Profesor la "University of Southern California" din Los Angeles, Ernesto Riva a sintetizat în cartea sa, "Trăieşte 100 de ani mâncând", rezultatele a trei decenii de studiu al longevităţii, oferind cititorilor interesaţi de acest subiect un ghid practic de nutriţie şi stil de viaţă. Dar arma lui secretă în lupta cu bătrâneţea este una incredibil de simplă: să mâncăm mai puţin. Şi câteodată, chiar deloc. Când stai de vorbă cu el, începi să te simţi vinovat pentru uşurinţa cu care cedezi ispitelor culinare.
Postul are o putere enormă
- Domnule profesor, este, realmente, posibil să ne prelungim viaţa hrănindu-ne într-un anume fel? Cu cât contribuie la aceasta bagajul genetic şi cu cât condiţiile de viaţă?
- Genele nu pot fi schimbate, adesea nici condiţiile de viaţă. De aceea, este mai simplu să abordăm problema pornind de la alimentaţie. S-a dovedit ştiinţific faptul că anumite deprinderi alimentare produc efecte anti-aging. Cu alte cuvinte, ne ajută să trăim mai mult, în acelaşi timp având şi o sănătate mai bună.
- În domeniul nutriţiei circulă o multitudine de teorii, care de multe ori se bat cap în cap. Căreia dintre ele ar trebui să-i acordăm încredere?
- Cercetării ştiinţifice. Metabolismul uman este un sistem foarte complex, diferit de la o persoană la alta. A renunţa la o grupă de alimente este simplist şi lipsit de sens. De exemplu, să aruncăm o privire la dieta ketogenică, unde sunt reduşi drastic carbohidraţii, în favoarea proteinelor şi mai ales a grăsimilor. Ea funcţionează pentru o scurtă perioadă, oamenii slăbesc, dar nu există nici un studiu de lungă durată care să confirme că acest tip de alimentaţie prelungeşte efectiv viaţa. Eu consider de-a dreptul primejdioase asemenea recomandări lipsite de fundament ştiinţific. Cei ce le pun în practică pe termen îndelungat acceptă să devină nişte cobai.
- Ce vreţi să spuneţi?
- Influenţa exercitată de un model de nutriţie asupra longevităţii depinde de un cumul de factori, printre care se numără şi vârsta. De pildă, noi am ţinut sub observaţie câteva mii de oameni, vreme de 18 ani, pentru un studiu epidemiologic pe tema proteinelor. Un grup de participanţi a consumat multe proteine, iar celălalt nu. Ce am constatat noi: până la vârsta de 65 de ani, al doilea grup a avut un risc mai redus de a dezvolta un cancer, aşadar, speranţa de viaţă era mai mare. Dincolo de 65 de ani, însă, efectul s-a inversat - riscul de cancer a scăzut la cei care mâncau multe proteine. Sau uitaţi-vă la statine, medicamentele prescrise pentru a coborî nivelul colesterolului. Ele micşorează efectiv valorile lipidelor din sânge, în schimb, sporesc riscul de apariţie a maladiei Alzheimer. De aceea este o iluzie să credem că aceste sfaturi simple referitoare la anti-aging ar putea să funcţioneze.
Mâncaţi mai puţin
- Totuşi, trebuie să existe un remediu-minune.
- Există într-adevăr. Se numeşte: renunţarea completă la mâncare. Intervalele de post acţionează în organismul nostru ca inspecţia tehnică la o maşină. Ele au o forţă enormă. Noi, cercetătorii procesului de îmbătrânire, acceptăm unanim ideea că, de-a lungul etapelor parcurse de specia umană în devenirea ei, postul a fost mereu prezent, ca un element constitutiv al vieţii, având un rol de regenerare, la fel ca somnul. Generaţiile care ne-au precedat n-au avut şansa de a petrece un an întreg fără să se confrunte cu lipsa hranei măcar o săptămână. Din această cauză, oamenii n-au simţit niciodată că se silesc să respecte perioadele de post, căci erau naturale şi inevitabile - după cum spuneam, la fel ca somnul. Ele au dispărut însă din societăţile noastre industrializate, noi ne-am dezvăţat să renunţăm. Specialiştii care se ocupă astăzi de studiul longevităţii recomandă intervale regulate de post, sub control medical. La numeroase boli ale civilizaţiei moderne, ca de pildă hipertensiunea, abţinerea temporară de la mâncare dă rezultate mai bune decât tabletele.
- În prima tinereţe, dvs. aţi părăsit Calabria pentru a merge în SUA, unde voiaţi să deveniţi un star rock şi vă hrăneaţi cu pizza şi Cola. Cum şi de ce v-aţi schimbat alimentaţia?
Pizza este o combinaţie ucigătoare pentru metabolism
- A fost greu să renunţaţi la pizza şi Cola?
- O, da. Şi nici în prezent n-aş zice că e uşor, uneori mi se face o poftă teribilă - şi, câteodată, chiar îmi îngădui să mă delectez cu o pizza. Dar noi, oamenii, suntem robii propriilor obişnuinţe şi, din fericire, principiul este valabil şi în ceea ce priveşte hrana sănătoasă, aşa că eu m-am deprins să gătesc des peşte şi fructe de mare. Există o grămadă de mâncăruri delicioase care ne păstrează tineri.
- Ce reproşuri concrete s-ar putea face pizzei din punct de vedere al efectului de îmbătrânire?
- Sosul de roşii cu adaos prea mare de zahăr, brânza cu un procent ridicat de grăsime, carnea supusă unei procesări laborioase şi aluatul din făină albă alcătuiesc o combinaţie ucigătoare pentru metabolism. Acest preparat reprezintă exemplul perfect care ilustrează modul cum o mâncare în principiu sănătoasă (puţini carbohidraţi şi multe legume) se poate transforma, în decurs de câteva decenii, într-una total nesănătoasă. Pizza italiană clasică oferea o masă consistentă, cu densitate calorică mare, ce-i drept, totuşi sănătoasă. Cine doreşte să se hrănească bine ar trebui să cerceteze cum se mânca în zona lui de baştină, cu un secol în urmă, înainte ca prelucrarea alimentelor să se facă în mare parte industrial. În Italia, de exemplu, porţiile de paste erau cu mult mai mici decât în zilele noastre (ceea ce înseamnă mai puţini carbohidraţi). Porţiile de legume erau mai mari, iar carne se gătea numai o dată pe săptămână. În Germania, unde producţia de lactate are o tradiţie îndelungată, sunt la ele acasă iaurtul şi brânza, consumate cu moderaţie. Să mai spunem că laptele de capră este mult mai sănătos decât cel de vacă, iar laptele muls de la vacile hrănite cu iarbă sau fân şi nu cu nutreţ însilozat este mai sănătos decât acela provenit de la marile ferme zootehnice.
- Totuşi, acum un secol, oamenii mureau mai devreme.
- Dar nu sufereau, încă de la 30 de ani, de boli ale civilizaţiei. Desigur, progresul medicinei ne-a dăruit câţiva ani de viaţă în plus, dar câţi dintre noi îi petrec scutiţi de suferinţe fizice, bucurându-se, într-adevăr, de o sănătate bună?
- Cum se explică faptul că ne plac atât de mult preparatele care conţin combinaţia grăsime-zahăr-carbohidraţi?
- În ce priveşte alimentaţia, noi rămânem într-un fel copii - deci, ca şi copiii, iubim zahărul. El ne procură o satisfacţie instantanee, fiindcă aşa suntem programaţi, zahărul este baza metabolismului nostru. De aceea, mâncăm cu plăcere carbohidraţi simpli, ca pâinea, pastele sau orezul, pe care organismul îi poate transforma imediat în zahăr. Asemenea alimente au o însemnătate vitală pentru creier. Numai că, în prezent, noi suntem în permanenţă tentaţi să le oferim în exces organismului nostru.
- Am fi curioşi să aflăm ce oferă organismului său un specialist anti-aging.
- La micul dejun, o cană de ceai (negru şi verde, în amestec), cu sucul stors dintr-o lămâie întreagă şi puţină miere. Lângă ceai, mănânc o felie de pâine prăjită, pe care pun gem, scorţişoară şi stafide. Câteodată două felii, în funcţie de câte kilograme îmi arată cântarul la momentul respectiv, pentru că îmi adaptez aportul de calorii la greutatea corporală.
- Vă cântăriţi în fiecare zi?
- O dată pe săptămână. Dacă am luat în greutate, reduc pâinea şi pastele şi renunţ la masa de prânz.
- Vă preparaţi personal mâncarea?
- Da - şi vă sfătuiesc şi pe dvs. s-o faceţi. Datorită legumelor congelate, masa mea de prânz (care constă din paste, legume, năut, zarzavaturi şi mirodenii) e gata în 15 minute. Cred că un sfert de oră are la dispoziţie oricine. Iar legumele congelate sunt de multe ori mai bogate în vitamine decât cele proaspete, care nu ajung decât după câteva zile la cumpărător.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
