TIA ŞERBĂNESCU - "Persoanele care vor să facă ceva pentru ţara lor nu intră în politică"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Nu se urmăreşte adevărul, ci înfundarea adversarului"

- Serialul dezvăluirilor din culisele politicii româneşti continuă cu episoade din ce în ce mai incitante şi mai grele de consecinţe. A venit rândul lui Dan Andronic, unul dintre consilierii de campanie ai multor lideri politici, să spună câte ce­­va din "ce ştie". După prinderea comică a lui Se­­bastian Ghiţă, urmează, probabil, alte dez­vă­lu­iri. Până la extrădarea sa din Serbia, se stră­duiesc să-i ţină loc Elena Udrea şi Traian Bă­ses­cu. În afara spectacolului mediatic, noi, elec­to­ratul, avem şi altceva de câştigat de pe urma acestei demascări de... "secrete"?

- Trebuie spus din capul locului că toţi cei care fac azi dezvăluiri, nu urmăresc să se afle adevărul, ci să-şi înfunde adversarul. Pe ideea că "dacă voi cădea, voi trage cât mai mulţi după mine". Alt­minteri, ar fi spus ce ştiau la vremea petrecerii tu­turor acestor fapte blamabile, ca să se ia măsuri imediat sau ca măcar opinia publică să fie în cunoş­tinţă de cauză. Lui Dan Andronic, de exemplu, i-au trebuit opt ani ca să-şi aducă aminte că pe 6 decembrie 2009, în seara alegerilor prezidenţiale, aşadar, a participat la o cină, la generalul Gabriel Oprea, alături de Codruţa Kovesi, George Maior, pe atunci şef al SRI, generalul Florian Coldea, prim-adjunct al şefului SRI, Neculai Onţanu, ge­neral în rezervă şi primar de sector, care unelteau pentru ca Traian Băsescu să câştige un al doilea mandat de preşedinte. De altfel, Coldea şi Kovesi l-ar fi asigurat că va câştiga. La care Băsescu replică, azi, că dacă i-ar fi spus aşa ceva, le-ar fi umplut "botul de sânge" - expresie de mardeiaş de Ferentari, care nu se potriveşte deloc cu statutul de fost preşedinte. Las că, dacă l-ar fi ajutat cineva atunci, mai degrabă l-ar fi umplut de pupături. Trecând peste asta, nimeni n-a înţeles ce se mai pu­tea schimba în acea seară, pentru a-i asigura victoria lui Băsescu. PSD a depus, de altfel, o contestaţie atunci, departajarea făcându-se la un număr mic de voturi. Mircea Geoană a şi trăit o noapte cu gândul că a câştigat alegerile. S-au renumărat voturile şi au ieşit şi mai multe pentru Băsescu, fiind recuperate din cele anulate iniţial.
După dezvăluirile de acum ale lui Andronic, PSD a profitat şi a cerut alcătuirea unei comisii parlamentare de anchetă, al cărei şef s-a autopropus Liviu Dragnea, că tot e expert în fraude electorale, după cum arată condamnarea penală definitivă pe care o are la activ. Însă, comisia a devenit caducă din momentul în care Parchetul General s-a auto­se­sizat şi a anunţat că începe o anchetă in rem pe acest subiect.
Una peste alta, cu astfel de dezvăluiri, autorii lor îşi cam fac harakiri, pentru că arată cât de implicaţi au fost în tot felul de jocuri dubioase, de aranjamente impure şi de fapte ticăloase, pe care le-au ţinut ferite de ochii publicului, până azi, când vorbesc doar pentru că au fost încolţiţi de Justiţie. Îşi riscă şi mai mult libertatea cu aceste auto­de­nunţuri. Sunt cel puţin complici. Dar au pretenţia să dizolve Sistemul pe care l-au creat şi întărit, pentru că acum s-a întors împotriva lor.

- Războiul nu se reduce însă la vorbe. Con­tinuă în Parlament iniţiativele de modificare sau adoptare a unor legi...

- Da, iar capacul l-a pus Traian Băsescu, care a depus câteva amendamente la Legea graţierii, încât l-a întrecut până şi pe Şerban Nicolae. Credeam că repulsia pe care o provoacă acţiunile antijustiţie ale lui Şerban Nicolae nu poate fi depăşită de nimeni. Iată că Băsescu reuşeşte performanţa. El a propus, nici mai mult nici mai puţin, decât o "graţiere largă", în care să intre toţi cei cu pedepse de până la zece ani, inclusiv cele pentru corupţie, nu şi faptele comise cu violenţă şi recidiviştii. Şi-a motivat demersul aşa: "Nu înseamnă că dacă a luat omul mită o dată, trebuie să-i distrugem toată viaţa. A fost tranziţie, acum trebuie să fie un moment zero pentru toţi, de la care să plecăm". Întâi, că nimeni nu le distruge viaţa corupţilor. Ei sunt privaţi de libertate pentru câţiva ani, nu pe viaţă, şi apoi vor continua să se bucure de banii obţinuţi ilicit. În schimb, ei au distrus economia, ţara, vieţile noastre, tot ce au putut. Apoi, cine îşi imaginează că, odată iertaţi, corupţii nu vor face la fel şi pe mai departe, dacă vor avea ocazia? Banul, ochiul dracului! Bă­sescu, chiar crede că are de-a face cu un popor de proşti, de ne livrează astfel de motivaţii? Această neruşinare e de speriat. Oamenii ăştia asunt capabili de orice. Nu poţi avea nici un dram de încredere în ei.

"Peste tot, serviciile secrete se implică în alegeri"

- Totuşi, pe unii dintre ei i-au votat mulţi. Pe de altă parte, aceste destăinuiri ne arată fapte la care nu ne-am fi aşteptat...

- Nu, nu e ca şi cum n-am şti că toate aceste lucruri se întâmplă în politică. Şi nu doar la noi. De aceea, în general, persoanele care au anumite competenţe şi calităţi umane şi vor să facă ceva pentru ţara lor, nu intră în politică, ca să nu fie presate de partide. Pentru că atunci, au terminat-o. De asemenea, nu e vreun secret că serviciile secrete se implică în alegeri, şi la noi, şi aiurea. Uneori, şi în alegerile din alte ţări. Nici nu vreau să mă gândesc câte dintre alegerile din diferite state europene, ca şi câte dintre deciziile majore luate în Comisia Europeană sau la vârful unor state membre UE au suportat influenţa rusească. Pentru că tot ce loveşte în UE serveşte Rusiei. Serviciile nu se im­plică însă numai în alegeri ci cu mult timp înaintea zilei scrutinului. Şi acest amestec este vizibil pentru un ochi atent şi antrenat să detecteze anumite sem­ne. Atacurile asupra unor politicieni, dezvăluirile pe surse din presă, situaţii com­promiţătoare create pentru a-l prinde în mijlocul lor pe câte un candidat şi aşa mai departe. Pe undeva, toate acestea sunt în "fişa postului", sub justificarea că serviciile slujesc "interesul naţional". Adică, dacă ele consideră că e primejdios ca un candidat să ajungă în fruntea statului, îl pot sabota, ori îi pot ajuta adversarul. La drept vorbind, toţi preşedinţii României de după 1989 - înainte nici nu mai vorbim - au fost rezul­tatul unor astfel de strategii, în care serviciile se­crete şi-au avut rolul lor. Cred că la fel şi premierii, şi alţi oficiali de rang înalt. Deci, nici unul nu a ajuns în funcţii înalte fără sprijinul sau girul ser­viciilor secrete. Ca dovadă, nici unul dintre pre­şedinţi sau premieri nu a fost deconspirat ca in­formator sau ofiţer al Securităţii comuniste. Şi e imposibil ca măcar unii să nu fi fost. Mai grav decât atât este că ambii preşedinţi de dreapta, Emil Cons­tantinescu şi Traian Băsescu, au dezamăgit prin comportamentul lor de după încheierea man­datelor. Amândoi şi-au schimbat discursul şi opţiu­nile. Una au susţinut ca preşedinţi - probabil pentru că n-au avut încotro, înţelegând că asta e direcţia de mers - şi alta după aceea. Constantinescu i-a sprijinit constant şi pe faţă numai pe candidaţii Stângii. Acum îl tămâiază pe Tăriceanu, pe care îl compară cu Reagan, Gorbaciov şi Margaret Thatcher; pe care îl consideră o speranţă a democraţiei. Tă­ri­cea­nu! Te cru­ceşti! Şi pentru ce? Pentru că Emil Cons­tan­ti­nescu vrea o sinecură de la Senat: să i se facă un ins­titut cu 36 de angajaţi în subordine, pe bani pu­blici. Iar Băsescu devine astăzi aliat al PSD în lupta anticorupţie.

"Puterea ticluieşte legi ciudate, care ne complică viaţa"

- Recent, a venit la Bucureşti prim-vicepre­şe­dintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. A avut întâlniri cu şefii celor două Camere parla­men­tare. Ce mesaj a dat?

- N-a fost numai Timmermans, ci şi o serie de experţi ai Comisiei Europene, care au avut între­vederi cu şefii mai multor instituţii, ca pentru un fel de evaluare. Timmermans a lăudat progresele din Justiţie, dar a avertizat guvernul că trebuie să con­tinue lupta anticorupţie. Şi a mai spus că se aşteaptă ca guvernul să se preocupe de guvernare, adică să lase alte prostii deoparte.

- Ce fel de prostii?

- De pildă, modificarea legislaţiei penale în favoarea infractorilor cu gulere albe, sau un act normativ ca legea salarizării unitare, o lege altfel necesară şi importantă, dar al cărei proiect nu are nici o noimă şi care provoacă mai degrabă dezechi­libre, decât să le rezolve pe cele existente. După un prim hei-rup asupra acestei legi, guvernul a anunţat că nu-şi asumă răspunderea pentru ea, iar Parla­men­­­tul, prin care majoritatea PSD-ALDE ar pu­tea-o trece fluierând, a tot amânat dezbaterea ei, spe­riat de reacţiile societăţii civile, ale specialiştilor şi sin­dicatelor. De vreme ce, şi guvernul, şi Parla­men­tul se dezic de legea asta, trebuie să fie ceva grav în legătură cu ea. Poate faptul că n-au de unde lua banii pentru toate măririle fabuloase prevăzute. Aşa a apărut zvonul că guvernul intenţionează să na­ţio­nalizeze pensiile private. PSD şi guvernul au negat vehement, iar şeful ASF, Mişu Negriţoiu, a fost ameninţat cu demiterea. Dar fum fără foc nu iese.
O altă ciudăţenie este inventarea impozitării pe gospodăria fiscală. Te impozitează, nici nu ştii prea bine pentru ce. Şi ei se încurcă în explicaţii. Încât ţi se face frică să mai câştigi un ban, că nu ştii cât te costă. Unde mai pui că pentru a da bani la stat vei fi nevoit să te înscrii la un consilier fiscal. În total, e nevoie de 35.000 de consilieri din ăştia. Păi nu sporeşti aparatul bugetar? S-ar putea ca tot ce va câştiga statul din această reformă să plătească pentru funcţionarea sistemului. Va spori şi biro­craţia, vom pierde şi mai mult timp cu decla­raţii pe la fisc şi, cu siguranţă, vor creşte birurile. Te întrebi, pe bună dreptate, ce are actuala lege privind cota unică de impozitare, care s-a dovedit eficientă şi bună pentru toată lumea, de trebuie schimbată? Răspunsul e simplu: tocmai de aia. De ce să meargă ceva în ţara asta? Dacă ceva funcţionează, e musai să fie înlocuit, poate ne blocăm. E o lege nesmintită a politicii dâmboviţene.