- Cercetătoarea Elizabeth Blackburn, laureată a Premiului Nobel, a descoperit de ce oamenii îmbătrânesc în mod diferit. Şi ce avem de făcut, ca să trăim cât mai mult, fără boli şi dureri -
Cum se explică faptul că nu îmbătrânim toţi la fel? De ce doi oameni de vârstă egală arată, unul cu zece ani mai puţin, iar altul cu zece ani în plus? Şi cum poate fi încetinit declinul? Iată o enigmă ştiinţifică, a cărei dezlegare a fost tot atât de pasionantă ca un roman poliţist.
O vietate nemuritoare
Primul indiciu către decodarea secretului tinereţii a stat ascuns prin bălţi şi smârcuri, vreme îndelungată. Acolo l-a găsit, în 1984, o cercetătoare australiană, Elizabeth Blackburn, care în cele din urmă a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Medicină. Folosind instrumentele de lucru ale biologiei moleculare şi studiind probele de apă luate din iazuri, ea a reuşit să afle cum îşi poate păstra tinereţea materialul genetic din celulele organismului nostru. Căci de prospeţimea lui depinde dacă vom încărunţi prematur sau nu şi dacă oasele noastre se vor demineraliza şi vor deveni fragile. De milioane de ani, depozitarul acestor cunoştinţe preţioase era o bacterie numită Tetrahymena thermophile. Această vietate de dimensiuni microscopice şi prevăzută cu cili care îi permit să se deplaseze duce o existenţă complet banală: mănâncă, se înmulţeşte, iar mănâncă - şi nu îmbătrâneşte niciodată. Explicaţia? Ea beneficiază de o protecţie contra uzurii asigurată de segmentele de ADN, lungi şi mereu regenerate, situate la capetele lanţului genetic. Ele poartă denumirea de telomeri şi, pentru a ne ajuta să ni le imaginăm mai uşor, Elizabeth Blackburn le compară cu capetele întărite prin impregnare cu plastic ale şireturilor noastre de la pantofi.
În jurul anului 2000, a avut loc o întâlnire providenţială: Blackburn, stabilită deja la San Francisco, a cunoscut-o pe Elissa Epel, care tocmai se mutase în California, venind de la Facultatea de Psihologie a Univesităţii de elită Yale. Domeniul ei special de studiu: stresul extrem. Subiecţii: mame care îşi îngrijeau copiii grav bolnavi, zi şi noapte, fără pauză. Specialiştii ştiu că acest tip de sacrificiu reprezintă una dintre cele mai nemiloase suprasolicitări la care poate fi supus un om.
Curând, Epel şi Blackburn au început o colaborare intensă. "Am recoltat sânge de la mamele respective şi i-am examinat celulele", îşi aminteşte bioloaga. "La acelea dintre ele care se chinuiau cu copiii lor de mai multă vreme, nişte fiinţe distruse psihic, am găsit vătămări maxime în celule". Pentru cele două cercetătoare nu mai exista niciun dubiu. Au putut concluziona acum că nu numai efortul fizic peste măsură, alimentaţia greşită sau substanţele nocive, ci şi traumele psihice exercită o influenţă nefastă asupra protecţiei asigurate genelor. Cu cât această influenţă producea daune mai profunde, cu atât se constata o scurtare a telomerilor. Legătura de cauzalitate era limpede pusă în evidenţă de diagramele întocmite de Elissa Epel, pe baza probelor de sânge analizate. Uzura genetică era mai pronunţată la acele participante la studiu care aveau de suportat un stres mai împovărător.
De reţinut, însă, că nu ne vom realiza acest deziderat achiziţionând creme speciale, suplimente alimentare sau cocteiluri de vitamine, ci doar instituind în modul nostru de viaţă un echilibru înţelept, apt să creeze condiţii favorabile pentru o funcţionare normală a celulelor şi ţesuturilor din corpul nostru. Identificarea şi punerea în practică a metodelor optime de stimulare a activităţii telomerazei, pentru a împiedica scurtarea telomerilor - aceasta este formula unei tinereţi prelungite. Graţie experimentelor laborioase ale celor două pioniere în domeniu, noi avem astăzi posibilitatea "să combatem bolile cronice şi să ne îmbunătăţim durabil starea de sănătate, până la nivel celular". Aşa ne promit Blackburn şi Epel în cartea lor recent ieşită de sub tipar, cu titlul "Descifrarea procesului de îmbătrânire". În SUA, ea se află deja pe lista de bestseller-uri.
Cei şapte magnifici
1. Însuşirea unei strategii de gestionare eficientă a stresului.
2. Tratarea corespunzătoare a tulburărilor psihice, în cazul când există.
3. O alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, concepută în virtutea unor principii bine fundamentate.
4. Alegerea şi practicarea consecventă a unui sport.
5. Căutarea permanentă a suportului social şi întreţinerea unei reţele de relaţii stabile.
6. Somn suficient - minimum şapte ore pe noapte.
7. Grija de a evita substanţele toxice, cum ar fi nicotina şi poluanţii din mediu, ca şi expunerea excesivă la radiaţii ultraviolete.
Fiecare dintre factorii enumeraţi mai sus dezamorsează o anumită sursă de risc. Fiindcă s-a demonstrat că telomerii au de suferit, în momentele când provocările vieţii ne fac să despicăm firul în patru şi să ne pierdem încrederea în propriile puteri. Dimpotrivă, se menţin în cea mai bună formă, atunci când noi ne fixăm obiective judicioase şi le atingem, chiar dacă au un grad înalt de dificultate.
Otrăvurile ce pătrund zilnic în corpul nostru nu pun în pericol numai ficatul şi plămânii, ci ne îmbătrânesc toate celulele din organism. Important este ca sănătatea să prospere în ansamblul ei, căci cine procedează selectiv, cine cade în capcana stratagemelor comerciale, cumpărând o cură de detoxifiere de la Plafar, în loc să facă regulat jogging sau îşi pune speranţa în vreun supliment de la care aşteaptă miracole nu va fi nici sănătos şi nici nu va trăi mai mult.
În prezent, ştiinţa este în măsură să ne arate concret câţi ani de sănătate se pot câştiga: mii de persoane, care au participat voluntar la un studiu de lungă durată, au fost ţinute sub observaţie timp de decenii, fiind supuse, periodic, unor examene medicale amănunţite. Un lucru a ieşit cu claritate în evidenţă: cu cât subiecţii au introdus în stilul lor de viaţă mai multe din comportamentele "sănătoase", recomandate în lista celor şapte factori, cu atât suferinţele bătrâneţii le-au apărut mai târziu. Ei au reuşit să-şi amâne începutul inevitabilului declin cu până la doisprezece ani.
Extrem de important! Echilibrul sufletesc are o importanţă egală cu modul cum ne îngrijim corpul. Epel şi Blackburn au confirmat prin experimentele lor influenţa de netăgăduit a psihicului asupra stării de sănătate. Tensiunea nervoasă permanentă inunda cu cortizol organismul mamelor deznădăjduite, care îşi îngrijeau copiii bolnavi, fără o clipă de odihnă. Acest hormon al stresului ne face irascibili, nervoşi, exagerat de sensibili, şi nu numai atât: el acţionează până la nivelul cel mai profund, în interiorul celulelor, împiedicând regenerarea telomerilor. Aşadar, stresul ne îmbătrâneşte. Aceasta ar fi una dintre explicaţiile unui fapt demult constatat de medici: persoanele care îşi duc viaţa într-un mediu social defavorizant, având sentimentul că sunt captive şi lipsite de apărare, riscă să dezvolte prematur afecţiuni ale sistemului cardiovascular, de exemplu. Din fericire, o simplă modificare de atitudine va produce efecte pozitive notabile. Oricine poate învăţa să-şi gestioneze stresul în aşa fel încât să-l facă mai puţin dăunător. Când ne rumegăm la nesfârşit problemele şi eşecurile, secreţia de cortizol se menţine abundentă şi duce la deteriorarea telomerilor. Dacă însă izbutim să ne detaşăm de ceea ce ne apasă şi să ne schimbăm gândurile, ne vom păstra tinereţea. S-a dovedit că şi meditaţia practicată cu regularitate, de asemenea, şi exerciţiile de respiraţie, ne pot ajuta în acest sens.
În fine, un punct esenţial din lista celor şapte factori este sportul. Chiar şi un exerciţiu fizic moderat ca intensitate constituie un mijloc foarte eficient de combatere a stresului şi a degradării. Antrenamentele susţinute consecvent stopează procesul de atrofiere a telomerilor.
În momentul de faţă, atenţia cercetătoarelor se concentrează asupra alimentaţiei, pentru a afla dacă unele dintre componentele ei sunt capabile să repare telomerii, prelungind viaţa. Potrivit observaţiilor de până acum, persoanele care mănâncă mai multe produse din cereale integrale, nuci, legume sau peşte, cu conţinut bogat de acizi Omega-3, au în celulele lor telomeri mai lungi decât cele care consumă de preferinţă pâine albă, carne, mezeluri sau meniuri de fast-food.
Foto: 123RF (3); CHF; amecenter.ucsf.edu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
