NICUȘOR DAN - Ex-președinte USR: "Cred că în politică, la fel ca și în viață, e important să faci ce-ai spus că faci"

La începutul fostei campanii electorale, multă lume a fost surprinsă de apariția unui partid "alb-ca-zăpada".

Numit ini­țial Uniunea Salvați Bucureștiul, apoi, în variantă extinsă, Uniunea Salvați România (USR), noua formațiune a promis că va lupta pentru o țară curată. Majoritatea membrilor ei erau tineri și nu aveau experiență în arena politică, o arenă care miroase mai degrabă a praf de pușcă, decât a apă de trandafiri. Totuși, curăția și promisiunile lor au convins, și românii au așteptat de la ei să lupte pe viață și pe moarte cu vechile partide, în­cre­menite în ticăloșii: corupție, nepotism, min­ciuni, lipsa oricăror viziuni constructive. Din pă­cate, o prea mare fragilitate internă, marcată de o prea ma­re diver­si­tate a opiniilor politice, a micșorat vi­­teza de înain­tare a USR. Piatra de încercare a fost recenta inițiativă de referendum pe tema fa­miliei (modi­ficarea Constituției, astfel încât do­cu­men­tul final să nu permită decât căsătoria între un bărbat și-o femeie) care a rupt partidul în două. O ramură "progresistă", majo­ritară în Bi­roul Permanent, a decis să se pronunțe îm­potriva referendumului și să promoveze parte­neriatul civil al cuplurilor de același sex, în vre­me ce Pre­șe­din­tele Nicușor Dan a demisionat, moti­vân­du-și ges­tul prin fap­tul că partidul nu pro­misese acest de­mers în campanie. A urmat apoi un referendum in­tern, încheiat dumi­nica aceasta, în care progresiștii au câști­gat cu 52,7%. Vic­toria lor echivalează cu o înfrângere pen­tru Nicușor Dan. De­și a avut de partea lui aproape jumătate din partid, el este hotărât să nu mai revină în sânul organizației pe care a propulsat-o de la nivelul unui ONG bucu­reștean, la cel al unui partid național.

"Mi-am dat demisia, pentru că USR-ul și-a modificat discursul din campania electorală"

- Domnule Nicușor Dan, în urmă cu mai puțin de un an, porneați în campania electorală cu un partid nou și curat, în care mulți români și-au pus speranțele. Astăzi, după un referen­dum intern, partidul pare rupt în două, măcinat de o profundă criză. Cum s-a ajuns aici?

- Imediat după campania electorală pentru alegerile locale, am spus că singura șansă pentru intrarea în parlament a unui partid nou este ca acel partid să strângă oameni din societate, de diferite convingeri ideologice, dar uniți în jurul unor teme fundamentale: cheltuirea corectă a banilor publici, reforma administrației publice, școa­la adaptată la viața reală și la piața muncii, management performant în spitale, depolitizarea tuturor organismelor publice etc. Am mai spus, având experiența din București a USB-ului, că tema cea mai dificil de gestionat este dezbaterea progresist-conservatoare pe teme ca familia. Din păcate, discuția pe tema familiei a stârnit multe pasiuni, mulți au uitat de temele care ne-au adus împreună și am ajuns la acest referendum.

- Ați demisionat din partid, deși aproape jumătate din USR, adică 47,3%, au mers pe mâna dumneavoastră, susținând neutralitatea în privința referendumului. Vă mențineți deci­zia de a nu reveni în partid?

- Sunt un om de cuvânt. Mi-am dat demisia în momentul în care USR-ul și-a exprimat o opțiune, ca partid politic, pe tema referendumului pentru familie, modificându-și discursul din campania electorală. Am spus că nu voi reveni în USR dacă USR își păstrează poziția. Și-a păs­trat-o, eu nu revin. Cred că în politică, în viață în general, e important să faci ce-ai spus că faci.

- Oare nu merită să luptați pentru crezul dvs. politic, care a dat mari speranțe unei părți a electoratului?

- E nerelevant ce poziții interne se ex­primă într-un partid, im­portantă este po­ziția oficială a parti­dului. Or, USR-ul este acum un partid care are o poziție oficială diferită de ce a spus în cam­pa­nie, iar eu nu pot să îi fiu mem­bru. E o chestiune de prin­ci­piu. Și mai e ceva. Partidul care și-a pro­­­pus să refor­meze so­cietatea în ansamblu, și în care mulți și-au pus spe­ranțele, se definește prin acest referendum in­tern, ca un partid al aspirațiilor minorităților. Du­ce, ast­fel, dezbaterea politică în zona tra­diții con­tra mo­dernism, o temă care ar fi trebuit să ră­mâ­nă a societății. E periculos ca tema dominantă în po­li­tică să devină tradiții contra modernism și nu ci­ne fură contra cine nu fură, iar USR-ul con­tri­bu­ie, din păcate, la această modificare de pa­ra­dig­mă.

"USR nu este un partid în care oamenii din el depind de lider"

- Alți lideri de partid încearcă să câștige războiul, atrăgându-și de partea lor liderii de filiale, care în cazul dvs. sunt numeroși...

- Eu sunt fidel unui mod de organizare de­mocratică a unui partid. USR nu este un partid în care oamenii din el depind de lider. Membrii noștri nu au intrat în politică pentru a fi șefi de piețe sau șefi de deconcentrate. Ei sunt indepen­denți, spre deosebire de celelalte partide unde de­pind de conducere și unde, dacă se supără con­du­­­cerea, sunt dați afară din partid. Singura mea so­­luție față de un partid care, prin organe repre­zen­ta­ti­ve, susține altceva decât în campanie, este demisia.

- Oare ruptura provocată de referendum ar putea fi definititivă, în USR, ge­nerând o nouă formațiune, decisă să vă urmeze platforma politică?

- E o întrebare care ține de ce se întamplă în interiorul USR-ului, iar eu nu am făcut și nu fac publice chestiunile interne.

"În 2020, voi candida la Primăria Bucureștiului"

- Cum credeți că va afecta această criză a USR, politica românească? Mai face partidul opoziție la politica PSD?

- Chiar dacă s-a văzut mai greu, parlamentarii USR au făcut opoziție la derapajele majorității PSD-ALDE din parlament, în special pe temele fier­binți, care țin de justiție și de economie. E ade­­vărat, a fost o întârziere în a face opoziție la ac­­țiunile PSD din zona guvernamentală. Sunt con­vins că USR-ul va continua să o facă.

- Credeți că USR mai are vreo șansă să intre în parlament, la alegerile viitoare, cu noua sa configurație ideologică?

- Răspunsul trebuie dat de alegători, care sunt tot timpul mai inteligenți decât noi. În opinia mea, șansele sunt mici.

- Ieșirea din partid înseamnă și ieșirea dvs. din viața politică?

- Rămân în continuare în parlament, unde vreau să mă ocup de două proiecte. Cu unul din­tre ele am rămas dator bucureștenilor, e vorba de o lege a taximetriei care să rezolve problema com­petiției neloiale, care are mai multe aspecte. Din cauza aceasta, marea majoritate a taxime­triș­tilor din București lucrează peste zece ore pe zi, șase zile din șapte. Un altul e legat de trans­pa­rență - o lege a Monitorului Oficial pentru actele normative, în care să existe și o secțiune de dez­ba­tere publică. În momentul de față, există o lege a transparenței decizionale, care spune că orice au­­toritate publică trebuie să consulte ­ce­tă­țenii, timp de 30 de zile, pentru orice act nor­ma­tiv pe care îl emite. În practică, această consul­tare nu are loc, dacă vorbim de autoritățile lo­cale, la nici 5% dintre ele. În opinia mea, so­luția este un por­tal unic, unde autoritățile să fie obligate să își pu­blice actele normative, iar fără o dovadă că ele au trecut pe acolo, actele nor­mative să nu poată in­tra în vigoare. Aș vrea ca, în felul acesta, au­toritățile locale să dea socoteală cetățenilor, pen­tru fiecare lucru pe care îl fac. În plus, mă inte­resează, în continuare să candidez la Primăria Bucureștiului, în 2020. Este un loc pentru care m-am pregătit. Sigur, în măsura în care se va con­cretiza în continuare o formațiune politică în care să mă regăsesc, bineînțeles că voi intra în ea. Dacă nu, voi candida la primărie ca independent.