Profesor la "University of Southern California" din Los Angeles, Ernesto Riva a sintetizat în cartea sa, "Trăiește 100 de ani mâncând", rezultatele a trei decenii de studiu al longevității, oferind cititorilor interesați de acest subiect un ghid practic de nutriție și stil de viață. Dar arma lui secretă în lupta cu bătrânețea este una incredibil de simplă: să mâncăm mai puțin. Și câteodată, chiar deloc. Când stai de vorbă cu el, începi să te simți vinovat pentru ușurința cu care cedezi ispitelor culinare.
Postul are o putere enormă
- Domnule profesor, este, realmente, posibil să ne prelungim viața hrănindu-ne într-un anume fel? Cu cât contribuie la aceasta bagajul genetic și cu cât condițiile de viață?
- Genele nu pot fi schimbate, adesea nici condițiile de viață. De aceea, este mai simplu să abordăm problema pornind de la alimentație. S-a dovedit științific faptul că anumite deprinderi alimentare produc efecte anti-aging. Cu alte cuvinte, ne ajută să trăim mai mult, în același timp având și o sănătate mai bună.
- În domeniul nutriției circulă o multitudine de teorii, care de multe ori se bat cap în cap. Căreia dintre ele ar trebui să-i acordăm încredere?
- Cercetării științifice. Metabolismul uman este un sistem foarte complex, diferit de la o persoană la alta. A renunța la o grupă de alimente este simplist și lipsit de sens. De exemplu, să aruncăm o privire la dieta ketogenică, unde sunt reduși drastic carbohidrații, în favoarea proteinelor și mai ales a grăsimilor. Ea funcționează pentru o scurtă perioadă, oamenii slăbesc, dar nu există nici un studiu de lungă durată care să confirme că acest tip de alimentație prelungește efectiv viața. Eu consider de-a dreptul primejdioase asemenea recomandări lipsite de fundament științific. Cei ce le pun în practică pe termen îndelungat acceptă să devină niște cobai.
- Ce vreți să spuneți?
- Influența exercitată de un model de nutriție asupra longevității depinde de un cumul de factori, printre care se numără și vârsta. De pildă, noi am ținut sub observație câteva mii de oameni, vreme de 18 ani, pentru un studiu epidemiologic pe tema proteinelor. Un grup de participanți a consumat multe proteine, iar celălalt nu. Ce am constatat noi: până la vârsta de 65 de ani, al doilea grup a avut un risc mai redus de a dezvolta un cancer, așadar, speranța de viață era mai mare. Dincolo de 65 de ani, însă, efectul s-a inversat - riscul de cancer a scăzut la cei care mâncau multe proteine. Sau uitați-vă la statine, medicamentele prescrise pentru a coborî nivelul colesterolului. Ele micșorează efectiv valorile lipidelor din sânge, în schimb, sporesc riscul de apariție a maladiei Alzheimer. De aceea este o iluzie să credem că aceste sfaturi simple referitoare la anti-aging ar putea să funcționeze.
Mâncați mai puțin
- Totuși, trebuie să existe un remediu-minune.
- Există într-adevăr. Se numește: renunțarea completă la mâncare. Intervalele de post acționează în organismul nostru ca inspecția tehnică la o mașină. Ele au o forță enormă. Noi, cercetătorii procesului de îmbătrânire, acceptăm unanim ideea că, de-a lungul etapelor parcurse de specia umană în devenirea ei, postul a fost mereu prezent, ca un element constitutiv al vieții, având un rol de regenerare, la fel ca somnul. Generațiile care ne-au precedat n-au avut șansa de a petrece un an întreg fără să se confrunte cu lipsa hranei măcar o săptămână. Din această cauză, oamenii n-au simțit niciodată că se silesc să respecte perioadele de post, căci erau naturale și inevitabile - după cum spuneam, la fel ca somnul. Ele au dispărut însă din societățile noastre industrializate, noi ne-am dezvățat să renunțăm. Specialiștii care se ocupă astăzi de studiul longevității recomandă intervale regulate de post, sub control medical. La numeroase boli ale civilizației moderne, ca de pildă hipertensiunea, abținerea temporară de la mâncare dă rezultate mai bune decât tabletele.
- În prima tinerețe, dvs. ați părăsit Calabria pentru a merge în SUA, unde voiați să deveniți un star rock și vă hrăneați cu pizza și Cola. Cum și de ce v-ați schimbat alimentația?
- La 31 de ani, sufeream deja de hipertensiune și aveam niște valori mizerabile ale colesterolului. Asta m-a șocat. Ca tânăr cercetător, lucram atunci cu Roy Walford, un pionier în domeniu. El și colegii lui reușiseră să demonstreze că restricțiile alimentare prelungesc viața oamenilor. Însă, cum eu n-aveam chef să mă înfometez toată vremea, mi-am modificat alimentația, elaborând un meniu sănătos pentru mine. Din acel moment, am avut și am în continuare valori ideale ale colesterolului și trigliceridelor, iar hipertensiunea a dispărut fără urmă.
Pizza este o combinație ucigătoare pentru metabolism
- A fost greu să renunțați la pizza și Cola?
- O, da. Și nici în prezent n-aș zice că e ușor, uneori mi se face o poftă teribilă - și, câteodată, chiar îmi îngădui să mă delectez cu o pizza. Dar noi, oamenii, suntem robii propriilor obișnuințe și, din fericire, principiul este valabil și în ceea ce privește hrana sănătoasă, așa că eu m-am deprins să gătesc des pește și fructe de mare. Există o grămadă de mâncăruri delicioase care ne păstrează tineri.
- Ce reproșuri concrete s-ar putea face pizzei din punct de vedere al efectului de îmbătrânire?
- Sosul de roșii cu adaos prea mare de zahăr, brânza cu un procent ridicat de grăsime, carnea supusă unei procesări laborioase și aluatul din făină albă alcătuiesc o combinație ucigătoare pentru metabolism. Acest preparat reprezintă exemplul perfect care ilustrează modul cum o mâncare în principiu sănătoasă (puțini carbohidrați și multe legume) se poate transforma, în decurs de câteva decenii, într-una total nesănătoasă. Pizza italiană clasică oferea o masă consistentă, cu densitate calorică mare, ce-i drept, totuși sănătoasă. Cine dorește să se hrănească bine ar trebui să cerceteze cum se mânca în zona lui de baștină, cu un secol în urmă, înainte ca prelucrarea alimentelor să se facă în mare parte industrial. În Italia, de exemplu, porțiile de paste erau cu mult mai mici decât în zilele noastre (ceea ce înseamnă mai puțini carbohidrați). Porțiile de legume erau mai mari, iar carne se gătea numai o dată pe săptămână. În Germania, unde producția de lactate are o tradiție îndelungată, sunt la ele acasă iaurtul și brânza, consumate cu moderație. Să mai spunem că laptele de capră este mult mai sănătos decât cel de vacă, iar laptele muls de la vacile hrănite cu iarbă sau fân și nu cu nutreț însilozat este mai sănătos decât acela provenit de la marile ferme zootehnice.
- Totuși, acum un secol, oamenii mureau mai devreme.
- Dar nu sufereau, încă de la 30 de ani, de boli ale civilizației. Desigur, progresul medicinei ne-a dăruit câțiva ani de viață în plus, dar câți dintre noi îi petrec scutiți de suferințe fizice, bucurându-se, într-adevăr, de o sănătate bună?
- Cum se explică faptul că ne plac atât de mult preparatele care conțin combinația grăsime-zahăr-carbohidrați?
- În ce privește alimentația, noi rămânem într-un fel copii - deci, ca și copiii, iubim zahărul. El ne procură o satisfacție instantanee, fiindcă așa suntem programați, zahărul este baza metabolismului nostru. De aceea, mâncăm cu plăcere carbohidrați simpli, ca pâinea, pastele sau orezul, pe care organismul îi poate transforma imediat în zahăr. Asemenea alimente au o însemnătate vitală pentru creier. Numai că, în prezent, noi suntem în permanență tentați să le oferim în exces organismului nostru.
- Am fi curioși să aflăm ce oferă organismului său un specialist anti-aging.
- La micul dejun, o cană de ceai (negru și verde, în amestec), cu sucul stors dintr-o lămâie întreagă și puțină miere. Lângă ceai, mănânc o felie de pâine prăjită, pe care pun gem, scorțișoară și stafide. Câteodată două felii, în funcție de câte kilograme îmi arată cântarul la momentul respectiv, pentru că îmi adaptez aportul de calorii la greutatea corporală.
- Vă cântăriți în fiecare zi?
- O dată pe săptămână. Dacă am luat în greutate, reduc pâinea și pastele și renunț la masa de prânz.
- Vă preparați personal mâncarea?
- Da - și vă sfătuiesc și pe dvs. s-o faceți. Datorită legumelor congelate, masa mea de prânz (care constă din paste, legume, năut, zarzavaturi și mirodenii) e gata în 15 minute. Cred că un sfert de oră are la dispoziție oricine. Iar legumele congelate sunt de multe ori mai bogate în vitamine decât cele proaspete, care nu ajung decât după câteva zile la cumpărător.