- Vara, tot mai mulţi oameni se plâng de faptul că reţin apa în organism, cu consecinţe nefaste în planul sănătăţii: ochi umflaţi, picioare de elefant, mâini "dospite", hipertensiune. Din ce cauză apar aceste probleme?
- Aşa cum se ştie, circa 75% din corpul nostru este apă, pe care o găsim atât în celule, cât şi în afara lor, inclusiv în vasele sanguine şi limfatice; apa intră şi în componenţa unor ţesuturi, de exemplu a muşchilor şi a pielii. Într-un organism viu, trebuie să existe un echilibru între ceea ce intră în sistem şi ceea ce iese. Noi bem zilnic între 0,5 şi 1,5 litri de lichide, mai luăm încă un litru de apă din alimente şi mai producem în organism încă vreo 250 ml, deci aportul zilnic este în jur de trei litri. Există, apoi, trei mari căi de eliminare: prin urină pierdem 0,5-1,5 litri, prin scaun se elimină încă circa 200 ml, iar prin transpiraţie şi expiraţie, încă un litru. La omul sănătos rezultă, aşadar, un bilanţ spre zero. Pot apărea însă şi dezechilibre. Echilibrul apei în corp este controlat de mai multe mecanisme; când acestea sunt perturbate, intră în acţiune unii factori cu rol reglator, iar când şi aceştia sunt depăşiţi, apar bolile.
Retenţia de apă se referă la problemele legate de eliminare. Altfel spus, avem în corp prea multă apă, care poate fi sau nu însoţită şi de prea mult sodiu (ştiut fiind că sarea are tendinţa să reţină apa!). Cele mai multe situaţii de retenţie de apă se produc datorită insuficientei eliminări pe cale urinară (pentru că prin urină se elimină cea mai mare cantitate de apă). Retenţia de apă apare atunci când rinichii au probleme funcţionale. Uneori, când există o problemă la nivelul căilor urinare (calculi renali, adenom de prostată, cancer de prostată etc.), urina este dificil de eliminat şi se acumulează în vezica urinară sau se poate întoarce spre rinichi, producând hidronefroză. Poate să apară chiar retenţia acută de urină (globul vezical), caz în care trebuie intervenit pentru deblocarea căilor urinare. Alteori, retenţia de apă e cauzată de modul în care funcţionează vasele de sânge sau inima. De exemplu, în caz de insuficienţă cardiacă, inima nu mai pompează eficient sângele, iar în consecinţă apare umflarea picioarelor, mai ales seara. Acest fenomen este agravat dacă se consumă sare, pentru că sarea are tendinţa să reţină apa. Un alt mecanism prin care poate să apară retenţia de apă este proasta funcţionare a unor glande endocrine, cum ar fi tiroida (care are un rol foarte important în metabolism) sau suprarenalele (care secretă hormoni cu rol important în reglarea eliminării urinei). Uneori, fluctuaţiile hormonale ce apar premenstrual sau în perioada instalării menopauzei ori în perioada de sarcină pot fi cauzele ce duc la eliminarea deficitară a apei din organism. În sinteză, principalele cauze ale retenţiei de apă pot fi: insuficienţa renală sau cardiacă, hipotiroidia, tulburările circulaţiei limfatice, căldura excesivă, sarcina, consumul prea mare de sare.
Retenţia de apă este favorizată şi de lipsa exerciţiului fizic, de statul prea mult în picioare, de expunerea la căldură prea mare, de stofa vasculară proastă, de stres etc.
- Există semne clare care indică faptul că reţinem apa în organism?
- Cea mai frecventă formă sub care se observă excesul de apă în corp sunt edemele, care devin vizibile la picioare. Ele apar adesea la persoanele care au varice sau tulburări ale circulaţiei limfatice, mai ales dacă acestea nu respectă indicaţia de a diminua consumul de sare. Perioada verii predispune şi ea la edeme, pentru că excesul de căldură duce la dilatarea vaselor de sânge de la picioare şi favorizează staza limfatică şi venoasă. În general, dacă apar astfel de probleme, disconfortul aduce persoana la medic. Pentru că pot fi mai multe cauze posibile, este bine ca pacienţii să se adreseze la început medicului internist, nefrologului sau cardiologului, urmând ca, ulterior, să se verifice şi sistemul endocrin.
- Cum putem să ne protejăm de aceste fenomene nedorite?
- În primul rând, trebuie evitată căldura excesivă; de exemplu, putem face mai frecvent duşuri reci la picioare. Apoi, trebuie să limităm consumul de sare (bolnavii de inimă pot folosi sare fără sodiu) şi de alimente foarte sărate (conserve, murături, sticksuri). Putem consuma în schimb alimente diuretice naturale, care ajută funcţia rinichilor şi a inimii (rădăcina de ţelină şi de pătrunjel, pepenii, fasolea verde, castraveţii) sau îmbunătăţesc circulaţia limfei şi starea peretelui venos (sucurile de citrice). De asemenea, se recomandă alimentele care conţin potasiu, în special fructe şi legume proaspete (caise, prune, struguri, afine, banane etc.), cu excepţia cazurilor de insuficienţă renală, în care regimul este indicat de specialistul nefrolog. În cazul problemelor tiroidiene, se recomandă alimente bogate în iod (nuci, alge marine). De asemenea, în perioada caniculară trebuie evitate băuturile alcoolice, mâncărurile foarte iuţi sau cu multe grăsimi, pentru că întreţin setea şi astfel creşte aportul de lichide. În fine, se recomandă să se facă mişcare, mai ales exerciţii care să favorizeze întoarcerea sângelui spre inimă. Dacă circulaţia limfatică e deficitară, se pot face şi masaje de drenaj limfatic.
- Ce soluţii naturale ne oferă medicina alternativă, pentru a scăpa de acest disconfort?
- În privinţa indicaţiilor terapeutice, medicina alternativă vine cu multe soluţii, mai ales cu diuretice naturale, care ajută funcţia rinichilor şi a inimii. Din remediile mai cunoscute de la noi din ţară, putem enumera câteva plante diuretice şi drenoare limfatice: urzica, mătasea de porumb, coada-calului, brusturele, păpădia, lumânărica, albăstrelele, splinuţa, măceşele, turiţa mare, boabele de ienupăr, frunzele de frasin şi mesteacăn, frunzele şi fructele de afin. Putem însă adăuga şi alte remedii care pot ajuta inima şi circulaţia sanguină: frunze, flori şi fructe de păducel, lipicioasă, tapaşnic, sânziene, rozmarin, sulfină, ginkgo biloba. Cel mai eficient este ca medicul specialist să realizeze o combinaţie de plante medicinale, care să fie administrată sub formă de pulbere sau macerat la rece.
Medicina tradiţională chineză recomandă pentru eliminarea edemelor unele plante diuretice, printre care: ramurile de dud alb şi de pin, seminţele de cardamon şi de pătlagină, troscotul, cicoarea, rostopasca.
Ayurveda are şi ea unele recomandări specifice: dacă edemele apar în urma unor acumulări toxice în corp (cazul insuficienţei renale cronice sau al alimentelor combinate incorect, ce produc metaboliţi toxici), sunt indicate la început postul şi remediile laxative, apoi consumul de alimente proaspete integrale, evitarea dulciurilor, a alcoolului, a alimentelor şi băuturilor încălzitoare, prăjite, greu de digerat. Dintre plantele medicinale se recomandă punarnava (Boerhavia diffusa), considerată regeneratoare pentru rinichi, indicată pentru toate bolile urinare, precum şi pulberea de lemn-dulce, cedru şi haritaki (Terminalia chebula), amestecată cu lapte.
Atunci când retenţia de apă este corelată cu unele dezechilibre sau flucturaţii hormonale (spre exemplu, perioada premenstruală sau cea din preajma instalării menopauzei), vor fi administrate plante care drenează vasele limfatice abdominale: bhringaraj (Eclipta alba), musta (Cyperus rotundus), gokru (Tribulus terrestris), nard (Nardostachys jatamansi).
- Cam "exotice" aceste plante medicinale... De unde pot fi procurate?
Bineînţeles că aceste suplimente se pot folosi împreună cu alte procedee care vizează reechilibrarea meridianelor corespunzătoare, adică se poate face în paralel acupunctură sau presopunctură. În cazul retenţiei acute de urină, se poate aplica şi căldură locală, sub formă de moxă, pe zona vezicii urinare.
Dintre produsele apicole recomandate în scopuri diuretice, aş enumera mierea, polenul de păpădie şi de iarbă-neagră, precum şi polenul de păducel.
Din zona de aromaterapie se pot folosi, mai ales în caz de probleme ale circulaţiei venoase, uleiurile esenţiale de chiparos (Cupressus sempervirens - în uz intern şi extern), ţelină şi portocal. De obicei, se administrează diluate în bază de ulei vegetal.
Dintre mineralele coloidale, cel mai potrivit pentru reechilibrare în caz de exces de apă în corp este Aurul coloidal, care are un rol echilibrant asupra întregului organism, el exercitându-şi efectele mai ales la nivelul inimii şi al vaselor de sânge. Acţiunea sa poate fi completată şi de cea a Cuprului coloidal, care acţionează mai ales la nivelul venelor, precum şi de Argintul coloidal, care stimulează diureza şi eliminarea apei prin transpiraţie.
- Tratamentele pe care le recomandaţi sunt universal valabile ori trebuie personalizate, în funcţie de particularităţile pacientului?
- De la caz la caz, schemele şi ingredientele pot varia, ţinând cont de cauza declanşatoare şi de particularităţi. Este indicat ca un tratament alternativ, care foloseşte plante medicinale sau suplimente gata preparate, să dureze minimum trei luni, chiar dacă se obţin rezultate bune încă din prima lună. Plantele acţionează mai blând şi mai lent, dar pot ajuta la o reglare mai bună din interior, fără efecte secundare nedorite, iar în final la refacerea organului afectat. E nevoie doar de puţină răbdare!
D-na dr. CRISTINA PAVEL poate fi contactată la Centrul Naturist de Sănătate "Steaua Divină" din B-dul Dimitrie Pompei nr. 3-5, sector 2, Bucureşti, tel. 021/233.19.50, 0733/014.160
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
