La noi, poate fi întâlnit frecvent în pădurile de stejar sau fag, convieţuind cu alţi arbuşti sau crescând în luminişuri, ori răsărind din iarbă, la marginea pădurii. Îl găsim şi în văile apelor curgătoare, însă - rareori, ce-i drept - chiar şi printre molizi, până la altitudini de 1.400 metri. Privit întotdeauna cu simpatie, a dobândit în decursul timpului felurite nume de alint. Astfel, în funcţie de zonă, i se mai spune şi alunaş, alunel sau fundici.
În ciuda aspectului ei delicat, tufa de alun are o longevitate apreciabilă: trăieşte 80-90 de ani. Este solid ancorată în sol, cu o rădăcină pivotantă viguroasă, dezvoltată sub pământ până la adâncimea de 90 de centimetri. Coroana stufoasă, formată din crengi drepte şi lungi, răsfirate încă de la bază, poartă frunze de formă rotundă spre ovală, terminate într-un vârf ascuţit şi acoperite cu perişori aspri. Florile sunt de două tipuri: cele mascule, mâţişorii de un galben palid, atârnă câte doi-trei din loc în loc, măsurând 4-7 centimetri în lungime, în vreme ce florile femele, apărute în lunile februarie şi martie, se găsesc ascunse în interiorul unor muguri mici, roşii, abia desfăcuţi.
Rămurelele flexibile ale arbustului se întrebuinţează la diverse împletituri, cum ar fi mobila de grădină sau coşurile. Lemnul de alun, elastic şi moale, se mai foloseşte la confecţionarea unor obiecte strunjite, ca şi la fabricarea cărbunelui pentru desen. Din seminţe se obţine prin presare un ulei cu multiple utilizări: în industria farmaceutică, în producţia de articole cosmetice şi săpunuri, ca lubrifianţi destinaţi mecanismelor fine, cum sunt ceasurile. Turtele rezultate în urma procesului de presare sunt la rândul lor valorificate în industria alimentară, ca materie primă pentru halva şi ciocolată.
Mituri şi basme
De asemenea, îl regăsim şi în basme. Cenuşăreasa primeşte în dar de la tatăl ei o crenguţă de alun, pe care o plantează la mormântul mamei. Într-o versiune rusească a aceleiaşi poveşti (din care mai există în jur de alte 500 de variante, pe lângă cea arhicunoscută, a lui Charles Perrault), Cenuşăreasa are trei alune magice, cu ajutorul cărora îşi procură rochia, pantofii şi caleaşca, fără de care n-ar fi putut merge la balul regal, unde urma să-l întâlnească pe prinţul ce-i era hărăzit.
Din nuiele de alun se făceau odinioară baghetele cu care fântânarii descopereau surse de apă ascunse şi se credea că, pentru ca ele să aibă într-adevăr puteri magice, trebuiau tăiate în anumite zile, considerate faste: de Bobotează, de Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică şi de Sânziene. Iar unii sunt şi astăzi convinşi că o rămurică de alun pusă la pălărie îl poate feri pe călător de pericolele unei furtuni.
Utilizări terapeutice
Uleiul extras din alune conţine substanţe valoroase: grăsimi, proteine, vitamine şi minerale. El produce efecte hipotensive şi vermifuge (împotriva teniei). Tenia este un parazit de care se scapă foarte greu. O puteţi elimina, luând câte o lingură de ulei de alune pe stomacul gol, în fiecare dimineaţă, timp de 15 zile.
Mâţişorii au acţiune sudorifică şi antipiretică, dar ceaiul preparat din ei se recomandă şi la tulburările de circulaţie, ca şi la obezitate. Infuzaţi 10 minute o lingură de mâţişori în 200 ml apă clocotită şi beţi 1-2 căni pe zi.
Scoarţa de alun se utilizează ca remediu antitermic în malarie.
Frunzele au proprietăţi astringente, vasoconstrictoare şi hemostatice. O linguriţă de frunze uscate şi măcinate, lăsate la infuzat 5-10 minute în 200 ml apă clocotită, ajută la stoparea hemoragiilor interne. Decoctul obţinut din 1 lingură de frunze, fierte 5 minute în 200 ml apă, se bea călduţ şi este indicat ca tratament pentru hemoroizi. Cu acelaşi decoct, de data aceasta rece, se badijonează de mai multe ori pe zi rănile care întârzie să se cicatrizeze, ulceraţiile, pecinginea şi bubele dulci. Dar atenţie: persoanele care se ştiu alergice la alune n-ar trebui să încerce niciuna din procedurile şi reţetele prezentate aici.
Reţete cu alune
Lichior de toamnă
Ingrediente: 250 g alune proaspăt culese şi curăţate de coajă, 700 ml rachiu de pere, 1 baton de vanilie tăiat în lung, 3 seminţe de cardamom zdrobite într-un mojar, 100 g miere, 125 ml apă caldă.
Mod de preparare:
* Tăiaţi mărunt alunele. Puneţi rachiul şi mirodeniile într-un borcan, pe care îl veţi aşeza pentru următoarele 4 săptămâni într-un loc unde poate primi destulă lumină. Agitaţi-l zilnic.
* Filtraţi depunerile de la fundul borcanului. Dizolvaţi mierea în apă şi amestecaţi-o cu depunerile. Turnaţi lichiorul în sticle şi nu le deschideţi decât după alte 4 săptămâni.
Fursecuri de casă
Ingrediente: 50 g alune curăţate de coajă, 100 g glazură de ciocolată amăruie, 1 linguriţă de ulei de cocos, câteva cuişoare măcinate, 2 picături de ulei eteric de vanilie.
Mod de preparare:
* Puneţi alunele într-un şervet de bucătărie făcut sul şi rostogoliţi-l încolo şi încoace, apăsându-l cu mâinile, pentru a desprinde pieliţa brună de pe seminţe. Îndepărtaţi-o şi tăiaţi alunele în bucăţi.
* Mărunţiţi glazura şi încălziţi-o cu luare-aminte în bain-marie, împreună cu uleiul de cocos. Amestecaţi bine. Adăugaţi alunele, pulberea de cuişoare şi uleiul eteric de vanilie.
* Îndată de compoziţia devine mai vârtoasă, luaţi cu o lingură mici grămăjoare din ea, aşezaţi-le pe o hârtie de copt şi lăsaţi-le să se întărească peste noapte.
Loţiune de corp
Ingrediente: 5 ml tinctură de alune, câte 5 picături din uleiuri eterice de litsea cubeba şi ienupăr, 15 ml ulei de alune, 30 ml ulei de jojoba, 50 ml hidrolat de lavandă, 1 sticlă de 100 ml cu pulverizator.
Mod de preparare:
* Puneţi tinctura de alune şi uleiurile eterice în sticla cu pulverizator şi agitaţi bine.
* Adăugaţi uleiul de alune, uleiul de jojoba şi hidrolatul de lavandă.
* Agitaţi energic loţiunea înainte de fiecare întrebuinţare, pentru ca hidrolatul să se amestece cu uleiurile.
Utilizare: Se poate aplica dimineaţa şi seara, pentru a îngriji pielea şi a-i da fermitate. Scuturaţi bine sticla, pulverizaţi şi apoi masaţi uşor.
Tinctură pentru îngrijirea pielii
Ingrediente: 13 frunze de alun, votcă (38%).
Mod de preparare:
* Tăiaţi mărunt frunzele şi puneţi-le într-un borcan cu capac. Turnaţi deasupra votcă, o cantitate suficientă pentru a acoperi complet frunzele.
* Lăsaţi borcanul să stea timp de 4 săptămâni într-un loc unde ajunge destulă lumină. Agitaţi-l în fiecare zi. După aceea, păstraţi lichidul într-o sticlă de culoare închisă.
Utilizare: Tinctura are acţiune astringentă, vasoconstrictoare şi cicatrizantă. Datorită proprietăţilor ei, este deosebit de indicată pentru îngrijirea pielii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
