Sub o siglă desenată în aşa fel încât, chiar fără să ştii maghiară, poţi deduce că ungurii au fost stăpâni în Ardeal 1000 de ani, iar românii doar 100, liderii celor trei partide etnice maghiare, UDMR, PCM şi PPMT, au semnat luni, la Cluj, o declaraţie comună prin care cer - ce altceva, în anul Unirii?! - decât eterna autonomie teritorială, locală şi culturală. Pe scurt, rezoluţia cere "autonomie teritorială” pentru Ţinutul Secuiesc şi înfiinţarea unui organism de decizie cu "competenţe legislative şi executive”, adică parlament şi guvern propriu. Pretenţiile politicienilor maghiari nu se opresc aici: rezoluţia UDMR, PCM şi PPMT cere şi "crearea unui statut special administrativ, bilingv, al regiunii Partium” (regiune care cuprinde părţi din judeţele Bihor, Satu Mare şi Sălaj, n.r.). Cum Constituţia României nu permite autonomie teritorială, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, a anunţat că "e nevoie de o amendare a Constituţiei”. Acelaşi Kelemen Hunor, care declama anul trecut, prin presa locală, că nu li se poate cere maghiarilor să se bucure de Centenarul Unirii României, vine acum şi aţâţă spiritele împotriva marii sărbători. În zadar au încercat liderii UDMR să justifice ieşirea lor la rampă chiar în 2018, e limpede că semnarea controversatei rezoluţii comune a fost pusă cu bună ştiinţă peste suta de ani de la Marea Unire. Nu e mai puţin adevărat că anul acesta, în martie, în Ungaria au loc alegeri parlamentare, iar Fidesz, partidul condus de Viktor Orban, cu o influenţă majoră asupra agendei UDMR, mizează pe atragerea cât mai multor voturi de la maghiarii din România, care au dublă cetăţenie. Or, e evident că întărâtarea cetăţenilor maghiari din România, prin tensionarea relaţiilor cu majoritatea locuitorilor ei, îi serveşte la fix lui Orban.
Nimic nou: UDMR nu face altceva decât a făcut de aproape 30 de ani pe scena politică din România - combinatorică măruntă, pentru folosul exclusiv al liderilor săi, pe seama sentimentelor şi bunăstării comunităţii maghiare şi a societăţii româneşti. Aşa cum tot mai mulţi dintre maghiari se detaşează de jocurile pe care UDMR le face cu PSD-ul pe seama legilor justiţiei, partidele româneşti responsabile ar trebui să iasă în faţă, să denunţe acest mod de a face politică al UDMR şi să se dezică de viitoare alianţe cu astfel de parteneri. Atacăm zi de zi gafele politicienilor români, dar ieşirile liderilor UDMR sunt mereu tratate cu superficialitate şi îngăduinţă. E momentul ca aceste ieşiri provocatoare să fie amendate, civilizat dar ferm, dacă vrem să-i putem privi în faţă, peste secole, pe toţi cei care s-au sacrificat ca să facă posibilă marea bucurie a Unirii din 1918.