Numit iniţial Uniunea Salvaţi Bucureştiul, apoi, în variantă extinsă, Uniunea Salvaţi România (USR), noua formaţiune a promis că va lupta pentru o ţară curată. Majoritatea membrilor ei erau tineri şi nu aveau experienţă în arena politică, o arenă care miroase mai degrabă a praf de puşcă, decât a apă de trandafiri. Totuşi, curăţia şi promisiunile lor au convins, şi românii au aşteptat de la ei să lupte pe viaţă şi pe moarte cu vechile partide, încremenite în ticăloşii: corupţie, nepotism, minciuni, lipsa oricăror viziuni constructive. Din păcate, o prea mare fragilitate internă, marcată de o prea mare diversitate a opiniilor politice, a micşorat viteza de înaintare a USR. Piatra de încercare a fost recenta iniţiativă de referendum pe tema familiei (modificarea Constituţiei, astfel încât documentul final să nu permită decât căsătoria între un bărbat şi-o femeie) care a rupt partidul în două. O ramură "progresistă", majoritară în Biroul Permanent, a decis să se pronunţe împotriva referendumului şi să promoveze parteneriatul civil al cuplurilor de acelaşi sex, în vreme ce Preşedintele Nicuşor Dan a demisionat, motivându-şi gestul prin faptul că partidul nu promisese acest demers în campanie. A urmat apoi un referendum intern, încheiat duminica aceasta, în care progresiştii au câştigat cu 52,7%. Victoria lor echivalează cu o înfrângere pentru Nicuşor Dan. Deşi a avut de partea lui aproape jumătate din partid, el este hotărât să nu mai revină în sânul organizaţiei pe care a propulsat-o de la nivelul unui ONG bucureştean, la cel al unui partid naţional.
"Mi-am dat demisia, pentru că USR-ul şi-a modificat discursul din campania electorală"
- Domnule Nicuşor Dan, în urmă cu mai puţin de un an, porneaţi în campania electorală cu un partid nou şi curat, în care mulţi români şi-au pus speranţele. Astăzi, după un referendum intern, partidul pare rupt în două, măcinat de o profundă criză. Cum s-a ajuns aici?
- Imediat după campania electorală pentru alegerile locale, am spus că singura şansă pentru intrarea în parlament a unui partid nou este ca acel partid să strângă oameni din societate, de diferite convingeri ideologice, dar uniţi în jurul unor teme fundamentale: cheltuirea corectă a banilor publici, reforma administraţiei publice, şcoala adaptată la viaţa reală şi la piaţa muncii, management performant în spitale, depolitizarea tuturor organismelor publice etc. Am mai spus, având experienţa din Bucureşti a USB-ului, că tema cea mai dificil de gestionat este dezbaterea progresist-conservatoare pe teme ca familia. Din păcate, discuţia pe tema familiei a stârnit multe pasiuni, mulţi au uitat de temele care ne-au adus împreună şi am ajuns la acest referendum.
- Aţi demisionat din partid, deşi aproape jumătate din USR, adică 47,3%, au mers pe mâna dumneavoastră, susţinând neutralitatea în privinţa referendumului. Vă menţineţi decizia de a nu reveni în partid?
- Sunt un om de cuvânt. Mi-am dat demisia în momentul în care USR-ul şi-a exprimat o opţiune, ca partid politic, pe tema referendumului pentru familie, modificându-şi discursul din campania electorală. Am spus că nu voi reveni în USR dacă USR îşi păstrează poziţia. Şi-a păstrat-o, eu nu revin. Cred că în politică, în viaţă în general, e important să faci ce-ai spus că faci.
- Oare nu merită să luptaţi pentru crezul dvs. politic, care a dat mari speranţe unei părţi a electoratului?
- E nerelevant ce poziţii interne se exprimă într-un partid, importantă este poziţia oficială a partidului. Or, USR-ul este acum un partid care are o poziţie oficială diferită de ce a spus în campanie, iar eu nu pot să îi fiu membru. E o chestiune de principiu. Şi mai e ceva. Partidul care şi-a propus să reformeze societatea în ansamblu, şi în care mulţi şi-au pus speranţele, se defineşte prin acest referendum intern, ca un partid al aspiraţiilor minorităţilor. Duce, astfel, dezbaterea politică în zona tradiţii contra modernism, o temă care ar fi trebuit să rămână a societăţii. E periculos ca tema dominantă în politică să devină tradiţii contra modernism şi nu cine fură contra cine nu fură, iar USR-ul contribuie, din păcate, la această modificare de paradigmă.
"USR nu este un partid în care oamenii din el depind de lider"
- Eu sunt fidel unui mod de organizare democratică a unui partid. USR nu este un partid în care oamenii din el depind de lider. Membrii noştri nu au intrat în politică pentru a fi şefi de pieţe sau şefi de deconcentrate. Ei sunt independenţi, spre deosebire de celelalte partide unde depind de conducere şi unde, dacă se supără conducerea, sunt daţi afară din partid. Singura mea soluţie faţă de un partid care, prin organe reprezentative, susţine altceva decât în campanie, este demisia.
- Oare ruptura provocată de referendum ar putea fi definititivă, în USR, generând o nouă formaţiune, decisă să vă urmeze platforma politică?
- E o întrebare care ţine de ce se întamplă în interiorul USR-ului, iar eu nu am făcut şi nu fac publice chestiunile interne.
"În 2020, voi candida la Primăria Bucureştiului"
- Cum credeţi că va afecta această criză a USR, politica românească? Mai face partidul opoziţie la politica PSD?
- Chiar dacă s-a văzut mai greu, parlamentarii USR au făcut opoziţie la derapajele majorităţii PSD-ALDE din parlament, în special pe temele fierbinţi, care ţin de justiţie şi de economie. E adevărat, a fost o întârziere în a face opoziţie la acţiunile PSD din zona guvernamentală. Sunt convins că USR-ul va continua să o facă.
- Credeţi că USR mai are vreo şansă să intre în parlament, la alegerile viitoare, cu noua sa configuraţie ideologică?
- Răspunsul trebuie dat de alegători, care sunt tot timpul mai inteligenţi decât noi. În opinia mea, şansele sunt mici.
- Ieşirea din partid înseamnă şi ieşirea dvs. din viaţa politică?
- Rămân în continuare în parlament, unde vreau să mă ocup de două proiecte. Cu unul dintre ele am rămas dator bucureştenilor, e vorba de o lege a taximetriei care să rezolve problema competiţiei neloiale, care are mai multe aspecte. Din cauza aceasta, marea majoritate a taximetriştilor din Bucureşti lucrează peste zece ore pe zi, şase zile din şapte. Un altul e legat de transparenţă - o lege a Monitorului Oficial pentru actele normative, în care să existe şi o secţiune de dezbatere publică. În momentul de faţă, există o lege a transparenţei decizionale, care spune că orice autoritate publică trebuie să consulte cetăţenii, timp de 30 de zile, pentru orice act normativ pe care îl emite. În practică, această consultare nu are loc, dacă vorbim de autorităţile locale, la nici 5% dintre ele. În opinia mea, soluţia este un portal unic, unde autorităţile să fie obligate să îşi publice actele normative, iar fără o dovadă că ele au trecut pe acolo, actele normative să nu poată intra în vigoare. Aş vrea ca, în felul acesta, autorităţile locale să dea socoteală cetăţenilor, pentru fiecare lucru pe care îl fac. În plus, mă interesează, în continuare să candidez la Primăria Bucureştiului, în 2020. Este un loc pentru care m-am pregătit. Sigur, în măsura în care se va concretiza în continuare o formaţiune politică în care să mă regăsesc, bineînţeles că voi intra în ea. Dacă nu, voi candida la primărie ca independent.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
