Am două motive să cred asta. Mai întâi, există eminenţe cenuşii în PSD, Liviu Voinea, de exemplu, care au criticat deschis cota unică atunci când a apărut şi au propus un impozit progresiv, iar 10% numai progresiv nu pare. Apoi, dincolo de teorii, guvernul acesta va avea nevoie de bani. De mulţi bani! Adevărul gol goluţ este că, mai devreme sau mai târziu, nu vom avea de unde să plătim noile majorări salariale. Şi e limpede că, aşa cum au făcut toate guvernările de stânga, la noi şi aiurea, nu se va apela la marii evazionişti, ci la eternul cetăţean B, căruia i se va stoarce şi ultima copeică, pardon, bănuţ din buzunar.
Să vă explic ce este cu acest cetăţean. Orice ţară are trei tipuri de contribuabili, să le spunem A, B, şi C. Cetăţenii din categoria A sunt cei foarte bogaţi, patronii de mari companii, investitorii cu milioane de dolari în conturi. Lor nu prea le poţi lua banii, pentru că nu au salarii, iar dacă vrei să le iei capitalul, acesta decolează rapid spre ţările calde, cum s-a întâmplat, de exemplu, în Grecia. Ei sunt efectiv prea bogaţi pentru a fi doar ai unei ţări. La noi, categoria aceasta este şi prea subţire, şi prea conectată la politică pentru a putea fi stoarsă. Ei mai degrabă profită, decât să piardă de pe urma vreunei guvernări.
Vine apoi catregoria B. Adică cetăţeni de mijloc, nici bogaţi, dar nici săraci, care trăiesc din salariu, au o casă şi o maşină şi nu ar vrea de la stat nimic. Doar să fie lăsaţi în pace să muncească şi, dacă nu cer prea mult, să nu li se ia şi pielea de pe ei. Problema acestei clase e grea: ea nu este la fel de numeroasă cum e clasa C, şi nici la fel de bogată cum e clasa A. Aşa că nu are pârghii prin care să apese clasa politică în favoarea propriilor interese. La noi, în România, această clasă abia scoate capul, timid, din criză.
Vine acum şi clasa C, cea a cetăţenilor săraci, care depind, într-un fel sau altul, de stat. Şi pentru că depind de stat, se şi uită mereu la el, poate, poate, pică ceva. Şi dacă nu curge, pică întotdeauna ceva, la fiecare campanie electorală.
Acum, marea problemă a clasei B este că, mai întotdeauna, politicienii se aliază cu clasa A (din care fac parte mulţi dintre ei) şi, pentru a obţine voturile clasei C, ca să se menţină la putere sau să acceadă la ea, iau şi pielea de pe clasa B.
Aşa se va întâmpla şi cu mult trâmbiţatul "impozit pe gospodărie" - "gospodăriile" care nu au nevoie de pomeni de la stat vor trebui să sape adânc în buzunar, ca să menţină un stat gonflat fără rost. E o vorbă în popor - "Baţi tot calul care trage mai bine la căruţă". Ferească Dumnezeu să moară acest cal, că rămânem cu căruţa în drum. Nu că ar fi prima oară...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
