- Situaţia de o gravitate fără precedent în care a ajuns România este rezultatul ruşinos al luptei pentru putere din interiorul PSD, partid care, timp de un an de zile, a susţinut ambiţiile personale ale lui Liviu Dragnea, cu preţul destabilizării ţării, din punct de vedere politic, economic şi legislativ. Desigur, conflictul dintre Dragnea şi Tudose a fost o crasă luptă pentru putere între două personaje cu concepţii politice şi economice primitive, dar Liviu Dragnea s-a dovedit mai cinic şi mai dur decât Mihai Tudose. Victoria sa face acum posibilă aservirea instituţiilor şi măcelărirea legislaţiei, astfel încât politicienii şi funcţionarii corupţi nici măcar să nu poată fi anchetaţi şi să nu mai existe nici o oprelişte în calea planurilor de acaparare sălbatică a avuţiei naţionale de către gaşca lui Dragnea şi a acoliţilor săi. Totul în dispreţul standardelor UE şi NATO. România devine o victimă sigură a proastei guvernări PSD-ALDE, pentru că viitorul premier numit de Dragnea va fi o marionetă după modelul Carmen Dan, care să-i execute ordinele orbeşte. Prima nominalizare a PSD pentru funcţia de premier, Viorica Dăncilă, răspunde acestui profil: nimic nu o recomandă pe fosta profesoară de la Videle, ulterior ingineră la Petrom şi europarlamentar de tristă amintire, pentru funcţia de prim-ministru. Am văzut însă că în PSD contează doar obedienţa faţă de baroni, nicidecum competenţa profesională. Consecinţele acestei atitudini se vor vedea curând, pentru că efectul deciziilor economice luate de guvernul PSD-ALDE începe deja să se manifeste, prin creşterea dobânzilor şi devalorizarea leului. Urmează şi alte fenomene, anticipate de mult de economişti. Cum preşedintele Iohannis nu are nici un motiv constituţional să respingă candidatul PSD la funcţia de premier, trebuie să ne pregătim, probabil, pentru o lungă perioadă în care România va fi captivă a intereselor celor mai primitivi şi cinici lideri politici pe care i-a avut vreodată.
- Isteria maghiară faţă de aniversarea Centenarului Marii Uniri creşte. Ce ar trebui să facă autorităţile române?
- Obligaţia conducătorilor României este să apere integritatea statului şi ordinea constituţională, ceea ce înseamnă că orice tendinţă separatistă, fie şi mascată prin pretenţii de "autonomie", trebuie combătută ferm, mai ales că UE nu susţine tendinţele autonomiste. Pentru aceasta însă este nevoie de lideri politici credibili şi competenţi, care să îmbine autoritatea cu respectul faţă de minorităţi. Or, România este condusă astăzi de o gaşcă de penali cinici, a căror viziune politică se limitează la distrugerea legislaţiei anti-corupţie şi însuşirea tuturor resurselor ţării. Ce autoritate pot avea aceşti oameni în plan intern şi/sau extern? Mai degrabă avem de a face cu nişte trădători cinici, care negociază interesele ţării pentru voturile UDMR. De altfel, am văzut că Liviu Dragnea le-a satisfăcut maghiarilor toate revendicările, pentru a-şi trece legile justiţiei cu sprijinul lor. Totodată, trebuie spus că aniversarea centenarului Marii Uniri este doar un pretext pentru isteria autonomistă, adevăratul motiv fiind campania electorală pentru alegerile parlamentare din Ungaria, din primăvară. Pentru a cumpăra voturile maghiarilor din Transilvania, cărora le-a acordat deja cetăţenie ungară, Viktor Orban a lansat un program ambiţios de investiţii şi sprijin financiar în judeţele secuieşti, judeţe de care statul român nu s-a ocupat, lăsându-le în schimb în administrarea UDMR, ca pe nişte feude medievale, cu rezultatele penibile care se văd. Cum să nu aibe, deci, ecou, cântecul de sirenă al Budapestei, când de acolo vin banii, în timp ce de la Bucureşti nu vine nimic, banii fiind alocaţi doar pentru proiectele clientelei din Teleorman şi judeţele învecinate? Proasta guvernare subminează deci masiv autoritatea guvernului României. Totodată, coaliţia PSD-ALDE nu-l poate combate pe Viktor Orban, devenit deja oaia neagră a UE, pentru că îi urmează modelul de comportament sfidător la adresa normelor europene. Ea nu mai poate deci apăra interesele României. Singur, preşedintele Iohannis ar putea spune câte ceva, dar cine-l mai ascultă?