Dorind să-şi răsfeţe clienţii de sărbători, caută să-şi menţină standardul care l-a consacrat, importând, direct de la producători, cel puţin zece soiuri de cafea rară, de cea mai înaltă calitate. Nu o dată, fiind la mijloc nenumărate solicitări de pe tot globul, producătorii sunt nevoiţi să-l amâne, omul fiind obligat să aştepte luni de zile, poate chiar ani, până primeşte marfa. Pentru cafeaua Sulawesi Kopi Tongkonan Toraja Gunung Sesean recunoaşte că a aşteptat "toată viaţa". De aceea, instruit în tainele cafelei de un armean veritabil (Avedis Carabelaian), este sigur că are la vânzare sortimente pe care nu le găseşti, unul lângă altul, la nici un magazin din Europa! Iubitor de arome rare, recomandă tuturor "să gândească bine" şi este mândru că ştie "taina armenească" a cafelei, de la vârsta de opt ani. Graţie lui, avem la un loc, în zilele de Paşti, secretele armeneşti care i-au dedulcit pe sultanii turci, în urmă cu peste 500 de ani, alături de "sfinţenia" de azi a cafelei din Sulawesi de Sud - una dintre cele 10.000 de insule ale Indoneziei.
"Regii cereşti" din Sumatra
- O reclamă turistică vorbeşte de "Ţinutul Sacru" din zona Toraja, situat în Sulawesi, una dintre insulele Indoneziei. Care sunt cafelele care au adus celebritatea acestor pământuri?
- Este normal să admirăm "ţinutul sacru" al acestor insule, din care numai zece sunt binecuvântate cu livezi de cafea. Dintre ele, Sumatra şi Sulawesi sunt dominate de "regii cereşti", Kopi Luwak şi Kopi Sulawesi Tongkonan Toraja Gunung Sesean - cele mai exclusiviste cafele din lume. Le avem aici, pe strada Radu Cristian nr. 6, pe amândouă: prima, cu 1.400 de lei, a doua cu 950 de lei kilogramul... Să nu uităm: Kopi Luwak este cafeaua preţuită de Vladimir Putin, iar Toraja Gunung Sesean este cafeaua lui Donad Trump. Bine ar fi să bea uneori fiecare din cafeaua celuilalt... Măcar acum, când SUA şi Rusia sunt supărate pe tema bombardamentelor din Siria! Vorbind de Kopi Luwak, ne amintim de civeta de palmier (Paradoxurus hermaphroditus), o specie de animal care se hrăneşte cu boabele coapte de cafea arabică, eliminându-le prin excremente, fără a le digera. Chiar dacă sâmburele, la interior, nu este digerat, enzimele din tubul digestiv al animalului îi dau o savoare grozavă, distrugându-i proteinele şi eliminându-i gustul amărui. Nu sunt mulţi fermierii care adună, cu destulă greutate, două-trei aici, alte două-trei la zece metri, excrementele, pe care le spală cu atenţie şi le prăjesc uşor, păstrând aroma "sâmburilor de cireaşă".
- De necrezut... În acest ritm, câtă cafea născută din stomacul luwak-ilor se obţine pe an?
- Cel mult 500 de kilograme! Animalele astea nu trăiesc decât în Sumatra şi Bali. Sunt mici, ca pisicile, şi nu mănâncă mult. Cafeaua obţinută se mai numeşte "Cafeaua Civet", şi a fost descoperită la începutul secolului al 18-lea, când cuceritorii olandezi au interzis băştinaşilor să bea cafea. De nevoie, indonezienii au început să folosească excrementele de Luwak, acţiune la care, iniţial, olandezii nu se opuneau. Dar au aflat curând marele secret, Kopi Luwak devenind în scurt timp şi băutura proprietarilor de plantaţii. Trebuie să vă informez că magazinul nostru importă circa 200 de kilograme anual, deci aproape jumătate din întreaga producţie!
- Cum reuşeau aceste civete să facă din boabele de cafea obişnuită ceva atât de special?
- Civetele sunt foarte... discriminatorii. Într-un proces numit "selecţie naturală", pisicile astea sălbatice aleg numai boabele cele mai coapte, mai roşii şi mai aromate pe care le pot găsi. Procesul digestiv îşi face treaba şi rezultă o cafea cu o textură fină, amăruie şi cu gust de nucă. Poftiţi şi gustaţi!
"Cafeaua este darul lui Dumnezeu. Papa Clement al VII-lea spunea că o ceaşcă de cafea te scapă de infern"
- Este o cafea rară, pe care o aştept de o viaţă! Este cultivată în mici grădini, de cele zece familii care formează tribul "Toraja". Toraja reprezintă unul dintre puţinele grupuri etnice din zona înaltă a insulei Sulawesi care au reuşit să-şi păstreze identitatea culturală şi sunt renumiţi artizani ai lemnului. Acest sortiment de arabica a dispărut de pe alte zone ale globului, din cauza producţiei reduse, iar cultivarea, recoltarea şi procesarea se fac manual, bob cu bob, ca la începuturile producţiei de cafea. Este un soi care satisface cele mai înalte cerinţe de calitate, cu o aromă inconfundabilă, o consistenţă intensă şi totuşi cremoasă, cu o tentă foarte uşor picantă. Producătorii Toraja respectă cele mai stricte reguli existente în lume şi sunt deosebit de corecţi. Nu există popor mai corect decât acest trib cultural. Mă refer la cultivatorii de cafea, în primul rând. De notat că recoltează numai fructele coapte, roşu închis, după care le pun la macerat în butoaie, în apă de izvor. Pulpa este îndepărtată manual de sâmbure, la fiecare bob în parte! După separarea boabelor, le spală şi le usucă pe nişte covoare făcute în familie. În final, boabele sunt depuse în săculeţi de un kilogram şi jumătate, apoi sunt introduse în mici butoaie sculptate din lemn local. Pe capacul butoaielor este încrustat un simbol. Sunt o mie de butoaie, avem o mie de simboluri. Niciunul nu se repetă.
- Adevărate mistere în jurul acestor boabe vrăjite...
- Într-adevăr, la cazinourile chinezeşti din zonă, jucătorii care beau această cafea au mult succes. Bineînţeles, cafeaua nu deşteaptă un om... Un om prost care o bea devine doar puţin mai agitat, dar un om deştept se schimbă, îşi arată inteligenţa, uimeşte pe toată lumea. Se ştie, cafeaua este darul lui Dumnezeu, iar papa Clement al VII-lea spunea că o ceaşcă de cafea te scapă de infern. Din păcate, nu toţi oamenii politici ştiu acest lucru. Şi nici unii oameni cu bani nu ştiu. Spre exemplu, dacă ciobanii mioritici ar încerca măcar să guste o ceaşcă, n-ar mai pierde sute de mii de dolari la ruletă. Ştiu unul care, cu câtva timp în urmă, a pierdut două milioane de euro. Spun doar atât: dacă ar fi băut o ceaşcă de Sesean, s-ar fi abţinut de la joc... Poate că aşa a vrut Dumnezeu, să-i dea peste nas: "Băi, nu mai juca, dacă nu ai băut Gunung Sesean...".
- Se bea multă cafea Sesean la noi?
- O beau cunoscătorii, chiar dacă costă 95 de lei suta de grame. Cei mai importanţi sunt lucrătorii IT. Ei beau cafea de calitate. De aceea le merge mintea. Oamenii din justiţie, îndeosebi din ministerul justiţiei, ar trebui să fie şi ei abonaţi la Seseanul nostru. Dacă ar fi băut de la noi un domn ca Florin Iordache ("Altă Întrebare"), spre exemplu, nu ar mai fi făcut gafa Ordonanţei 13. În politică, nici dictatorii nu beau cafea! Hitler n-a băut cafea. Stalin n-a băut cafea. Mao n-a băut cafea. Ceauşescu n-a băut cafea... Dar astea le spun în viitoarea mea carte: "Jurământul unui cafegiu".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
