PLANTELE MEDICINALE
În tratamentul acestei categorii de afecţiuni se folosesc trei tipuri de plante: vermifugele (care distrug organismele parazite din tubul digestiv), tonicele amare (care favorizează peristaltismul) şi laxativele (care accelerează tranzitul intestinal şi favorizează astfel expulzarea paraziţilor de pe traiectul digestiv).
Pelinul (Artemisia absinthium) - este printre cele mai cunoscute şi totodată printre cele mai eficiente vermifuge din flora noastră medicinală. Principiile sale active sunt toxice pentru majoritatea tipurilor de viermi intestinali, precum şi pentru protozoarul Giardia lamblia. Mai mult, pelinul este un puternic tonic amar, care favorizează mişcările tubului digestiv şi implicit eliminarea paraziţilor intestinali.
Se foloseşte sub formă de pulbere, din care se ia de 3-4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, în cure de maximum zece zile, urmate de zece zile de pauză.
Tinctura de vetrice (Tanacetum vulgare) - este un antiparazitar digestiv mai puternic decât pelinul şi, în plus, poate fi administrată pe perioade de timp mai lungi. Este foarte eficientă în tratamentul teniei, limbricilor, oxiurilor, infestărilor cu giardia. Ca adjuvant, este valoroasă împotriva chisturilor hidatice şi împotriva trichinelozei.
Se administrează sub formă de tinctură, din care se ia câte o linguriţă de patru ori pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Este prezentă într-o proporţie semnificativă, alături de pelin, în produsul "Antigiardia", fabricat de laboratoarele "Dacia Plant".
Plantele amare - amplifică efectele tratamentelor vermifuge propriu-zise, stimulează mişcările tubului digestiv, ceea ce pe de o parte favorizează desprinderea paraziţilor de pe pereţii organelor pe care sunt fixaţi, iar pe de altă parte, favorizează acţiunea în profunzime a vermifugelor.
Plantele laxative - se administrează la 4-7 zile după începerea tratamentelor cu vermifuge sau cu alte antiparazitare digestive, pentru a favoriza eliminarea cât mai rapidă a ouălor viermilor din organism. Vă recomandăm o cură de 10-14 zile cu tinctură de fructe de soc (Sambucus nigra) sau cu decoct de cruşin (Rhamnus frangula), sau cu pulbere de volbură (Convolvulus arvensis).
Aplicaţii externe
Se folosesc mai ales în tratamentul oxiurilor, având un efect vermifug direct şi foarte rapid.
Clismele - se fac vreme de o săptămână, zilnic, cu o infuzie combinată, obţinută din trei plante: seminţe de in (Linum usitatissimum), flori de muşeţel (Matricaria chamomilla) şi iarbă de pelin (Artemisia absinthium). Iată modul de preparare, pentru o jumătate de litru: se pun într-o cană de apă câte o linguriţă din fiecare plantă şi se lasă la macerat de seara până dimineaţa, când se filtrează. După filtrare, maceratul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă se opăreşte cu încă o cană de apă clocotită şi se lasă să se răcească vreme de 15 minute, după care se filtrează. În final, se combină ambele extracte şi se obţine aproximativ o jumătate de litru de preparat, care se introduce călduţ în colon, cu ajutorul irigatorului sau al parei pentru clismă.
Băile de şezut - au un efect foarte puternic, pentru că pot folosi unele plante toxice extrem de eficiente în combaterea viermilor intestinali.
Vă recomandăm baia de şezut cu infuzie combinată de ferigă (Dryopteris filix-mas) şi pelin (Artemisia absinthium). Reţeta: 1 lingură de rădăcină de ferigă şi 10 linguri de iarbă de pelin se pun la macerat în doi litri de apă, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineaţa până după-amiază). După trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, în timp ce planta rămasă se pune în alţi doi litri de apă clocotită şi se lasă să stea acoperită până se răceşte, după care se filtrează. În final se combină cele două preparate (maceratul şi infuzia răcită), care se vor pune în apa de baie, ce va fi la o temperatură de 38-39 de grade Celsius. Baia de şezut durează 20-30 de minute, după care pacientul se va usca puţin prin tamponare cu prosopul şi va rămâne să se odihnească la loc foarte călduros, vreme de jumătate de oră. Această procedură se face zilnic, vreme de o săptămână. Atenţie, preparatul nu se foloseşte decât extern, întrucât este foarte toxic. De asemenea, nu se fac băi ale întregului corp cu extract de ferigă.
APITERAPIA
Între preparatele stupului, propolisul se distinge printr-o acţiune vermifugă puternică şi printr-o toleranţă excelentă a organismului faţă de el, în curele de lungă durată cu acest remediu. Se ia sub formă de tinctură, care se administrează astfel: dimineaţa, pe stomacul gol, se pun câte 20 de picături de tinctură pe trei bucăţele de pâine (în total vor fi deci 60 de picături la o doză), care se înghit într-o singură repriză. Cu 30 de minute înaintea mesei de prânz şi a cinei se mai iau câte 50 de picături, de asemenea puse pe o bucăţică de pâine. Tratamentul durează vreme de 14-21 de zile şi are efecte spectaculoase în combaterea protozoarului Giardia lamblia, dar şi a teniei sau a limbricilor.
Alimentele-medicament
Usturoiul - este cel mai popular vermifug din medicina populară românească, fiind folosit pe scară largă atât pentru combaterea, cât şi pentru prevenirea infestărilor cu viermi intestinali. El inhibă dezvoltarea sau chiar distruge majoritatea paraziţilor tubului digestiv, fiind extrem de eficient în tratamentele de lungă durată. Se fac, de regulă, cure de 2-3 luni, timp în care se consumă 4-6 căţei de usturoi pe zi. La copii se administrează dimineaţa şi seara câte un sfert de pahar de lapte în care s-au pus doi căţei de usturoi zdrobiţi în prealabil.
Seminţele de dovleac - sunt extrem de eficiente în combaterea tuturor paraziţilor intestinali. Iată o reţetă de medicină monahală excelentă pentru eliminarea teniei şi a ascarizilor: se amestecă 200 de grame de seminţe de dovleac proaspăt măcinate cu râşniţa electrică de cafea cu 200 grame de miere şi cu 100 ml de lapte până se formează o pastă. Preparatul obţinut se împarte în trei părţi egale şi se ia din oră în oră câte o parte, până se termină. La trei ore după administrarea acestei paste se ia un laxativ puternic (tinctură de fructe de soc, decoct de cruşin). Tratamentul se face dimineaţa, pe stomacul gol, şi durează 3-7 zile la rând.
Pătrunjelul - frunzele şi seminţele sunt foarte eficiente pentru combaterea oxiurilor. Se foloseşte în alimentaţie în cantităţi cât mai mari şi pe cât posibil netrecut prin foc.
Ţelina - frunzele au efecte similare cu cele de pătrunjel. De asemenea, se foloseşte în cantităţi cât mai mari în alimentaţie.
Ceapa crudă - este excelentă pentru prevenirea parazitozelor digestive. Persoanele cu un grad crescut de risc (care locuiesc cu animale de companie sau care sunt nevoite să lucreze în medii cu risc ridicat de contaminare) ar fi bine să consume zilnic următorul tip de salată: două cepe de mărime medie se taie cubuleţe şi se combină cu o legătură de pătrunjel tăiat fin, cu o linguriţă de oţet de mere, cu două linguriţe de ulei de măsline şi cu un vârf de cuţit de sare. Se consumă această salată zilnic, de preferinţă la masa de prânz.
Condimentele - unele dintre ele sunt excelente preventive şi adjuvante în tratamentele parazitozelor tubului digestiv. Iată care sunt cele mai active din punct de vedere terapeutic: hreanul (în special contra teniei), scorţişoara, coriandrul, anasonul, tarhonul, oregano. Acelaşi efect salutar în această categorie de afecţiuni îl au două tipuri de oleaginoase: alunele şi nucile, care de asemenea vor fi consumate în mari cantităţi (în locul altor tipuri de grăsimi).
Năutul - două mâini de boabe se spală şi se pun la macerat, de seara până dimineaţa, în jumătate de litru de apă. Dimineaţa se filtrează, boabele de năut se folosesc în alimentaţie (vor fierbe mult mai repede, fiind înmuiate în prealabil), iar zeama rezultată se bea pe parcursul unei zile. Maceratul la rece de năut este un vermifug foarte puternic, care atacă practic toate tipurile de paraziţi intestinali.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
