În primul rând, gândiţi-vă la dvs.
Sună poate cam egoist, dar ca să ajuţi pe altul, trebuie să te ajuţi în primul rând pe tine. Gândiţi-vă la instrucţiunile de salvare dinaintea unui zbor, când pasagerii sunt rugaţi ca în cazul unui eveniment critic, să-şi pună mai întâi lor înşişi masca de oxigen, înainte să se preocupe de tovarăşii de călătorie care au nevoie de ajutor. Creaţi-vă mici spaţii libere în viaţa de zi cu zi, faceţi plimbări sau sport, întâlniţi-vă cu prietenii, faceţi-vă dvs. înşivă un bine - pentru a vă umple rezervele de energie. Şi nu vă simţiţi vinovaţi din această cauză.
Aveţi încredere în specialişti
Nu încercaţi să salvaţi bolnavul de unul singur. Dacă starea de deprimare, furia, izolarea şi apatia durează mai mult, cereţi ajutorul unui specialist: medicului de familie, unui psihiatru sau unui psihoterapeut. Şi propuneţi o discuţie comună, la care să fiţi şi dvs. admis. E important să ştiţi care este starea exactă a bolnavului. În plus, există clinici care organizează consultaţii pentru membrii familiei. Iar dacă persoana bolnavă are gânduri suicidare, priviţi lucrurile cu multă seriozitate. În cazuri acute, sunaţi la 112 sau la serviciul de salvare al unei clinici psihiatrice.
Lămuriţi copiii, rudele şi prietenii
În cazul când sunteţi părinţi, vorbiţi cu copiii despre boală, pe înţelesul lor. Explicaţi-le că depresiile nu durează veşnic. Spuneţi-le deschis prietenilor sau rudelor ce se-ntâmplă în familia dvs. şi de ce nu participaţi mai des la întâlnirile cu ei. Este mult mai simplu decât să ţineţi ascunse problemele cu care vă confruntaţi.
Cereţi ajutor
Prietenii, vecinii şi rudele vă pot uşura povara, având grijă de copii, făcând cumpărături sau gătind. În plus, e important ca dvs. şi bolnavul să rămâneţi în contact cu alte persoane şi să nu vă izolaţi.
Amânaţi deciziile importante
Atâta vreme cât partenerul sau partenera dvs. traversează un episod depresiv, ar fi bine să evitaţi decizii legate de o schimbare a locului de muncă, de o mutare sau de o achiziţie costisitoare.
Încercaţi să menţineţi o ordine în viaţa de zi cu zi: trezitul, spălatul pe dinţi, mesele, plecările, sosirile. Raporturile cu persoane ce suferă de depresii grave seamănă adeseori cu statul în echilibru pe un balansoar, echilibrul între asistenţa concretă pe care o acordaţi şi sentimentul de tristeţe şi milă. Uşuraţi situaţia bolnavului, dar nu luaţi toate greutăţile asupra dvs. Respectul de sine şi sentimentul propriei valori nu trebuie să se piardă.
Nu vă implicaţi excesiv
Încercaţi să nu luaţi în nume personal apatia, furia sau pretinsul dezinteres al membrului de familie bolnav. Depresia este cea care intră în felul acesta în prim plan, făcându-se vizibilă.
Găsiţi o cale de mijloc
Studiile arată că atât un angajament prea mare, cât şi o poziţie critică exagerată a celor apropiaţi pot avea un efect negativ asupra evoluţiei bolii. Aceste moduri de comportament duc la recidive şi la spitalizări mai frecvente. În plus, sporesc stresul şi împovărează şi mai mult persoanele care au nevoie de ajutor. Cele mai bune sunt calmul şi un soi de resemnare blândă. Spunându-vă: "Asta este, nu pot face prea mare lucru" veţi reuşi să ajutaţi mai mult şi mai bine.
Stabiliţi limite
Încercaţi să vorbiţi cu bolnavul despre propriile dvs. sentimente. Nu trebuie să suportaţi sau să înghiţiţi tot. "Cred că exagerezi cu boala, iar eu nu mai rezist. Plec să mă plimb şi revin la ora 19". Asemenea lucruri pot fi spuse cu conştiinţa împăcată atunci când "încărcătura" devine prea mare. Purtaţi discuţii oneste. Spuneţi ce vă displace în viaţa cotidiană, de ce aveţi nevoie. Aveţi dreptul să vă exprimaţi dorinţele.
Percepeţi şi momentele frumoase ale vieţii
Cu toată povara care vă apasă, nu chiar totul este cenuşiu. În viaţa de zi cu zi există şi momente plăcute. O cutie cu fotografii sau scrisori vechi, la care să vă uitaţi împreună, o excursie, o emisiune atractivă pe micul ecran, o masă plăcută luată împreună, grădinăritul în doi, îngrijirea animalelor, toate acestea vă pot ajuta să deveniţi conştienţi că momentele frumoase există.