În anul 2015, în urma unor investigaţii medicale, am primit un diagnostic care a căzut ca un trăsnet pe capul meu: miastenia gravis! Este o boală autoimună, care nu se ştie de ce anume este determinată şi care nu are vindecare. La mine nu era o formă generalizată, ci una care-mi afecta doar vălul palatin, faringele şi laringele. M-am trezit cu următoarele simptome:
* Nu puteam vorbi clar, ci gângav şi împleticit, fiindcă muşchii limbii îmi erau aproape paralizaţi şi nu răspundeam la comenzi motorii.
* Aveam mari dificultăţi la înghiţire, fiindcă contracţiile de propulsie ale bolului alimentar lipseau.
Am intrat într-o panică de nedescris, mai ales că toată viaţa am fost sănătoasă, şi în cariera mea de dascăl, am vorbit mult şi continuu. Tratamentul medicamentos primit era de 4 tablete de Mestinon pe zi şi o tabletă de Medrol pe zi; o tabletă de Mestinon mă susţinea să vorbesc şi să înghit normal doar 4 ore. Dorind să aflu mai multe despre boală, am descoperit Asociaţia "Miastenia Gravis" şi am înţeles că în ţară (şi nu numai!) există mulţi miastenici cu forme mult mai chinuitoare decât le aveam eu. Ca să-mi dea curaj, o doamnă cu acelaşi diagnostic mi-a scris pe e-mail că "Trebuie să-mi accept boala, să mă împrietenesc cu ea, s-o înţeleg şi să trăiesc în armonie cu ea". Aşa a procedat şi dânsa şi, de peste 20 de ani, trăieşte cu miastenia gravis. Sfaturile ei, probabil bune, mi s-au părut absolut imposibil de aplicat. Îmi uram boala din toată fiinţa mea, o respingeam, o negam, şi nici vorbă să mi-o fac prietenă sau s-o accept.
La început am plâns foarte mult şi zilnic. Apoi i-am răspuns d-nei de pe e-mail, că eu mă voi vindeca rugându-mă mult şi că ce-i cu neputinţă omului îi cu putinţă la Dumnezeu!
Credeam în acest adevăr biblic cu toată puterea mea, chiar dacă simţeam că eu nu aş merita un aşa privilegiu.
În perioadele ce au urmat, îmi luam cu conştiinciozitate tratamentul prescris, dar am început să mă rog fie din cărţi de rugăciuni, fie cu cuvintele mele, aşa cum simţeam. Erau zile când mă rugam plângând, uneori cu disperare, alteori cu resemnare. Am citit multe acatiste şi paraclise ale Maicii Domnului şi ale Mântuitorului. Uneori imploram vindecarea, dar de cele mai multe ori ceream putere ca să-mi duc crucea. M-am rugat mult şi la Sf. Nectarie, pe care l-am simţit mereu aproape de mine. Mă rugam ori de câte ori îmi aduceam aminte şi aveam timp, indiferent în ce moment al zilei mă aflam. În toată această vreme mi-a fost alături şi soţul meu, cu rugăciuni şi posturi, cu participarea la multe slujbe de Sf. Maslu. S-a rugat mult pentru mine şi un părinte sporit duhovniceşte de la o mânăstire din Moldova, căruia îi voi purta o veşnică recunoştinţă.
În primăvara lui 2017, soţul meu mi-a spus într-o zi să nu mai iau Mestinon, că m-am vindecat. Evident că nu l-am crezut, mi se părea aproape imposibil. Totuşi, cu o brumă de speranţă, am început să reduc doza de medicamente, până la una pe zi. Simţeam că mi-e bine, dar la acea unică tabletă parcă nu puteam să renunţ. Gândul că din nou mă voi împletici vorbind, că din nou nu voi putea înghiţi, mă îngrozea, îmi paraliza orice iniţiativă. Şi totuşi, la începutul lunii februarie a acestui an, am zis "Doamne ajută" şi am întrerupt definitiv tratamentul. Au trecut patru luni şi totul este bine; coşmarul început în 2015 a luat sfârşit. Miastenia gravis a intrat în remisie totală şi s-a dus la fel de inexplicabil, din punct de vedere medical, cum a şi venit. Crezul meu că ce-i cu neputinţă omului îi cu putinţă la Dumnezeu s-a adeverit! Este o realitate! Dumnezeu s-a milostivit de mine, pentru rugăciunile mele şi ale celorlalţi care s-au rugat pentru mine, şi mi-a luat boala.
Am primit marele ajutor nu pentru meritele mele, nu pentru smerenia ce-mi lipseşte, nu pentru puţinele fapte bune pe care le fac, ci pentru că Dumnezeu a fost bun, milostiv şi iertător cu mine. Eu am făcut paşi mărunţi, ezitanţi şi nesiguri spre Dumnezeu, dar pe El l-am simţit venind cu paşi mari, grăbiţi şi siguri spre mine.Voi face tot ce-mi stă în putere să nu-L dezamăgesc şi să nu-L mai las să plece vreodată din inima mea.
Mulţumesc şi Doamne ajută!
LUCIA - Cluj-Napoca, tel. 0756/78.78.74
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
