Rugăciunile colective
La universitatea americană din Carolina de Nord, mileniul trei a început cu un experiment şocant pentru lumea ştiinţifică: testarea puterii de vindecare prin rugăciune! O temă mistică, proprie lumii ecleziaste, devenise obiect de studiu pentru cercetătorii din domeniul medical. Un celebru cardiolog, doctorul Randolph Byrd, şi-a propus să verifice acţiunea credinţei în Dumnezeu asupra bolnavilor cardiaci. Ignorând suspiciunea şi ironia confraţilor, el a intrat în legătură cu parohul unei biserici din San Francisco, pe care l-a determinat să se roage, alături de enoriaşii săi, pentru un număr de 393 de bolnavi, victime ale unui atac cardiac. Aflaţi la distanţă, oamenii nu ştiau pentru cine se roagă, după cum nici bolnavii nu ştiau că se roagă cineva pentru ei. Rezultatele studiului au fost surprinzătoare: lotul de bolnavi care beneficiase de sprijin prin rugăciune îşi scurtase, cu 50%, timpul de vindecare, faţă de restul pacienţilor internaţi în spital, iar peste 30% din ei şi-au regăsit definitiv sănătatea, spre deosebire de bolnavii neintegraţi în experiment. Raportul lui Byrd a fost primit cu mare scepticism de către comunitatea medicală americană, care a pus la îndoială profesionalismul anchetei, acuzând erori de interpretare a datelor. Iată însă că peste doar un an, experimentul a fost repetat la Kansas City's Mid - America Heart Institute, utilizându-se aceeaşi metodă, pe un număr mai mare de cardiaci: 990 de bolnavi, care supravieţuiseră unui infarct. Rezultatul a fost aproape identic: 30% din pacienţi şi-au regăsit rapid starea de sănătate, ca urmare a rugăciunilor. Dr. Williams Harris, unul dintre cercetătorii care au condus studiul, s-a declarat siderat, dar şi fascinat de rezultatele obţinute. Când presa i-a cerut să rezume rezultatul cercetărilor sale, a ridicat din umeri, declarând: "Pacienţii pentru care s-au rostit rugăciuni au evoluat medical mult mai bine ca ceilalţi. Insist asupra a ceea ce comportă această frază".
Cu excepţia suspiciunilor formulate de către unii confraţi, cele două experimente s-au bucurat de o largă audienţă internaţională, ele fiind repetate atât în Japonia, cât şi în Franţa şi Italia. Noile studii au dus însă la noi întrebări, care fac obiectul unor cercetări actuale: o rugăciune rostită la căpătâiul unui bolnav are putere mai mare de vindecare decât aceea rostită la mare distanţă, de un necunoscut? Rugăciunile pentru oameni pe care nu îi cunoaştem funcţionează mai bine decât cele rostite pentru apropiaţi? Indiferent de natura răspunsului, cert este că studiile efectuate până în prezent sugerează existenţa unei structuri de energie universală, a unui spirit colectiv extrem de puternic, cu influenţă directă asupra formelor morfice, asupra bolii şi sănătăţii.
Descântec pentru un bob de grâu
Un medicament redutabil: memoria apei
Oricât ar părea de ciudat, teoria biologilor americani nu mai este aşa de singură şi de "şuie" în lumea ştiinţei mileniului trei. Cei mai îndrăzneţi dintre astrofizicieni şi matematicieni recunosc în afirmaţii publice, rostite şi scrise, prezenţa acestei "forţe fundamentale", existentă în centrul universului. Un experiment ieşit din comun, menit să pună în lumină existenţa unor forţe imateriale cu rol vindecător, îi aparţine unui medic homeopat: Leanna Standish, care a realizat cercetări exemplare asupra remediilor homeopatice în tratamentul SIDA. Doctor în farmacie, profesor asociat timp de doi ani al Universităţii Oxford şi membru al departamentului de fiziologie şi biofizică al Universităţii din Washington, ea s-a decis să studieze acupunctura şi homeopatia, într-o manieră care s-o ajute să înţeleagă modul de manifestare a câmpului energetic uman. Pe măsură ce avansa în studiul întreprins asupra creierului, şi-a dat seama că modul de funcţionare al sistemului nervos nu putea fi explicat doar prin biologie. Atunci a explorat conceptul unui sistem alternativ (prezent şi în filosofia şi medicina chineză şi indiană), bazat pe aure, câmpuri energetice, ce se întind pe o distanţă cuprinsă între 10 şi 14 centimetri în jurul corpului omenesc. Numită director de cercetare la "John Bastyr Nathuropathic College" din Seattle, dr. Leanna Standish a iniţiat un studiu asupra a 30 de indivizi bolnavi de SIDA, care au fost trataţi prin procedee medicale alternative, constând în remedii pe bază de plante, homeopatie, consiliere psihologică, medicină chinezească de corectare a aurei, hidroterapie şi terapie cu temperaturi ridicate (febră artificială), precum şi şedinţe colective de meditaţie. Rezultatele au fost neaşteptate, numărul supravieţuitorilor fiind superior celui estimat iniţial. Cum se explică un asemenea fenomen? Cercetătoarea americană a fost surprinsă de rezultat, dar totodată şi fericită. "Implicaţiile sunt considerabile", spune ea, "am dovedit că se poate obţine un efect biologic (vindecarea) şi fără participarea moleculară (exact ca în cazul experienţelor realizate pe bază de rugăciune). Pentru mine e clar că forţe imateriale, în cazul acesta aura şi memoria apei, pot transmite un program de vindecare complet. Concluzia? În straturile cele mai profunde ale realităţii materiale se află un soi de energie universală (pe care unii o numesc Dumnezeu) care răspunde atunci când este solicitată, corectând erorile din locurile unde această energie se află localizată în organismul uman."
Mr. Wright şi Krebiozenul
Ştiinţa medicală nu poate explica acest fenomen şi nici pe cel al vindecării prin rugăciune. Dacă ar exista explicaţii, lupta contra cancerului ar fi cunoscut progrese considerabile, pentru că şi negii sunt nişte formaţiuni tumorale, benigne ce-i drept, dar care cresc prin stimularea cu un virus.
Apelul la imaginaţie, la psihic, la mobilizare în lupta cu boala, deşi aflat în stadiul de faptă neexplicată ştiinţific, nu poate fi totuşi trecut cu vederea. Iată un exemplu celebru, cu mult mai expresiv şi dramatic decât negii vindecaţi prin hipnoză: cazul Wright. Bolnav pe moarte din cauza unui limfosarcom, Robert Wright era atins de formaţiuni mari tumorale răspândite pe întreg corpul. Bietul om îşi aştepta sfârşitul cu resemnare, când cineva i-a adus o revistă în care era vorba despre un medicament miraculos anticancer, ce urma să apară în farmacii: Krebiozen. Bolnavul şi-a implorat familia şi pe medicul din spital să-i procure şi lui "minunea" cu ajutorul căreia presimţea că se va vindeca. Din nefericire, medicamentul se afla încă în stadiul de experiment, fiind testat pe o duzină de bolnavi voluntari. Mr. Wright a insistat însă cu o aşa disperare, încât în cele din urmă, câteva caşete au ajuns şi la el. După numai trei zile, numărul tumorilor s-a înjumătăţit. Foarte repede, bolnavul s-a dat jos din pat, a început să se plimbe vesel şi glumeţ prin saloane, încercând să le ridice moralul celorlalţi muribunzi. După două luni, toate urmele de tumori de pe corpul lui dispăruseră. În mod bizar, ceilalţi participanţi la experiment muriseră toţi. Presa s-a dezlănţuit contra medicamentului, pe care l-a prezentat acum drept o escrocherie. Mr. Wright a citit toate articolele şi, la scurt timp după aceea, boala i-a revenit. Însănătoşit prin speranţă şi motivaţie, când ele au dispărut, boala necruţătoare l-a înhăţat. Uneori, psihicul, o redutabilă forţă nematerială, este mai puternic decât orice medicament.
Cere şi vei avea
Practic, toţi specialiştii care au studiat fenomenul de vindecare spirituală au ajuns la aceeaşi concluzie: acolo, în cer, cineva ne iubeşte şi ne ajută. Japonezul Yujiro Ikemi, unul dintre cei mai reputaţi cercetători din domeniul remisiilor spontane (pe care lumea neştiinţifică le numeşte "miracole"), propune următorul model: "Toate nivelurile de organizare ale fiinţei vii sunt conectate cu altele, superioare, într-o relaţie ierarhică, astfel încât schimbările produse la un anumit nivel implică schimbări la toate nivelele. Elementul spiritual provoacă schimbări atât de puternice la nivelul sistemului imunitar, încât îi modifică organizarea la nivel subatomic, determinând vindecarea". Medic practician, japonezul îşi însoţeşte afirmaţia de un caz, acela al unei bolnave care s-a vindecat spontan de scleroză în plăci. Remisiile în cazul acestei boli sunt destul de frecvente, dar femeia în cauză a cunoscut o vindecare totală în zone ale corpului greu de recuperat. Şi în cazul ei, la mijloc s-a aflat rugăciunea. Într-o noapte, o voce ciudată a trezit-o, îndemnând-o să-i ceară sprijin lui Dumnezeu. "Cere şi vei avea." Emoţionată de întâmplare, a început să plângă şi să se roage din adâncul sufletului. La un moment dat, a simţit o furnicătură în corp "ca un soi de descărcare electrică, o senzaţie scăpărătoare, de parcă prin braţe şi prin picioare îmi curgeau şuvoaie întregi de scântei". A doua zi dimineaţă, copiii şi soţul ei au rămas sideraţi când au găsit-o în bucătărie, pregătindu-le micul dejun. "O remisie spontană de pe urma unei scleroze în plăci este posibilă", spune Yujiro Ykemi, "dar o însănătoşire deplină, fără urme de boală, reprezintă ceva ce un medic nu îl poate explica. Dar m-aş bucura să ştiu cum s-a întâmplat, pentru a fi capabil să folosesc şi eu acest procedeu."
Puterea lobului temporal drept
De la autoritatea sa confirmată de "doctor în medicină", Melvin Morse, autorul cărţii "Conexiunea Divină" (s-a scris pe larg despre ea în paginile revistei), nu ezită să afirme că: "Trupul omenesc nu este o masă solidă, ci un sistem de particule mici sau puncte de energie, separate între ele prin spaţii şi menţinute în ansamblu printr-un câmp electric echilibrat. Când aceste particule nu se află la locul lor, boala se manifestă în corp. Vindecarea spirituală e o metodă de a repune aceste particule la locul lor şi de a le reconferi armonia pierdută. Dovada cea mai evidentă se află în raporturile precise de vindecare spirituală spontană. În toate cazurile e clară implicarea lobului temporal drept (emisfera dreaptă a creierului), care determină mecanismul de vindecare şi restaurarea modelului iniţial sau a câmpului morfic, responsabil de remediile specifice corpului fizic. În calitate de medic, de doctor în medicină, nu e nevoie să apelez la credinţa mea pentru a studia vindecarea spirituală. Probele ştiinţifice atestă faptul că lobul temporal drept are facultatea de a vindeca, mai ales atunci când este activat prin intermediul a ceea ce majoritatea absolută a oamenilor numesc «Dumnezeu»". Pentru a-şi întări afirmaţia, Melvin Morse citează un alt gigant al ştiinţelor medicale: chirurgul şi fiziologul francez (şi totodată scriitor celebru), distins cu Premiul Nobel, Alexis Carrel, care, după ce a studiat mai multe cazuri de remisie spontană, a ajuns la concluzia că "există un loc unde se derulează evenimente de maximă importanţă medicală şi care aruncă o lumină nouă asupra sistemului nervos".
"Cred că locul acela este lobul temporal drept", spune Morse. "Locul în care gândirea noastră interacţionează cu acel câmp energetic universal, Dumnezeu. Vindecarea spirituală ne serveşte ca să ne atragă atenţia asupra rolului constant pe care spiritul îl joacă în restabilirea sănătăţii."
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
