- Cercetătoarea Elizabeth Blackburn, laureată a Premiului Nobel, a descoperit de ce oamenii îmbătrânesc în mod diferit. Și ce avem de făcut, ca să trăim cât mai mult, fără boli și dureri -
Cum se explică faptul că nu îmbătrânim toți la fel? De ce doi oameni de vârstă egală arată, unul cu zece ani mai puțin, iar altul cu zece ani în plus? Și cum poate fi încetinit declinul? Iată o enigmă științifică, a cărei dezlegare a fost tot atât de pasionantă ca un roman polițist.
O vietate nemuritoare
Primul indiciu către decodarea secretului tinereții a stat ascuns prin bălți și smârcuri, vreme îndelungată. Acolo l-a găsit, în 1984, o cercetătoare australiană, Elizabeth Blackburn, care în cele din urmă a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Medicină. Folosind instrumentele de lucru ale biologiei moleculare și studiind probele de apă luate din iazuri, ea a reușit să afle cum își poate păstra tinerețea materialul genetic din celulele organismului nostru. Căci de prospețimea lui depinde dacă vom încărunți prematur sau nu și dacă oasele noastre se vor demineraliza și vor deveni fragile. De milioane de ani, depozitarul acestor cunoștințe prețioase era o bacterie numită Tetrahymena thermophile. Această vietate de dimensiuni microscopice și prevăzută cu cili care îi permit să se deplaseze duce o existență complet banală: mănâncă, se înmulțește, iar mănâncă - și nu îmbătrânește niciodată. Explicația? Ea beneficiază de o protecție contra uzurii asigurată de segmentele de ADN, lungi și mereu regenerate, situate la capetele lanțului genetic. Ele poartă denumirea de telomeri și, pentru a ne ajuta să ni le imaginăm mai ușor, Elizabeth Blackburn le compară cu capetele întărite prin impregnare cu plastic ale șireturilor noastre de la pantofi.
Cercetătoarea australiană a observat că bacteria deținătoare a tinereții eterne posedă capacitatea de a-și reface neîncetat telomerii degradați. După această descoperire de însemnătate uriașă, Blackburn și-a pus întrebarea dacă nu cumva și omul ar avea posibilitatea de a-și prelungi tinerețea, ferindu-și de uzură și conservându-și intact, pentru cât mai mult timp, bagajul genetic al celulelor. Însă este omul în stare să facă ceea ce face Tetrahymena thermophile?
În jurul anului 2000, a avut loc o întâlnire providențială: Blackburn, stabilită deja la San Francisco, a cunoscut-o pe Elissa Epel, care tocmai se mutase în California, venind de la Facultatea de Psihologie a Univesității de elită Yale. Domeniul ei special de studiu: stresul extrem. Subiecții: mame care își îngrijeau copiii grav bolnavi, zi și noapte, fără pauză. Specialiștii știu că acest tip de sacrificiu reprezintă una dintre cele mai nemiloase suprasolicitări la care poate fi supus un om.
Curând, Epel și Blackburn au început o colaborare intensă. "Am recoltat sânge de la mamele respective și i-am examinat celulele", își amintește bioloaga. "La acelea dintre ele care se chinuiau cu copiii lor de mai multă vreme, niște ființe distruse psihic, am găsit vătămări maxime în celule". Pentru cele două cercetătoare nu mai exista niciun dubiu. Au putut concluziona acum că nu numai efortul fizic peste măsură, alimentația greșită sau substanțele nocive, ci și traumele psihice exercită o influență nefastă asupra protecției asigurate genelor. Cu cât această influență producea daune mai profunde, cu atât se constata o scurtare a telomerilor. Legătura de cauzalitate era limpede pusă în evidență de diagramele întocmite de Elissa Epel, pe baza probelor de sânge analizate. Uzura genetică era mai pronunțată la acele participante la studiu care aveau de suportat un stres mai împovărător.
Pasul următor a fost să se stabilească dacă și în celula umană poate funcționa principiul după care bacteria Tetrahymena thermophile își conservă substanța genetică. Și, într-adevăr, în finalul unei minuțioase munci de cercetare, Elizabeth Blackburn s-a considerat autorizată să afirme că efectele negative provenite din mediu sau din împrejurările traiului cotidian pot fi atenuate sau chiar anulate. La fel cum se întâmplă la micuța bacterie, există și în organismul uman diverse tipuri de celule dotate cu un mecanism de autosalvare, telomeraza, o enzimă cu acțiune reparatorie, care poate readuce telomerii la dimensiunea lor inițială. Iar Blackburn are acest vis: pornind de la descoperirile legate de telomeri, ea speră să prelungească durata noastră de viață cu cât mai mulți ani de sănătate și vigoare.
De reținut, însă, că nu ne vom realiza acest deziderat achiziționând creme speciale, suplimente alimentare sau cocteiluri de vitamine, ci doar instituind în modul nostru de viață un echilibru înțelept, apt să creeze condiții favorabile pentru o funcționare normală a celulelor și țesuturilor din corpul nostru. Identificarea și punerea în practică a metodelor optime de stimulare a activității telomerazei, pentru a împiedica scurtarea telomerilor - aceasta este formula unei tinereți prelungite. Grație experimentelor laborioase ale celor două pioniere în domeniu, noi avem astăzi posibilitatea "să combatem bolile cronice și să ne îmbunătățim durabil starea de sănătate, până la nivel celular". Așa ne promit Blackburn și Epel în cartea lor recent ieșită de sub tipar, cu titlul "Descifrarea procesului de îmbătrânire". În SUA, ea se află deja pe lista de bestseller-uri.
Cei șapte magnifici
Numărul "ingredientelor" necesare formulei de viață lungă, găsite de cele două cercetătoare, sunt șapte. Șapte paliere ale existenței, pe care fiecare dintre noi ar trebui să și le evalueze, pentru a le ordona mai bine.
1. Însușirea unei strategii de gestionare eficientă a stresului.
2. Tratarea corespunzătoare a tulburărilor psihice, în cazul când există.
3. O alimentație sănătoasă și echilibrată, concepută în virtutea unor principii bine fundamentate.
4. Alegerea și practicarea consecventă a unui sport.
5. Căutarea permanentă a suportului social și întreținerea unei rețele de relații stabile.
6. Somn suficient - minimum șapte ore pe noapte.
7. Grija de a evita substanțele toxice, cum ar fi nicotina și poluanții din mediu, ca și expunerea excesivă la radiații ultraviolete.
Fiecare dintre factorii enumerați mai sus dezamorsează o anumită sursă de risc. Fiindcă s-a demonstrat că telomerii au de suferit, în momentele când provocările vieții ne fac să despicăm firul în patru și să ne pierdem încrederea în propriile puteri. Dimpotrivă, se mențin în cea mai bună formă, atunci când noi ne fixăm obiective judicioase și le atingem, chiar dacă au un grad înalt de dificultate.
Otrăvurile ce pătrund zilnic în corpul nostru nu pun în pericol numai ficatul și plămânii, ci ne îmbătrânesc toate celulele din organism. Important este ca sănătatea să prospere în ansamblul ei, căci cine procedează selectiv, cine cade în capcana stratagemelor comerciale, cumpărând o cură de detoxifiere de la Plafar, în loc să facă regulat jogging sau își pune speranța în vreun supliment de la care așteaptă miracole nu va fi nici sănătos și nici nu va trăi mai mult.
În prezent, știința este în măsură să ne arate concret câți ani de sănătate se pot câștiga: mii de persoane, care au participat voluntar la un studiu de lungă durată, au fost ținute sub observație timp de decenii, fiind supuse, periodic, unor examene medicale amănunțite. Un lucru a ieșit cu claritate în evidență: cu cât subiecții au introdus în stilul lor de viață mai multe din comportamentele "sănătoase", recomandate în lista celor șapte factori, cu atât suferințele bătrâneții le-au apărut mai târziu. Ei au reușit să-și amâne începutul inevitabilului declin cu până la doisprezece ani.
Extrem de important! Echilibrul sufletesc are o importanță egală cu modul cum ne îngrijim corpul. Epel și Blackburn au confirmat prin experimentele lor influența de netăgăduit a psihicului asupra stării de sănătate. Tensiunea nervoasă permanentă inunda cu cortizol organismul mamelor deznădăjduite, care își îngrijeau copiii bolnavi, fără o clipă de odihnă. Acest hormon al stresului ne face irascibili, nervoși, exagerat de sensibili, și nu numai atât: el acționează până la nivelul cel mai profund, în interiorul celulelor, împiedicând regenerarea telomerilor. Așadar, stresul ne îmbătrânește. Aceasta ar fi una dintre explicațiile unui fapt demult constatat de medici: persoanele care își duc viața într-un mediu social defavorizant, având sentimentul că sunt captive și lipsite de apărare, riscă să dezvolte prematur afecțiuni ale sistemului cardiovascular, de exemplu. Din fericire, o simplă modificare de atitudine va produce efecte pozitive notabile. Oricine poate învăța să-și gestioneze stresul în așa fel încât să-l facă mai puțin dăunător. Când ne rumegăm la nesfârșit problemele și eșecurile, secreția de cortizol se menține abundentă și duce la deteriorarea telomerilor. Dacă însă izbutim să ne detașăm de ceea ce ne apasă și să ne schimbăm gândurile, ne vom păstra tinerețea. S-a dovedit că și meditația practicată cu regularitate, de asemenea, și exercițiile de respirație, ne pot ajuta în acest sens.
În fine, un punct esențial din lista celor șapte factori este sportul. Chiar și un exercițiu fizic moderat ca intensitate constituie un mijloc foarte eficient de combatere a stresului și a degradării. Antrenamentele susținute consecvent stopează procesul de atrofiere a telomerilor.
În momentul de față, atenția cercetătoarelor se concentrează asupra alimentației, pentru a afla dacă unele dintre componentele ei sunt capabile să repare telomerii, prelungind viața. Potrivit observațiilor de până acum, persoanele care mănâncă mai multe produse din cereale integrale, nuci, legume sau pește, cu conținut bogat de acizi Omega-3, au în celulele lor telomeri mai lungi decât cele care consumă de preferință pâine albă, carne, mezeluri sau meniuri de fast-food.
Telomerii ne transmit un mesaj încărcat de speranță: există, realmente, soluții anti-îmbătrânire. Însă ele nu se găsesc în tuburi și în cutiile cu tablete. Elissa Epel și Elizabeth Blackburn se pronunță categoric împotriva administrării acelor mult-lăudate suplimente, care urmăresc să activeze telomeraza. Dimpotrivă, bombardarea artificială a organismului cu această enzimă ar putea chiar să pună în pericol viața celor ce apelează la o asemenea terapie, căci există un anumit tip de celule care profită în mod special de prezența în exces și de hiperactivitatea telomerazei - și anume, celulele canceroase. Ar fi fatal să le încurajăm proliferarea. E mai înțelept să aplicăm zi de zi recomandările conținute în lista celor șapte factori. Aceasta este adevărata fântână a tinereții.
Foto: 123RF (3); CHF; amecenter.ucsf.edu