În anul 2015, în urma unor investigații medicale, am primit un diagnostic care a căzut ca un trăsnet pe capul meu: miastenia gravis! Este o boală autoimună, care nu se știe de ce anume este determinată și care nu are vindecare. La mine nu era o formă generalizată, ci una care-mi afecta doar vălul palatin, faringele și laringele. M-am trezit cu următoarele simptome:
* Nu puteam vorbi clar, ci gângav și împleticit, fiindcă mușchii limbii îmi erau aproape paralizați și nu răspundeam la comenzi motorii.
* Aveam mari dificultăți la înghițire, fiindcă contracțiile de propulsie ale bolului alimentar lipseau.
Am intrat într-o panică de nedescris, mai ales că toată viața am fost sănătoasă, și în cariera mea de dascăl, am vorbit mult și continuu. Tratamentul medicamentos primit era de 4 tablete de Mestinon pe zi și o tabletă de Medrol pe zi; o tabletă de Mestinon mă susținea să vorbesc și să înghit normal doar 4 ore. Dorind să aflu mai multe despre boală, am descoperit Asociația "Miastenia Gravis" și am înțeles că în țară (și nu numai!) există mulți miastenici cu forme mult mai chinuitoare decât le aveam eu. Ca să-mi dea curaj, o doamnă cu același diagnostic mi-a scris pe e-mail că "Trebuie să-mi accept boala, să mă împrietenesc cu ea, s-o înțeleg și să trăiesc în armonie cu ea". Așa a procedat și dânsa și, de peste 20 de ani, trăiește cu miastenia gravis. Sfaturile ei, probabil bune, mi s-au părut absolut imposibil de aplicat. Îmi uram boala din toată ființa mea, o respingeam, o negam, și nici vorbă să mi-o fac prietenă sau s-o accept.
La început am plâns foarte mult și zilnic. Apoi i-am răspuns d-nei de pe e-mail, că eu mă voi vindeca rugându-mă mult și că ce-i cu neputință omului îi cu putință la Dumnezeu!
Credeam în acest adevăr biblic cu toată puterea mea, chiar dacă simțeam că eu nu aș merita un așa privilegiu.
În perioadele ce au urmat, îmi luam cu conștiinciozitate tratamentul prescris, dar am început să mă rog fie din cărți de rugăciuni, fie cu cuvintele mele, așa cum simțeam. Erau zile când mă rugam plângând, uneori cu disperare, alteori cu resemnare. Am citit multe acatiste și paraclise ale Maicii Domnului și ale Mântuitorului. Uneori imploram vindecarea, dar de cele mai multe ori ceream putere ca să-mi duc crucea. M-am rugat mult și la Sf. Nectarie, pe care l-am simțit mereu aproape de mine. Mă rugam ori de câte ori îmi aduceam aminte și aveam timp, indiferent în ce moment al zilei mă aflam. În toată această vreme mi-a fost alături și soțul meu, cu rugăciuni și posturi, cu participarea la multe slujbe de Sf. Maslu. S-a rugat mult pentru mine și un părinte sporit duhovnicește de la o mânăstire din Moldova, căruia îi voi purta o veșnică recunoștință.
În primăvara lui 2017, soțul meu mi-a spus într-o zi să nu mai iau Mestinon, că m-am vindecat. Evident că nu l-am crezut, mi se părea aproape imposibil. Totuși, cu o brumă de speranță, am început să reduc doza de medicamente, până la una pe zi. Simțeam că mi-e bine, dar la acea unică tabletă parcă nu puteam să renunț. Gândul că din nou mă voi împletici vorbind, că din nou nu voi putea înghiți, mă îngrozea, îmi paraliza orice inițiativă. Și totuși, la începutul lunii februarie a acestui an, am zis "Doamne ajută" și am întrerupt definitiv tratamentul. Au trecut patru luni și totul este bine; coșmarul început în 2015 a luat sfârșit. Miastenia gravis a intrat în remisie totală și s-a dus la fel de inexplicabil, din punct de vedere medical, cum a și venit. Crezul meu că ce-i cu neputință omului îi cu putință la Dumnezeu s-a adeverit! Este o realitate! Dumnezeu s-a milostivit de mine, pentru rugăciunile mele și ale celorlalți care s-au rugat pentru mine, și mi-a luat boala.
Am primit marele ajutor nu pentru meritele mele, nu pentru smerenia ce-mi lipsește, nu pentru puținele fapte bune pe care le fac, ci pentru că Dumnezeu a fost bun, milostiv și iertător cu mine. Eu am făcut pași mărunți, ezitanți și nesiguri spre Dumnezeu, dar pe El l-am simțit venind cu pași mari, grăbiți și siguri spre mine.Voi face tot ce-mi stă în putere să nu-L dezamăgesc și să nu-L mai las să plece vreodată din inima mea.
Mulțumesc și Doamne ajută!
LUCIA - Cluj-Napoca, tel. 0756/78.78.74