vegetale crude) i s-au produs următoarele regenerări: la ambele picioare i s-a jupuit pielea veche şi a apărut piele nouă; unghiile de la ambele picioare au căzut şi au crescut altele noi. Subliniem că părintele făcea şi exerciţii fizice, multă mişcare, şi zilnic se frecţiona pe întreg corpul (în fiecare dimineaţă) cu un prosop de cânepă înmuiat în apă şi stors, apoi cu altul uscat. În permanenţă a manifestat credinţă, voinţă şi răbdare deosebite.
Grâul încolţit - un aliment viu şi un medicament viu - prezintă o importanţă deosebită în combaterea celor mai diferite boli, practic, aproape a tuturor bolilor, inclusiv a cancerului. Doctorul Virgil T. Geiculescu, în cartea "Bioterapia" (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987), scrie, referitor la cura de grâu germinat: "Grâul încolţit este un stimulator extrem de important al activităţii vitale a organismului uman, datorită conţinutului bogat în complexul de vitamina B şi în multe alte vitamine, cât şi a diferiţilor fermenţi (enzime) necesari pentru reglarea proceselor intime din organism. În multe boli, după o săptămână-două de consum al boabelor încolţite de grâu, la oamenii de orice vârstă se constată o vizibilă îmbunătăţire a stării de sănătate şi apoi o însănătoşire completă... Folosirea acestei metode nu este periculoasă şi este foarte eficientă". Iar doctorul francez Jean Valnet, în lucrarea sa, "Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale" (Editura Ceres, Bucureşti, 1991), scrie: "(...) excepţionala bogăţie a constituenţilor lui (a grâului - n.r.) autorizează cercetătorii care s-au aplecat asupra problemelor sănătăţii să afirme că ar da o grea lovitură dezvoltării tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer".
Părintele pregătea grâu încolţit zilnic şi îl consuma umed sau sub forma unor turtiţe făcute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a grâului încolţit îngreuna şi limita posibilitatea utilizării lui pe timpul călătoriilor sau deplasărilor în alte localităţi. Pentru a înlătura aceste pierderi şi a veni în ajutorul consumatorilor, fiul său - ing. Nicolae Gazea - împreună cu feciorul său, Constantin, şi dl Cristea Marin au făcut o invenţie: fulgi de grâu încolţit. Produsul este brevetat şi premiat la Salonul Internaţional de Invenţii din Iaşi, octombrie 1996, obţinând Medalia de Aur. De asemenea, în noiembrie 1998, la Salonul Internaţional de Inventică de la Bruxelles, a obţinut încă o Medalie de Aur. Acest produs se găseşte în comerţ sub numele de "Granovit" - fulgi de grâu germinat şi se poate cumpăra la mai toate magazinele alimentare. "Granovitul" păstrează însuşirile şi întreaga valoare nutritivă şi medicinală a grâului încolţit umed. Aceiaşi cercetători au scos încă un sortiment: "Musli-granovit", care se găseşte şi el în comerţ.
Experienţa părintelui privind alimentaţia vegetariană reliefează pregnant rolul regimului alimentar nu numai în combaterea unor boli, ci şi în revigorare (întinerire) şi asigurarea unei longevităţi prelungite.
Ioan D. Matei
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
