Mai întâi, a permis anularea, sub pretextul doliului naţional, a mitingurilor de susţinere a politicii sale, pe care minţile înfierbântate, de sorginte PRM-istă (O. Vasilescu, C. Ştefănescu), ale partidului voiau să le organizeze, în contrapartidă cu manifestările spontane ale societăţii civile provocate de asaltul continuu al conducerii PSD-iste asupra independenţei sistemului judiciar. Toată lumea ştie că mitingurile PSD-iste implică adunarea, cu plată, a unor pensionari şi asistaţi social, deplasarea lor colectivă în centrele de putere ale PSD. S-a produs o surpriză. Mulţi dintre "baronii" partidului au refuzat cererile pentru noi cheltuieli din "buzunarele" organizaţiilor judeţene. În plus, obiectivul salvării liderului condamnat penal, L. Dragnea, le-a apărut multora derizoriu. Unii "baroni" înţeleg, totuşi, că partidul, în ansamblul lui, este mai important decât un şef trecător. PSD-ul este, pentru ei, prea important pentru a fi sacrificat prin confundarea sa cu un grup infracţional organizat. PSD-ul reprezintă încă, pentru aceşti şefi locali, o grupare bazată pe doctrina socialistă, cu o ideologie adecvată şi o conducere colectivă. Folosirea "masei de manevră" pentru un scop egoist, individual, al "liderului suprem", duce la demitizarea obiectivelor sale sociale. Mai mult, mitingurile comandate ar fi putut degenera în ciocniri de stradă, zelul (plătit) al unor participanţi neputând fi oprit cu uşurinţă. PSD-ul nu avea nevoie să alerteze opinia publică (din România şi din străinătate), cu alte manifestări de forţă, de tipul mineriadelor pe care, cu efecte penibile de imagine, le-a organizat, tot el, în trecut.
Dar moartea Regelui Mihai a mai furnizat grupării PSD-ALDE o oportunitate. Tristeţea şi doliul naţional au generat o perioadă de acalmie socială, în care decenţa şi respectul pentru memoria celui dispărut cer o relaxare a disputelor politice, o limitare a protestelor zgomotoase, generalizate. Această perioadă, suprapusă pe apropierea sărbătorilor de iarnă, a fost considerată de şefii majorităţii parlamentare PSD-ALDE cea mai propice pentru votarea în bloc a legilor de ciuntire a independenţei Justiţiei, pentru adoptarea pe repede-înainte a amendamentelor prin care DNA, ANI şi DIICOT sunt castrate de principalele lor atribuţii în lupta cu corupţia. În zadar au cerut reprezentanţii opoziţiei din Parlamentul României amânarea dezbaterilor pe legile Justiţiei, în zilele în care ţara se pregăteşte pentru înmormântarea fostului său suveran. Demonstrând că nu are nimic sfânt, conducerea PSD-istă a iniţiat, dimpotrivă, un efort heirupist pentru subordonarea totală a Justiţiei, pentru încheierea încăpăţânată a anului cu dobândirea tuturor asigurărilor că instituţiile juridice nu vor mai deranja PSD-ul. "Comisia Iordache" şi-a făcut pe deplin "datoria", în ciuda protestelor societăţii civile, a opoziţiei organizaţiilor de magistraţi şi judecători, a intervenţiilor externe din partea UE, Departamentului de Stat al SUA, Comisiei de la Veneţia. Autorul încercării de introducere a celebrei OUG 13, Florin Iordache, şi-a impus cu brutalitate punctul de vedere (care este al principalului interesat, Liviu Dragnea), ajutat de o gaşcă de adepţi duri ai subordonării Justiţiei faţă de politic. Cine cercetează, fie şi dezinteresat, lista secundanţilor lui Iordache şi Tudorel Toader, în bătălia pentru modificarea sistemului juridic, va constata că toţi (de la Iordache la Nicolicea, Nicolae sau Rădulescu-mitralieră, ca să dăm numai câteva nume reprezentative) au "schelete în dulap", deci motive pentru a bloca funcţionarea anticorupţiei. L. Dragnea şi-a ales "competent" slugile cu ajutorul cărora vrea să scoată "castanele din foc", întreaga trupă fiind vulnerabilă din perspectiva Legii. Căderea lui ar duce, automat, la căderea, ca a unui castel din cărţi de joc, a celorlalţi. Niciodată România post-comunistă nu a fost atât de aproape de a încăpea, cu totul, pe mâna unei cupole mafiote, atât de solidare în aspiraţia ei de a domina totul. Cum s-a ajuns la această situaţie? Victorios în alegeri printr-un program mincinos, PSD-ul, confiscat de "oamenii lui Dragnea", a conspirat de la început să schimbe legile Justiţiei, pentru ca şefii lui penali să fie "albiţi", dobândind legitimitate în acţiunile lor de putere. Odată "blindaţi" prin "neutralizarea" sistemului juridic, ei puteau găsi subterfugii propagandistice pentru neîndeplinirea programului de guvernare. Că blocarea Justiţiei a fost şi este singurul ţel al conducerii PSD-iste o dovedeşte chiar faptul că întregul an 2017 a fost dedicat atingerii lui. Conspiraţia a înregistrat un prim eşec cu OUG13 ("noaptea, ca hoţii"), dar ea a fost oprită doar aparent. La continuarea ei s-au înhămat şi alţi "interesaţi", propunând căi mai "subtile" (cum a încercat jalnicul duplicitar Tudorel Toader), sau diversiuni (cu "târguri" în locurile de adunare ale protestatarilor societăţii civile, dezinformări şi derive naţionaliste de duzină, şmecherii propagandistice de genul "statului paralel"), toate menite să acopere esenţa jocului antijustiţie. În final, s-a revenit la agresiunea directă, cu "berbecele parlamentar", fără a mai ţine seama de nicio regulă democratică, de nicio cutumă civilizată, presupusă de statul de drept. "Comisia Iordache" va rămâne în istoria ţării ca o excrescenţă comunistoidă ruşinoasă, prin procedeele mafiote pe care le-a adoptat pentru a-şi atinge scopul de salvare a unei găşti penale, condusă de Dragnea. Prin mimarea dezbaterii democratice de amendare a legilor Justiţiei (cu ignorarea totală a amendamentelor opoziţiei şi a protestelor interne ori criticilor externe), PSD-ul a demonstrat clar că, sub actuala conducere, s-a transformat într-un partid putred, fără legătură cu social-democraţia reală, un partid al marilor corupţi şi al susţinătorilor acestora.
În 1947, comuniştii l-au "îngropat" pe Regele Mihai, alungându-l de pe tron fără nicio justificare legală, prin ameninţare şi şantaj. În 2017, urmaşii lor îl îngroapă iarăşi, folosind doliul şi tristeţea ţării pentru a-şi impune în forţă ciuntirea Justiţiei şi arbitrariul ca Lege.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
