"Pensie? Nici vorbă! Sunt doar o fetişcană! Am o mulţime de proiecte: un film documentar, înregistrări şi o mulţime de idei. Sunt recunoscătoare Destinului că pot să fac ceea ce iubesc cel mai mult", spunea într-un interviu recent marea divă a muzicii cubaneze, Omara Portuondo. Într-adevăr, la 86 de ani, dovedeşte o vitalitate aparte, o energie cu adevărat latino-americană, care o ajută să cânte şi să danseze molipsitor. Aşa se explică mulţimile de fani care umplu sălile de concert, gata mereu să cânte şi să danseze pe ritm de bolero, son şi guaracha.
Omara Portuondo este singura femeie inclusă în celebrul proiect - "Buena Vista Social Club", dar şi o supravieţuitoare, căci partenerii ei de documentar, disc şi proiect au dispărut, unul câte unul. Omara îşi aminteşte cu drag şi melancolie de Compay Segundo, Rubén González, Ibrahim Ferrer şi Pío Leyva, în a căror companie a pornit în periplul mondial din anii '90, scoţând la lumină, cu ajutorul regizorului german Wim Wenders, comoara muzicală ce aştepta în linişte, în Cuba, să fie descoperită. "Spre deosebire de unii dintre ei, eu am cântat de la debut fără pauză... Băieţii s-au stins din viaţă, dar îmi amintesc de fiecare în parte atunci când interpretez câte o melodie. Uneori îmi place să povestesc şi câte o anecdotă despre ei", spunea ea. Iar Omara chiar are ce povesti, căci a văzut multe în cei peste 70 de ani de carieră, mulţi dintre aceştia petrecuţi prin cele mai rafinate cluburi din Havana, dar şi pe cele mai selecte scene ale lumii. A cântat atât pentru protipendada cubaneză, cât şi pe ogoare, la câmp, ca să le ridice moralul ţăranilor, dar şi în faţa unor capete încoronate europene. Cu toate că în anii '60 a avut şansa să fugă din Cuba în SUA, împreună cu sora ei, Omara nu a făcut-o. "Soy cubana! (Sunt cubaneză!)", spunea cu mândrie. "Oamenii mă recunosc şi mă salută când trec pe stradă. Iar lucrul ăsta mă bucură enorm. Fanii, criticii şi jurnaliştii din Cuba mă respectă şi mă apreciază, şi asta contează mult pentru mine. Dar cred că succesul adevărat constă în a rămâne un om bun şi a încerca să îi ajuţi şi pe alţii. Eu sunt membru al Crucii Roşii Internaţionale şi nu o dată am cântat ca să strâng bani pentru victimele războiului sau pentru cele ale unor dezastre naturale", se confesa ea.
?n SUA a ajuns pentru prima dată în turneu, în anii '50, pe vremea în care cânta în cvartetul Aida, alături de sora ei mai mare, Haydée. Din cauze politice (înăsprirea relaţiilor americano-cubaneze), a părăsit urgent America, unde nu s-a mai întors decât recent, după ce au fost reluate relaţiile dintre cele două ţări. Astfel că, în 2015, Omara a ajuns să cânte chiar şi pentru preşedintele SUA. "Preşedintele Barack Obama a invitat Buena Vista Social Club la Casa Albă, cu ocazia Zilei lui Columb, şi am apucat să schimb şi câteva cuvinte cu el. Apoi am fost invitată să asist la discursul pe care l-a ţinut, sărbătorind moştenirea hispanică... Da, cultura noastră cubaneză a fost în vizită la Casa Albă", spunea ea.
"Ce mai am de trăit va fi numai zâmbet"
Omara şi-a trăit viaţa din plin. S-a confruntat cu multe piedici şi încercări, care nu au doborât-o niciodată. Este tânără sufleteşte, plină de viaţă şi iradiază o frumuseţe ce vine din interior. "Am pierdut mulţi oameni dragi, părinţii, ambele surori, prieteni... Am iubit şi am pierdut şi acolo... Dar reţeta fericirii mele e simplă, ca în acel cântec: «Lo que me queda por vivir será en sonrisa» («Ce mai am de trăit va fi numai zâmbet»). Ca să mă simt tânără, mă înconjor cu oameni plăcuţi, care mă sprijină, mă ajută şi mă fac să zâmbesc. ?mi plac copiii, şi de câte ori am puţin timp liber, mă duc să vizitez o şcoală de muzică. Rossio, nepoata mea, studiază acolo percuţia. Petrecem împreună clipe minunate. Nu am băut şi nu am fumat niciodată. Mă duc la culcare devreme, iar uneori, când am timp, înot. Asta şi munca mea mă ţin sănătoasă. Muzica este viaţa mea!", declara cântăreaţa. Nu are vise de lux şi nu se grăbeşte niciodată. După 70 de ani de muncă, are un apartament în Malecón, Havana, cu vedere la ocean, un adevărat sanctuar în care se retrage atunci când nu e plecată în turnee lungi: "Nu-mi pun mai multe dorinţe în acelaşi timp, ca să fiu sigură că mi le voi putea îndeplini. Pe rând. Nu mă grăbesc. Sunt încă tânără. Şi chiar dacă poate chipul meu nu mai arată atât de proaspăt ca odinioară, sufletul meu e în floarea vârstei."
Anul acesta, solista cubaneză are programate înregistrări pentru două discuri noi; e invitată deja la mai multe show-uri de televiziune; are planificat un turneu în Europa de Est, ce include şi cele două concerte de la noi, de pe 23 aprilie, la Braşov, în Sala Sporturilor "Dumitru Popescu Colibaşi" şi în 25 aprilie, la Sala Palatului din Bucureşti; trei concerte în Cuba şi, spre finele anului, vrea să pornească într-un nou turneu mondial.
Mică biografie
Omara Portuondo Peláez s-a născut pe 29 oct. 1930 şi la 15 ani a devenit dansatoare la "Tropicana", un celebru club cubanez. ?n 1947, s-a alăturat grupului vocal Loquibambia Swing, iar în 1953, alături de sora ei, Haydée, a început să cânte în cvartetul Aida. ?n 1967, a început o carieră solo şi a lansat primul ei disc dintr-un lung şir. * ?n 2005, a primit premiul Billboard Latin Music Award, iar în 2009, a câştigat un Grammy pentru albumul "Gracias". Un film documentar despre viaţa ei a câştigat un premiu la Cannes, în 1986. * De 25 de ani, fiul ei, Ariel, îi este impresar şi o însoţeşte în turnee.
(Bilete pentru concerte puteţi găsi în reţeaua Eventim. Au preţuri între 50 şi 200 lei pentru concertul de la Braşov şi 65-300 lei pentru cel din Capitală.)
Din motive independente de voinţa organizatorilor, spectacolul "Belcanto - The Luciano Pavarotti Heritage" ce trebuia să aibă loc în 28 martie, la Sala Palatului, a fost reprogramat în 24 octombrie a.c. Biletele vândute rămân valabile.
http://arhiva.formula-as.ro/2017/1259/eveniment-17/visul-lui-pavarotti-s-a-implinit-belcanto-22116
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
