În primul rând, gândiți-vă la dvs.
Sună poate cam egoist, dar ca să ajuți pe altul, trebuie să te ajuți în primul rând pe tine. Gândiți-vă la instrucțiunile de salvare dinaintea unui zbor, când pasagerii sunt rugați ca în cazul unui eveniment critic, să-și pună mai întâi lor înșiși masca de oxigen, înainte să se preocupe de tovarășii de călătorie care au nevoie de ajutor. Creați-vă mici spații libere în viața de zi cu zi, faceți plimbări sau sport, întâlniți-vă cu prietenii, faceți-vă dvs. înșivă un bine - pentru a vă umple rezervele de energie. Și nu vă simțiți vinovați din această cauză.
Aveți încredere în specialiști
Nu încercați să salvați bolnavul de unul singur. Dacă starea de deprimare, furia, izolarea și apatia durează mai mult, cereți ajutorul unui specialist: medicului de familie, unui psihiatru sau unui psihoterapeut. Și propuneți o discuție comună, la care să fiți și dvs. admis. E important să știți care este starea exactă a bolnavului. În plus, există clinici care organizează consultații pentru membrii familiei. Iar dacă persoana bolnavă are gânduri suicidare, priviți lucrurile cu multă seriozitate. În cazuri acute, sunați la 112 sau la serviciul de salvare al unei clinici psihiatrice.
Lămuriți copiii, rudele și prietenii
În cazul când sunteți părinți, vorbiți cu copiii despre boală, pe înțelesul lor. Explicați-le că depresiile nu durează veșnic. Spuneți-le deschis prietenilor sau rudelor ce se-ntâmplă în familia dvs. și de ce nu participați mai des la întâlnirile cu ei. Este mult mai simplu decât să țineți ascunse problemele cu care vă confruntați.
Cereți ajutor
Prietenii, vecinii și rudele vă pot ușura povara, având grijă de copii, făcând cumpărături sau gătind. În plus, e important ca dvs. și bolnavul să rămâneți în contact cu alte persoane și să nu vă izolați.
Amânați deciziile importante
Atâta vreme cât partenerul sau partenera dvs. traversează un episod depresiv, ar fi bine să evitați decizii legate de o schimbare a locului de muncă, de o mutare sau de o achiziție costisitoare.
Creați ritualuri
Încercați să mențineți o ordine în viața de zi cu zi: trezitul, spălatul pe dinți, mesele, plecările, sosirile. Raporturile cu persoane ce suferă de depresii grave seamănă adeseori cu statul în echilibru pe un balansoar, echilibrul între asistența concretă pe care o acordați și sentimentul de tristețe și milă. Ușurați situația bolnavului, dar nu luați toate greutățile asupra dvs. Respectul de sine și sentimentul propriei valori nu trebuie să se piardă.
Nu vă implicați excesiv
Încercați să nu luați în nume personal apatia, furia sau pretinsul dezinteres al membrului de familie bolnav. Depresia este cea care intră în felul acesta în prim plan, făcându-se vizibilă.
Găsiți o cale de mijloc
Studiile arată că atât un angajament prea mare, cât și o poziție critică exagerată a celor apropiați pot avea un efect negativ asupra evoluției bolii. Aceste moduri de comportament duc la recidive și la spitalizări mai frecvente. În plus, sporesc stresul și împovărează și mai mult persoanele care au nevoie de ajutor. Cele mai bune sunt calmul și un soi de resemnare blândă. Spunându-vă: "Asta este, nu pot face prea mare lucru" veți reuși să ajutați mai mult și mai bine.
Stabiliți limite
Încercați să vorbiți cu bolnavul despre propriile dvs. sentimente. Nu trebuie să suportați sau să înghițiți tot. "Cred că exagerezi cu boala, iar eu nu mai rezist. Plec să mă plimb și revin la ora 19". Asemenea lucruri pot fi spuse cu conștiința împăcată atunci când "încărcătura" devine prea mare. Purtați discuții oneste. Spuneți ce vă displace în viața cotidiană, de ce aveți nevoie. Aveți dreptul să vă exprimați dorințele.
Percepeți și momentele frumoase ale vieții
Cu toată povara care vă apasă, nu chiar totul este cenușiu. În viața de zi cu zi există și momente plăcute. O cutie cu fotografii sau scrisori vechi, la care să vă uitați împreună, o excursie, o emisiune atractivă pe micul ecran, o masă plăcută luată împreună, grădinăritul în doi, îngrijirea animalelor, toate acestea vă pot ajuta să deveniți conștienți că momentele frumoase există.