Zeci de expozanţi, printre care câţiva dintre cei mai apreciaţi tineri designeri români - creatori de bijuterii, accesorii în metal, lemn şi piele, iscusiţi meşteri tradiţionali, vestiţi producători de haine şi cosmetice - s-au reunit sub sigla "Noel", pentru a le oferi variante cât mai speciale de cadouri de sărbători celor care s-au săturat de uniformizarea de "tip mall". De la produse de mare lux, pe care le puteai doar admira (solicitând un buzunar prea larg), până la mărunţişuri care de care mai simpatice, târgul de la Casa Universitarilor a oferit de toate vizitatorilor, prin numeroasele saloane ale clădirii de pe strada Dionisie Lupu. Dar cea mai mare surpriză avea să fie prezenţa printre expozanţi a mărcii "Made in Roşia Montană". Chipul luminos al lui Tică Darie, tânărul luptător pentru viitorul Roşiei Montane de acum câţiva ani, a magnetizat imediat lumea prezentă la târg. Mutat de câţiva ani la Roşia Montană, adolescentul de pe baricadele anti-Gold Corporation este acum un antreprenor de succes, datorită unei linii de îmbrăcăminte de lână lucrată de femeile din Apuseni. Să fi fost doar reputaţia Roşiei Montane şi prezenţa simpaticului Tică Darie, şi standul de la Târgul "Noel" ar fi fost luat cu asalt. Însă, dincolo de asta, produsele "Made in Roşia Montană" chiar au suflet, şi-au luat culorile parcă din optimismul lui Tică şi au ştaif nordic, împrumutat din Danemarca, ţara în care Tică a studiat în anii de liceu. Iar faptul că fularele, puloverele şi căciulile care pot sta oricând pe un raft de design occidental sunt lucrate de femei din Roşia Montană dă o notă specială afacerii sociale a lui Tică Darie. Sufocat de lumea curioasă să afle ultimele noutăţi din Roşia Montană şi să-şi ia o amintire lucrată de oamenii locului, Tică a făcut cu greu faţă celor două zile de târg. Oamenii i-au întors, însă, pe loc bunăvoinţa şi deschiderea şi i-au oferit premiul de popularitate al Târgului, încă un semn că Roşia Montană a rămas vie în inima oamenilor, la câţiva ani după ce proiectul Gold Corporation a fost abandonat.
"În ciuda piedicilor, au apărut câteva iniţiative frumoase în comună"
Colecţia de toamnă-iarnă
Puloverele din Roşia
- Tică, aţi fost înconjuraţi cu foarte multă simpatie la Târgul "Noel". Lumii încă îi pasă de ce se întâmplă în Apuseni. Cu ce veşti ai venit la Bucureşti de pe frontul Roşiei Montane?
- Într-adevăr, multă lume de la târg era curioasă despre situaţia la zi din Roşia Montană, mă întrebau oamenii dacă mai există compania aceea minieră acolo. Interesul faţă de situaţia Roşiei Montane a rămas viu. Din păcate, localitatea în continuare e pierdută în proiect. Nu există plan urbanistic general, primăria nu e deschisă la propunerile de investiţii în zonă... Am făcut, personal, mai multe propuneri de când sunt în Roşia Montană. Chiar anul acesta, am vrut să transform o clădire într-un spaţiu cultural, social şi educaţional. Le-am zis că am mobilier, că am calculatoare, că pot aduce oameni care să ţină diverse cursuri, am zis că sunt dispus să plătesc chirie, dar nici aşa nu am reuşit. Am primit hârtie că nu e de acord Consiliul Local cu proiectul. De la Primărie există reticenţa asta în continuare... Dar am şi veşti bune. În ciuda acestor piedici, au apărut câteva iniţiative frumoase în comună. Este un proiect, "Trai cu rost", al unor localnici ajutaţi de nişte clujeni, care promovează turistic zona Roşia Montană - Bucium - Corna: au amenajat mai multe trasee ghidate, au făcut o treabă foarte faină. Programul de restaurare "Adoptă o casă" a continuat şi anul acesta, iar casa parohială unitariană e aproape gata. De curând, s-a deschis un club de tir cu arcul, copiii din Roşia abia aşteaptă să ne întoarcem şi să reluăm antrenamentele. Apoi, sunt localnici care au investit în turism: şi-au amenajat spaţii de cazare, şi-au renovat bucătăria, toaletele, deci sunt deja condiţii mai bune pentru turism. Iar anul ăsta, turismul a mers grozav la Roşia Montană! De la sfârşit de aprilie până în toamnă, lumea vine buluc şi se şi cazează, nu e doar în tranzit. Vin mulţi studenţi, unii de la universităţi de afară, care fac studii despre Roşia Montană...
- ... şi, pe lângă toate aceste lucruri pozitive, există şi mica voastră firmă, "Made in Roşia Montană", câştigătoarea premiului publicului la un târg bucureştean de nivelul Târgului "Noel".
- Chiar nu ne-am aşteptat să primim noi premiul publicului. Dar au fost mulţi oameni care au cumpărat produsele noastre, iar asta trebuie pus şi pe seama faptului că lucrurile sunt făcute în Roşia Montană, dar şi pentru că sunt de mare calitate. Lumea a fost surprinsă să vadă ce diversitate de produse şi de culori avem şi ce lucrătură avem. Există o mare simpatie pentru Roşia Montană, asta e limpede, şi avem un mare avantaj din acest punct de vedere.
De la şosete de lână, la o gamă de haine ca-n Vest
Doamnele din Roşia, la muncă
- Cum a început povestea voastră cu "Made in Roşia Montană"?
- Totul a început după Crăciunul din 2013. Tocmai ieşisem din spitalul de la Câmpeni, fusesem internat pentru amigdalită. Cum am ajuns acasă, la Roşia Montană, am rugat-o pe tanti Eta, vecina mea, să îmi facă o pereche de ciorapi groşi, de lână, pe care să scrie "Roşia Montană". Ştiam că lui tanti Eta îi era mai mare dragul să croşeteze... După două zile, mi-a arătat ciorapii şi mi-au plăcut foarte mult, aşa că m-am hotărât să-i fac cunoscuţi lumii întregi, pe Internet, că poate îşi doresc şi alţii. După două zile, primisem 100 de comenzi! Când i-am spus lui tanti Eta, a murit de bucurie... Urma Revelionul, dar ne-am mobilizat, am căutat în sat şi alte doamne care ştiau să croşeteze ciorapi şi am cumpărat ceva lână toarsă. Soţul lui tanti Eta a făcut andrele pentru toată lumea, iar noi le-am arătat modelul. Apoi, la un moment dat, am zis: "Stop, hai să vedem cum ne putem organiza mai bine!". Treaba devenea tot mai serioasă. Eram foarte tânăr, nu aveam experienţă, a trebuit să fac firmă, să aflu cum se face o afacere. După un an, am deschis un magazin pe Internet, am participat la cursuri de afaceri, ne-am înscris la un concurs de întreprinderi sociale, unde am şi câştigat. Am primit nişte bănuţi, i-am investit, şi tot aşa, am crescut de la an la an. Am experimentat mult, şi uite că de la nişte şosete de lână am ajuns la o gamă foarte largă de căciuli, de gulere, de fulare, de pulovere...
- Doamnele din Roşia Montană cum s-au adaptat la trecerea de la banalul împletit de şosete, la obiecte de vestimentaţie mult mai rafinate?
Prima zăpadă din acest an la Roşia Montană
- Cum trăiesc femeile din Roşia succesul lucrurilor făcute de ele?
- Sunt foarte bucuroase, foarte mulţumite, dar s-ar bucura să aibă mai mult de lucru. Îmi tot cer să le aduc lână! Cu 30 de doamne, care lucrează cam 4 ore pe zi, 200 de kilograme de lână le consumăm într-o lună! În funcţie de produse, facem o mie, o mie şi ceva de articole pe lună. Femeile sunt din vreo zece sate din comuna Roşia Montană, sunt femei de la 40 de ani în sus. Lucrează de acasă, noi le dăm lâna, le dăm şi fişe de lucru, ca să meargă totul ca la carte. Iar treaba merge grozav! Anul ăsta am mers foarte bine, am crescut foarte mult în comparaţie cu anul trecut. La anul, ne concentrăm pe colecţia de iarnă, vom face stocuri, vom lucra cu precomenzi şi sperăm să ieşim cu ele în Scandinavia, unde voi merge pentru două săptămâni să caut clienţi.
"M-am stabilit la Roşia, am familie, am devenit tătic. Cred în viitorul Roşiei"
Culorile optimismului
- M-am adaptat foarte rapid, poate şi pentru că eram foarte tânăr. Aveam 21 de ani, nu eram prins cu prea multe şi mi-a fost mai uşor să fac tranziţia. Când m-am mutat eu, erau probleme la Roşia Montană, erau conflicte, dar pe mine, sincer, astea m-au atras, m-au ambiţionat, m-au ţinut şi mai tare în Roşia. Dacă era aşa, mai plictisitor, nu ştiu dacă mi-ar fi plăcut. Acum m-am stabilit de-a binelea la Roşia, am o familie, am devenit tătic din august. Ne simţim cu toţii foarte bine, e un loc aşa de liniştit. Acum, când ajungem la Bucureşti, parcă trecem dintr-o extremă în alta. E minunat să trăieşti acolo, simţi mereu nevoia să faci ceva pentru locul acela. De asta şi stau la Roşia Montană, pentru că simt că sunt atâtea de făcut. Sunt atâtea probleme, vreau să rezolv din ele, vreau să las ceva în urmă. Dacă nu e viaţă culturală, vreau să ajut să fie. Nu sunt afaceri sociale, atunci fac ce am făcut eu cu cele 30 de femei. Eu nu făcusem afaceri înainte, sunt un novice, nu aveam nicio experienţă, dar am avut dorinţa asta să fac ceva şi să învăţ.
- Simţi că modelul acesta al tău ar fi viitorul acolo?
- Ideea e să fie cât mai multe iniţiative ca a noastră şi din partea localnicilor, şi din partea celor care vor să se mute acolo. Numai aşa putem construi o comunitate care să nu depindă de o singură industrie, de o singură companie, cum a fost până la Revoluţie sau cum s-a întâmplat acum, cu RMGC. Dacă sunt 50 de afaceri, e foarte greu să pice toate dintr-una. Sunt şi în Roşia oameni care vor să mişte ceva. Dar sunt şi unii demoralizaţi, după câte au văzut în ultimii ani. Li s-au promis atâtea, şi acum, când văd blocajul care există, le e greu să creadă că se mai poate întâmpla ceva bun acolo.
- Dar tu crezi că se poate face ceva frumos acolo? Crezi în viitorul Roşiei Montane?
Tică cel mereu zâmbitor
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
