Iulie este luna secerişului grâului. Pe vremea copilăriei mele, ogrăzile caselor se deschideau ca să primească în ele câmpia. Mirosul cerealelor coapte şi-al primei pâini frământate din grâul acelui an te umpleau de o bucurie năpraznică. Scârţâitul căruţelor cuprindea înserările, umbra nucului din câmpie era tot mai căutată la ora mesei, iar râsetele fetelor înmiresmau bătătura morii. Astăzi, ca şi atunci, pâinea de toate zilele nu lipseşte de pe mesele noastre, chiar dacă şi-a pierdut gustul şi curăţia de altădată. Un specialist în economie agrară, profesorul Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE), ne dezvăluie starea actuală a grâului şi a politicii lui.
"Anul agricol e bun, cu mult peste media altor ani"
- D-le profesor, a venit din nou iulie, luna în care satele româneşti se pregătesc pentru marele eveniment al secerişului grâului. Am citit că România este din nou "Grânarul Europei". Exportăm masiv. Vom avea mai mult grâu decât anul trecut?
- În 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană, balanţa comercială la grâu era negativă. După 10 ani de la aderare, soldul balanţei este pozitiv şi în continuă creştere. Principalele state în care exportăm grâu sunt: Egipt, Iordania, Vietnam, Libia. Valoarea totală a exporturilor de grâu ajunge la 1.142.168.000 euro (în 2016). În anul 2013, România se afla pe locul trei, după Franţa şi Germania, la cantitatea de grâu exportată. În 2017, este posibil să fim pe locul unu. Aşa cum arată câmpurile cultivate cu grâu, se poate spune că este vorba de un an agricol bun, cu mult peste media ultimilor ani.
"Noi suntem vinovaţi că am acceptat să importăm pâine congelată"
- În ciuda acestei poziţii onorante, ocupăm tot un loc fruntaş, dar la importul de pâine congelată! Cum e posibil aşa ceva?
- Nu este un lucru de laudă că importăm produse de panificaţie pe care le-am produs acasă, până de curând, şi pe care am putea să le producem şi mai departe. La fel cum nu cred că este o politică bună să exportăm materii prime şi nu procesate, ca să le creştem valoarea adăugată. În ceea ce priveşte importul de produse de panificaţie, ca să vă ofer o cifră exactă, acesta are o valoare de 403.772.000 euro, de trei ori mai mare decât în anul 2007, ceea ce plasează România pe locul 15 din Uniunea Europeană la acest indicator. Principalele ţări din care România importă produse de panificaţie sunt Polonia, Germania, Italia şi Ungaria, deşi la producţia de grâu, toţi se află în urma noastră. Neplăcut este şi aspectul legat de importul de pâine congelată despre care consumatorul nu este informat corect. De asemenea, fabricile de pâine autohtone ar trebui să se preocupe de creşterea calităţii la făină, pâine şi produse de panificaţie, pentru a-şi satisface cumpărătorii, poate chiar cu o promovare ca produs românesc. Nu putem acuza hipermarket-urile pentru politica de import a produselor congelate! De vină suntem noi, românii, că am acceptat ca acestea să intre în interiorul oraşelor şi să concureze cu pâinea noastră care se vinde la "magazinele de cartier".
- O mare problemă este şi calitatea pâinii, "împănată" cu atâtea chimicale, încât a devenit un pericol pentru sănătate, după cum ne avertizează chiar organismele de protecţie a consumatorilor.
- Cred că e o exagerare să spunem că pâinea noastră nu este bună. Este mai curată şi mai sănătoasă decât pâinea de import, cu mai puţine chimicale, dar mai scumpă. Consumatorul nu are o cultură a calităţii şi nu alege cu prioritate produsele româneşti, ci se orientează, din lipsă de bani, către produsele mai ieftine, cumpărate din acelaşi loc. Trebuie să recunoaştem că este şi o problemă de fiscalizare şi de control fiscal. Am auzit mulţi producători de pâine care se plâng de evaziunea fiscală care se practică fără control. Aici trebuie să intervină urgent ANAF-ul.
- Cum vedeţi evoluţia agriculturii româneşti, sub guvernele aflate la conducerea ţării, după 1989?
- După reforma agricolă din 1990, agricultura nu a depins şi nu cred că va depinde de un guvern sau de un ministru, ci direct de producători. În schimb, depinde foarte mult de condiţiile climatice care pot fi fatale, atâta timp cât suprafeţele irigate sunt foarte reduse. Ceea ce mă încurajează să sper în redresarea situaţiei irigaţiilor este faptul că la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este ministru unul dintre cei mai buni specialişti pe care i-am cunoscut şi cu care am lucrat: Petre Daea.
"Secara este a doua cereală panificabilă, după grâu"
- Pe lângă grâu, în România se mai cultivă şi alte cereale autohtone, precum secara, orzul, ovăzul. Cât de mare este diversitatea cerealieră românească?
- Producţia totală de cereale din România este de 21.764.816 tone, în anul 2016. În această structură remarcăm şi producţia de secară, orz, orzoaică şi ovăz. Secara este a doua cereală panificabilă după grâu, iar în anul 2016, producţia de secară este de 25.931 tone, peste 50% din producţie fiind concentrată în regiunea Centru şi Sud-Vest Oltenia. Producţia de orz prezintă importanţă pentru industria berii şi pentru hrana animalelor. Aceasta însumează 1.267.722 tone, reprezentând o creştere de cinci ori faţă de anul 2007 (fiind considerată cea mai mare creştere din România). Ovăzul este considerat cea mai hrănitoare cereală, producţia ajungând la 381.359 tone, reprezentând o creştere de 51% faţă de 2007.
"Dacă s-ar cultiva pământurile transformate în pârloagă, România ar putea eradica foamea de pe glob"
- Ştim că Germania fabrică cea mai bună pâine din lume. Cum au reuşit nemţii să facă acest lucru şi ce ar trebui să înveţe românii de la agricultorii germani?
- Germania este un exemplu de succes în ceea ce priveşte performanţele obţinute în agricultură. Acest succes este datorat investiţiilor masive în tehnologie, sprijinului statului prin intermediul unor programe guvernamentale, încurajarea agriculturii biologice, încurajarea cercetării ştiinţifice. În anul 2009, am avut şansa să vizitez câteva ferme şi fabrici de procesare nemţeşti, în cadrul unui proiect de cercetare. Am vizitat cooperativa AGRAVIS RAIFFEISEN, cea mai mare cooperativă din nordul Germaniei, care urmăreşte întreaga filieră a produsului. Comercializarea în mediul rural se face în magazine cu marca Agravis, asigurând astfel stabilitate şi fidelizare pentru fermieri. O lecţie importantă pentru România o reprezintă crearea formelor de asociere pentru agricultură, astfel încât fermierii să obţină o serie de avantaje, precum: reducerea costurilor de producţie, creşterea capacităţii de negociere şi obţinerea unor preţuri de vânzare stimulative, accesul la fondurile europene şi altele. În plus, Germania este o ţară care îşi reconsideră tradiţia, chiar şi în reţetele de preparare a pâinii, spre bucuria "patriotică" a celor bucuroşi să mănânce o pâine bună şi sănătoasă, ca pe vremea bunicilor.
- Se ştie că în România există mari suprafeţe de pământ arabil care nu sunt cultivate, ci lăsate să devină pârloagă. De ce?
- Cu câţiva ani în urmă, nu se cultivau circa două milioane de hectare! La o producţie medie de numai 2.500 kg de grâu la hectar, rezultă 5 milioane de tone de grâu pierdute, ceea ce înseamnă circa 3,25 milioane tone de făină. Rezultă că am putea să producem suplimentar pâinea pentru 32 de milioane de oameni. Deci, pământul necultivat al României ar putea salva de la moarte toţi oamenii care sfârşesc azi de foame în întreaga lume. Agricultorii români ar putea eradica foametea letală de pe glob, cu o singură condiţie: să găsim metodele cu ajutorul cărora să-i stimulăm pe proprietarii de terenuri să le cultive şi să-i găsim pe cei care să cumpere această producţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
