Şi nu oricum, ci prin Porţile Împărăteşti, semn că, uneori, viaţa îndreaptă lucrurile încă de pe lumea aceasta. Cerurile s-au deschis, parcă, în sâmbăta funeraliilor, iar cânturile cu "Hristos a Înviat din morţi", specifice slujbelor din prima săptămână de după Sfintele Paşte, au dat însufleţire sentimentului de dreptate postumă care i se face Regelui. Emoţia sinceră a oamenilor simpli care şi-au arătat, în ultimele zile, dragul faţă de Rege a reuşit să acopere cu asupra de măsură corul jalnic al foştilor detractori, cuprinşi, brusc, de pioşenie.
Palatul Regal a fost, preţ de câteva zile, scena unui veritabil pelerinaj, iar un gard uriaş din flori albe a cuprins, ca o uriaşă îmbrăţişare, locul ultimului popas pământesc al bătrânului Rege, în drum spre Catedrala de la Curtea de Argeş. Regele Carl Gustaf al Suediei, Marele Duce de Luxemburg, fostul Rege Juan Carlos I al Spaniei şi Regina Sofia a Spaniei, prietenul nostru, Charles, Prinţul de Wales, şi alte capete încoronate au vegheat la catafalcul Regelui Mihai, în vreme ce afară, în faţa Bibliotecii Centrale Universitare, în jurul statuii ecvestre a lui Carol I, zeci de mii de oameni strigau "Jos comunismul!" şi scandau numele Regelui Mihai.
Preambul al slujbei îngereşti de la Curtea de Argeş - una dintre cele mai curate şi mai impresionante la care au asistat românii în ultimul secol - întregul protocol al funeraliilor din Capitală a fost demn de o mare ţară europeană. Toată lumea, de la armată şi servicii secrete la autorităţi şi biserică, a fost la înălţime, iar asta le-a dat, încă o dată, oamenilor sentimentul că asistă la un moment cu adevărat istoric. Ca un Rege bătrân şi bun, Mihai I ne-a mai strâns o dată în jurul său şi, într-un moment de epifanie naţională, ne-a arătat unde am fost cândva şi unde am putea fi. În contrast cu hărmălaia cotidiană, reapropierea de spiritul clasic al regalităţii a venit ca un balsam social. Ne era atât de dor de normalitate, ne era atât de dor să ne simţim o familie, ne era atât de dor să fim iar la înălţime, în lumea bună a Europei, iar Regele Mihai ne-a dat prilejul să simţim toate astea cum rareori am simţit-o în ultimele trei decenii. La despărţire, bunul Rege ne-a pus, unii pe alţii, în oglinda lacrimilor. Ne-am descoperit cum am putea fi dacă am învăţa, măcar acum, în ultimul ceas, ceva din lecţia sa de viaţă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
