Scriu aceste rânduri într-o dimineață pudrată cu zăpadă... Din decembrie încoace, despre zăpadă adevărată doar am auzit, în sporadice relatări de presă, și acelea, cu aer de reportaj SF. În București eu vedeam pe fereastră un soare sclipitor, în vreme ce, la televizor, un reporter încotoșmănat până-n albul ochilor ne povestea, de pildă, despre eforturile drumarilor din Rânca, de a curăța neaua așternută viforos. Ce mai! E o iarnă atipică - deși nu prima și, probabil, nici ultima -, semn clar al schimbărilor de climă care mă îngrijorează dar, într-un anume sens, mă și bucură. Mă bucură, căci mai cruță bietele animale uitate pe străzi, care, lihnite de foame și ostenite de sete (da, la fel ca oamenii, animalele au nevoie de apă și iarna!), ar trebui să îndure și supliciul gerului. Dar iarna asta "seacă" (termen pe care l-am preluat de la bunica Maca Maia, a scriitorului Vlad Mușatescu) nu dă peste cap numai ritmurile naturii, ci și pe ale noastre, oamenești. Dincolo de faptul că ne-am pierdut busola vestimentară - că nici nu mai știi cum să te îmbraci, cu fluctuațiile mari de temperatură! -, avem dificultăți și în "consumarea" timpului liber. Unora nu ne mai vine să ieșim din casă, afectați de un soi de letargie blegoasă, care ne dictează să stăm cuminți în culcuș, pentru ca apoi să fim săgetați de câte un puseu de "da' mai trebuie să iau și eu o gură de aer", și-atunci nu mai știm încotro s-o luăm. Alții, firi sportiv-temerare, sunt mânați în permanență de-un metaforic jar în ciubote, care-i îndeamnă să înfrunte și gerurile, și zăpezile, și ploile, și chiar vânturile năpraznice. Dar chiar și lor li se întâmplă câteodată să intre în pană de idei când e vorba să iasă din casă. Pentru ambele categorii sau oricare altele ar mai exista în spectrul statistico-social, avem câteva sugestii mobilizatoare.
*
La UNTEATRU (Str. Sfinții Apostoli, nr. 44, sector 5), puteți merge să vedeți un spectacol proaspăt, din multe puncte de vedere, cel mai evident fiind acela că a avut premiera pe 30 ianuarie. Se numește "Vârstele lunii" și reprezintă montarea lui Toma Dănilă, a uneia dintre ultimele piese scrise de profundul dramaturg, autor, scenarist și actor american, Sam Shepard, care a murit în iulie anul trecut, la 73 de ani, din pricina complicațiilor produse de o scleroză laterală amiotrofică. "Vârstele lunii" este o meditație asupra îmbătrânirii și pierderilor din viață, verbalizată de două personaje, Byron și Ames, prieteni vechi, care, într-o noapte caldă de vară, la un pahar de whiskey, stau împreună, reflectează și se ceartă, testând, în fond, valoarea celor cincizeci de ani de camaraderie și de rivalitate. Byron și Ames au fost roluri scrise pentru sclipitorii actori irlandezi Stephen Rea și Sean McGinley, care au dat și premiera internațională a piesei, pe 3 martie 2009, la "Peacock Theatre", din Dublin. În varianta românească, spectacolul este "dus" cu rafinament și fascinantă putere introspectivă, de Gelu Nițu și Constantin Cojocaru, doi actori speciali, care izbutesc o tulburătoare și dureroasă comunicare artistică.
*
Până pe 3 martie, puteți să dați o raită pe la Elite Art Gallery (Piața Națiunile Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter, sector 4), la expoziția de pictură și grafică "De la întâia privire", a Doinei Mihăilescu, profesoară la Facultatea de Arte a Universității de Vest din Timișoara, dar și restaurator și autor de studii în domeniul artelor vizuale. Din păcate, prezentarea oficială a expoziției sună "de speriat": demersul artistic se organizează în jurul unei episteme, care vrea să dezvăluie o realitate mito-archeo-utopică a creștinismului, specifică pictorului liturgic. "Doamne feri", cum ar zice ardelenii, față în față cu limbajul cu prețiozitate sforăitor-academică, din categoria "formei fără fond" (unii ar trebui să afle sau să-și aducă aminte ce-a spus Titu Maiorescu pe acest subiect: "(...) forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură."). Din fericire, lucrările doamnei Mihăilescu nu se încurcă în cuvinte, ci țintesc direct emoționalitatea privitorului. În plus, pentru ortodocși, tema religioasă a expoziției s-ar putea dovedi și un reazem spiritual de nădejde, acum, când se apropie intrarea în postul Paștelui.
*
Dacă vă plac spectacolele pentru adolescenți, puteți merge la Teatrul Excelsior (Str. Academiei, nr. 28, sector 1), la spectacolul "Împăratul muștelor", în regia lui Tudor Lucanu, care a apelat la adaptarea lui Nigel Williams (și la traducerea Ozanei Oancea) a celebrului roman al lui William Golding. În varianta de la Teatrul Excelsior, "Împăratul muștelor" devine o metaforă a timpului prezent, care încapsulează teme acut-dureroase, precum pierderea inocenței, violența, fenomenul bullying ori permanenta controversă civilizație/sălbăticie, care pune în opoziție omul natural și omul social.
*
Dacă sâmbăta, înspre seară, adică la ora 18:50, vă simțiți ademeniți de fotoliu, butonați până pe TVR 1, la emisiunea "Teleenciclopedia". Cândva, unic reper televizionistic în materie de artă și știință pe înțelesul maselor, al cărui generic audio îi face și azi pe cei născuți binișor înainte de 1989 să ciulească urechile, bătrânul dicționar enciclopedic TV a avut premiera pe 22 mai 1965, datorită directorului de atunci al Televiziunii Române, reputatul om de cultură Octavian Paler. Primii producători au fost Dumitru Udrescu și Adolf Oprescu, cel care a și ales genericul sonor, de care tocmai am pomenit: Moment muzical pentru pian și orchestră, compus de prodigiosul Nicolae Kirculescu și interpretat de Orchestra Radiodifuziunii Române, sub bagheta celebrului Iosif Conta și cu un Dan Grigore, încă student, ca solist. De-a lungul timpului, informațiile furnizate au fost girate, întru corectitudine, de o pleiadă de consultanți științifici de marcă, precum Răzvan Theodorescu, Ion Frunzetti, Harald Alexandrescu, Octavian Paler ori Andrei Pleșu, iar vocile care au narat textele reprezintă un "pachet" de elocință, având deseori drept origine școala de teatru: Irina Petrescu, Adela Mărculescu, Florian Pittiș, Dinu Ianculescu, Sanda Țăranu, Silviu Stănculescu, Lucia Mureșan, Traian Stănescu, Mariana Zaharescu, Carmen Movileanu, Cristiana Bota etc. După o perioadă în care - e drept! - "Teleenciclopedia" ajunsese să aibă un aer virând spre vetust, mai ales prin comparație cu materialele de pe canalele TV dedicate exclusiv popularizării științelor și artelor, în ianuarie 2018 programul s-a primenit: are un nou generic video și prezintă documentare de ultimă generație, cu grafică 3D și filmări spectaculoase. În schimb și din fericire, muzica a rămas neschimbată, iar fontul este identic cu cel folosit pentru primul generic al emisiunii.
*
Cei care iubesc încă lectura de carte pe hârtie tipărită pot avea parte de câteva ore intense, care să-i poarte, călăuziți de scriitoarea Isabel Allende, până "Dincolo de iarnă". Romanul, apărut recent la editura "Humanitas Fiction", în traducerea Corneliei Rădulescu, poartă drept motto un citat din Albert Camus: "În toiul iernii, aflam, în sfârșit, că port în mine o vară de neînvins." Câți dintre noi nu și-ar dori o astfel de revelație?! Noua carte a lui Allende se deschide într-un Brooklyn înzăpezit, unde o tamponare ușoară în trafic aprinde scânteia unei iubiri târzii, dintre un profesor universitar ipohondru și singuratic și o guatemaleză care trăiește și lucrează ilegal în casa unui afacerist dubios. Dar povestea nu e doar una de amor, ci e presărată și cu aventuri și mistere, firul narativ pendulând între trecut și prezent, între America, Guatemala, Chile și Brazilia. Allende e genul de autor pe care, fie îl iubești, fie îl detești, argumentele fiecărei tabere fiind numeroase. Așadar, dacă vă aflați printre admiratori, aveți un motiv de bucurie, iar dacă sunteți dintre cei care n-au mai citit-o niciodată pe Allende, merită să încercați, s-ar putea să faceți o descoperire plăcută.